tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post3034734849696130797..comments2024-01-27T16:58:42.302+02:00Comments on Ce am mai citit: Olandezul zburător de Wagner la Opera din SeattleWilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.comBlogger5125tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-80271212041251771352010-03-21T14:22:43.020+02:002010-03-21T14:22:43.020+02:00@ Clerval
E imbucurator ca se mai monteaza si la ...@ Clerval<br /><br />E imbucurator ca se mai monteaza si la noi cate o opera de Wagner. Cristian Mandeal e un dirijor stimabil, dar nu stiu daca orchestra Operei Nationale se ridica la inaltimea ceruta.<br /><br />Sunt mai sceptic in privinta 'setei' de Wagner a publicului de la noi. Lumea e generoasa si aplauda cam orice...Wilkins Micawberhttps://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-81530944662841262102010-03-21T09:44:36.891+02:002010-03-21T09:44:36.891+02:00Tocmai ce am vazut ieri premiera Olandezului Zbura...Tocmai ce am vazut ieri premiera Olandezului Zburator la Bucuresti. Montarea intr-adevar minimalista, insa totul s-a legat foarte bine. Cristian Mandeal la pupitrul dirijoral, Beatrice Rancea regia, costume Irina Schrotter... S-a simtit o "sete" de Wagner. Publicul a aplaudat minute in sir...Clervalhttps://www.blogger.com/profile/05925582761410517190noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-66403688297647373912007-10-04T11:00:00.000+03:002007-10-04T11:00:00.000+03:00Domnule 'Anonim', asocierea lui Wagner cu Hitler e...Domnule 'Anonim', asocierea lui Wagner cu Hitler este 'aiurea' din punctul de vedere al celui dintai, care era mort de 50 de ani atunci cand nazistii au venit la putere in Germania (1933).<BR/><BR/>Beethoven era, se stie, preferinta muzicala a lui Lenin. Banuiesc ca marele simfonist poate fi la fel de 'aiurea' asociat cu parintele dictaturii proletariatului.Wilkins Micawberhttps://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-80065485917995057992007-10-04T10:00:00.000+03:002007-10-04T10:00:00.000+03:00Refugiatul said:"fiind asociat aiurea cu gusturile...Refugiatul said:<BR/>"fiind asociat aiurea cu gusturile lui Hitler"<BR/><BR/>Domnule Refugiatul,<BR/><BR/>nu este asociat aiurea. Se stie ca Wagner era compozitorul preferat al lui Nietzsche , iar Nietzsche era filosoful preferat al lui Hitler.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-34131290247470127012007-08-28T09:07:00.000+03:002007-08-28T09:07:00.000+03:00Mărturisesc că sînt impresionat de turul de forţă ...Mărturisesc că sînt impresionat de turul de forţă pe care l-aţi făcut. Şi eu sint un iubitor al muzicii clasice şi al operei. Dar să urmăresc timp de aproape cinci ore "0andezul" lui Wagner, cred că nu m-ar mai ţine curelele. Adică sînt convins că nu m-aş supune unei asemenea chestii. Pornind de la o replică a lui Funes (actorul francez) aş merge mai departe şi aş zice că Wagner e ca vînatul mare. O porţioară mică e delicioasă, dar dacă îţi pui mintea să mănînci ca spartul aşa ceva, în mod sigur o să ai o indigestie din care nu o să-ţi revii nici după o săptămînă. Părerea mea! <BR/>O să-ţi mai spun ceva. În România nu s-a mai pus în scenă Wagner, de la 23 august 1944, timp de mai bine de douăzeci de ani, fiind asociat aiurea cu gusturile lui Hitler. Abia în al şaptelea deceniu - dacă numă-nşeală pe mine memoria (eram un copil care crestea bîntuind clădirea operei din zori şi pînă-n noapte, fiind fiul orgasnizatorului de spectacole al respectivei instituţii) - bietul compoziotor a fost iertat de politruci şi reabilitat. Ţin minte spectacolul de gală şi entuziasmul publicului bucureştean de atunci. Totusi, parcă nu era "Olandezul" ci "Tanhoiser" (nu ştiu dacă l-am scris corect, mea culpa!). Montarea fusese grandioasă, dar clasică, iar vocile erau unele remarcabile. Comentatorii de atunci se arătau uimiţi de performanţa Zenaidei Pali în rolul lui Venus. La cea vocală, normal, fiindcă la cea scenică nu se punea problema. Acum nu o să mă găsesc tocmai eu să strîmb din nas în faţa reprezentaţiei Operei din Seattle. Ar fi cu atît mai stupid cu cît nici măcar nu am văzut-o. În plus nu am idei preconcepute în privinţa calităţii artei interpretative americane. Dimpotrivă, ştiu că au o şcoală foarte serioasă, chit că şi-o mai perfecţionează ei prin Europa, lucru pe undeva cît se poate de firesc. Însă îmi închipui că - repet, dacă aş fi avut răbdarea de a urmări lucrarea wagneriană pînă la capăt - nici eu nu aş fi fost din cale afară de încîntat de finalul propus de această viziune regizorală. (Cunosc lucrarea şi am suficientă imaginaţie, slavă Domnului!) Scenografia pentru operele lui Wagner, după mintea mea, ar trebui să fie ori una de tip minimalist, în care să laşi muzica în prim-plan, ori una absolut grandioasă. În cel de-al doilea caz e îndeajuns un detaliu care să scîrţîie - nişte efecte pirotehnice fîsîite sau eludarea înălţării spre tării a celor doi, ca să basculezi rapid în ridicol. Or, asta se pare că s-a întîmplat în cazul spectacolului pe care l-aţi urmărit. Ei, să fim blînzi! Oricum, aţi avut parte de o seară -una mai lungă - Wagner, aşa cum v-aţi dorit. Ceea ce, să recunoaştem, nu-i puţin lucru.Marin Antonhttps://www.blogger.com/profile/13909419095880845888noreply@blogger.com