vineri, 24 iulie 2015

☺☺☺ Simona Preda - Patrie Română, ţară de eroi!

Ca unul care a scris de multe ori pe blog despre cărţile pentru copii apărute în perioada comunistă, n-avea cum să-mi scape volumul Patrie Română, ţară de eroi! de Simona Preda (Curtea veche, 2014). Autoarea şi-a asumat implicit obiectivul ambiţios de a realiza o sinteză a literaturii destinate copiilor din intervalul 1948-1989, iar când zic „literatură” înţeleg un concept mai larg decât cel de beletristică, anume acela de corpus de texte: proză de ficţiune, poezie, reviste, manuale şcolare. Tema, mai rar abordată la noi (după câteva tentative timide de la începutul anilor 1990), e dificilă din cauza vastităţii materialului primar şi a complexităţii sale. Mai niciodată inocentă, vehicul propagandistic nu rareori subtil şi mai eficient chiar decât corespondenta sa pentru adulţi, literatura destinată copiilor relevă o complexitate tematică remarcabilă pe care analistul perspicace e chemat s-o dezghioace cu răbdare.

Din fericire, Simona Preda pare să dispună de o bună parte din calităţile necesare unei asemenea întreprinderi. Ea grupează materia pe două axe. Mai întâi, o dimensiune cronologică care ar cuprinde trei etape mari: 1948-1964 (realismul socialist hard line, cu puternice nuanţe sovietizante în capitolul În luptă pentru cauza lui Lenin şi Stalin, înainte!), 1964-1971 (naşterea comunismului naţional, deriva înspre literatura istorică bine ghidată, à la Dumitru Almaş - Eusebiu Camilar, în Partidul, Ceauşescu, România!) şi 1971-1898 (continuarea tendinţei din etape anterioară, la care se adaugă cultul familiei prezidenţiale în Eroul între eroi). Există apoi o dimensiune tematică ce îşi propune să degajeze marile subiecte şi dominante ideologice conceptuale al căror amestec caracterizează, în proporţii cantitative şi calitative diferite, aceste etape. O enumerare sumară, bazată pe subcapitolele din cartea de faţă, ar cuprinde mimetismul faţă de modelul sovietic (cu corolarul prietenia româno-sovietică, lupta de clasă ca motor al istoriei, ilegalistul-erou, mitul cetăţii asediate, elementele protocronice, venerarea conducătorilor contemporani etc.

Desigur, chiar dacă etapizarea e greu de contestat, etichetele puse de autoare nu sunt întotdeauna cele mai fericite (mai ales dacă ne gândim la perioada 1964-1971), iar lista de teme şi concepte e desigur incompletă. Documentarea exemplelor se face pe baza analizei unor texte primare, documente de partid, articole din presa pentru copii, manuale de epocă (instructiv, ca să aleg un exemplu la întâmplare, modul in care evoluează prezentarea zilei de 30 decembrie în cărţile şcolare). Câteva studii de caz adaugă informaţii concrete, cantitative (e vorba mai ales de revistele Cravata Roşie şi Cutezătorii). De o atenţie deosebită se bucură două din cărţile care atinseseră o uriaşă popularitate în anii comunismului, Cireşarii lui Constantin Chiriţă şi Să stăm de vorbă fără catalog de Mircea Sîntimbreanu (din câte ştiu, scriitorul folosea pentru nume forma cu î din i). Sunt cărţi pe care Simona Preda le-a citit în copilărie şi pe care recunoaşte că le-a apreciat - de altfel introducerea în text a unei dimensiuni subiectiv-memorialistice face prezentarea mai atrăgătoare pentru cititor. Să nu uităm că adeseori aceste cărţi sunt teze de doctorat pregătite în grabă pentru tiparul de masă; a le face mai palatabile publicului (fără a sacrifica rigoarea) nu poate fi decât un efort lăudabil. Acelaşi efect îl are şi analiza iconografiei, însoţită de reproduceri.

Sunt, aşadar, destule lucruri bune şi interesante în această carte, dar, ca să nu cădem în festivism, să spunem câte ceva şi despre părţile mai slabe. Dacă studiile de caz luate din publicistică sunt solide şi foarte bine documentate, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre cărţile asupra cărora se insistă ceva mai mult. Din deceniul al şaselea istoricul nu crede de cuviinţă să discute mai pe larg vreun roman, cu excepţia Cireşarilor, carte prezentată însă ca aparţinând mai degrabă deceniului al optulea, când a fost reeditată. Cu un minim efort s-ar fi putut găsi numeroase exemple reprezentative pentru anii 1950; bunăoară Marea bătălie de la iazul mic de Octav Pancu-Iaşi (despre care am scris mai demult aici) sau Tabăra din munţi de Gellu Naum (aici). Romanele sadoveniene pomenite în text (mai ales Mitrea Cocor şi Nicoară Potcoavă) sunt mai mult trageri la temă, ele făcând parte din lista de lecturi şcolare şi nefiind destinate direct tineretului. O temă demnă de interes, peste care se trece extrem de ușor în carte, este fetișizarea realizărilor tehnico-științifice, cu aspectul particular reprezentat de cucerirea spațiului cosmic de către navele sovietice. Mă opresc aici, deşi rămân destule reproşuri de făcut.

Să nu fim însă absurzi. Tema e, ziceam, vastă şi dificilă şi o tratare mai amplă ar fi făcut ediţia mult mai greoaie. Mai e loc pentru cel puțin încă un volum - desigur în măsura în care autorul, editorul şi cititorul sunt interesaţi de aşa ceva.

Niciun comentariu: