tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post4715391208348319893..comments2024-01-27T16:58:42.302+02:00Comments on Ce am mai citit: ☺☺☺☺ Horia Gârbea - Crime la ElsinoreWilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.comBlogger10125tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-84851887605276981962010-04-25T16:42:19.348+03:002010-04-25T16:42:19.348+03:00@ rasul_linxul
#1 Se mai intampla.
#2 Mie cred ...@ rasul_linxul <br /><br />#1 Se mai intampla.<br /><br />#2 Mie cred ca tocmai acest lucru mi s-a parut amuzant, aceasta tehnica de pars pro toto, de satirizare a unei intregi lumi pornind de la un fragment destul de putin semnificativ (teatrul din Calarasi). Long story short, se pare ca eu am gustat mai mult umorului lui H. Garbea decat dvs. Umorul e lucru tare gingas si greu de obtinut.<br /><br />#3 Multumesc, sunteti deosebit de amabil.Wilkins Micawberhttps://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-13104668179863181832010-04-25T16:34:20.319+03:002010-04-25T16:34:20.319+03:00#1 In legatura cu "repercursiuni" - din ...#1 In legatura cu "repercursiuni" - din viteza si sub influenta glosarului :)) <br />#2 Nu, nu cred ca un roman trebuie sa schimbe lumea, sa uneasca tari sau sa indemne masele la munca patriotica :))!!, departe de mine acest gand!!! Adresabilitatea si functia unui roman nu-mi sunt straine. Este vorba de subiectul ales de Horia Garbea in Crime la Elsinore - teatrul din Calarasi si personajele care orbiteaza in jurul acestui "centru"si de tehnica autorului de a fi ironic sau cu umor. Nu ma refer la efectul textului asupra unui anumit cititor, caci reactia sa este strict dependenta de felul in care (eventualul cititor) recepteaza un anumit tip de glume.Tehnica in schimb este apanajul oricarui scriitor, tehnicile (multe)ale umorului fiind universale, dar folosite de fiecare dupa pricepere. Facand o astfel de alegere,-teatrul din Calarasi si personajele "aferente'- autorul diminueaza forta caricaturii, inchizand si aplatizand mesajul. Este ca si cum lipsa de cultura a unei societati (prin lipsa de cultura a unor academicieni cu greutate, a profesorilor, prin lipsa unui interes general pt acest subiect etc etc) ar fi sanctionata caricaturizand un (anume)elev de clasa a X-a dintr-un liceu industrial al unei comune (echivalentul elevului din exemplul meu fiind personajele care traiesc, evolueaza si se raporteaza la valori false si lipsite de autoevaluare etc).Desigur, nu este nevoie (neaparat) de personaje emblematice pentru a structura o ironie reusita, dar tehnica de a caracteriza (ironic) prin "mic" - "intregul" pare sa nu fie, ca tehnica a scrisului si a constructiei ideii, punctul forte al domnului Garbea in romanul Crime la Elsinore. Atunci cand sunt folosite personaje banale sau cu existenta marunta, o ironie mai fina sau un umor mai savuros apar atunci cand personajul are trasaturi, atitudini, credinte care se intalnesc des in lumea reala (si la cititori ) si care sunt supuse apoi unei "intorsaturi" a ideii. De fapt este o tehnica des folosita in stand-up comedy. Prin alternanta de dialog cu interventiile naratorului si autorul Garbea pare sa urmareasca o structura cumva asemanatoare...insa efectul este plat. Daca umorul si ironia se vor construite doar pe baza constructiei personajelor (ca in desene animate),iar rasul ar trebui sa provina din superioritatea cititorului in raport cu personajele (forma cea mai simpla si sigura de a provoca rasul) atunci caracterizarile prea directe ale naratorului fac ca farmecul sa se estompeze. Desigur, umorul pretinde o receptare directa si rapida, dependenta de fiecare cititor si care nu se poate supune analizei, dar tehnica prin care e formult umorul este o alta discutie - vorba autorului Garbea, "Cine publică se expune!".<br />#3 Felicitari pentru blog, il citesc cu interes!rasul_linxulnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-52290882403238383262010-04-24T17:52:02.612+03:002010-04-24T17:52:02.612+03:00@ rasul_linxul
Discutia - admiteti si dvs. - e de...@ rasul_linxul<br /><br />Discutia - admiteti si dvs. - e destul de lunga si nu stiu daca o sa ajungem vreodata la o concluzie comuna. <br /><br />As observa totusi ca reprosul dvs (acela ca romanul - sau lumea teatrului, nu mi-a clar din ce scrieti - nu are "repercursiuni majore in societate") e incorect si trimite oarecum la argumente pe care critica oficiala le aducea pentru a desfiinta carti in plina epoca a realismului socialist. O carte e sau nu buna nu pentru ca abordeaza teme cu sau fara repercusioni majore in societate.<br /><br />Si nu uitati - se zice si se scrie "repercusiuni", nu "repercursiuni", asa cum, probabil din graba de a va expune parerile, v-a iesit dvs.Wilkins Micawberhttps://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-21786540332886864552010-04-23T23:04:28.653+03:002010-04-23T23:04:28.653+03:00Crime la Elsinore de Horia Garbea este un roman ca...Crime la Elsinore de Horia Garbea este un roman care se citeste usor prin faptul ca ironia, satira , sarcasmul sunt facile. Umorul (pentru cine il gusta pe cel al lui Garbea) pare brut, necizelat, intentia de a face umor fiind de fapt a unui amator intr-ale rasului. Formularile si cateva intorsaturi de limbaj mai interesante mai reusesc sa mascheze natura diletanta intr-ale rasului, si chiar a ironiei. De fapt , romanul lasa senzatia ca pe masura ce-l scria, creatorul isi imagina, ca un dramaturg ce se gandeste la public, cum noi ne vom distra copios prin faptul ca a scris el “jubilatia vecina cu orgasmul ce se vadea in ejaculare de laude nemasurate” , sau “mataranga” sau “bambilici sexual”, de parca tot publicul ar gusta umorul “de bloc”. De fapt intregul roman se vrea a fi scris in ton glumet, dar pare ca e si singura solutie gasita pentru a compensa lipsa de stil. Personajele sunt prezentate caricatural, si pentru claritate naratorul traseaza scurte descrieri destul de ponosite, ne mai lasandu-ne si noua nimic de interpretat (ca si cum ar fi vrut sa fie sigur ca nu receptam gresit :( ). Ironia se bazeaza doar pe diferenta dintre aspiratii si pretentii (clasic) dar cam atat, pe toata lungimea romanului. Umorul de limbaj e stangaci, uneori prelungit inutil, doar, doar om rade… Romanul este inchis, parca prea autosuficient, adresandu-se cu sarcasm unei asa zise lumi a teatrului, dar care nu pare sa aiba repercursiuni majore in societate, deci cam inutil sarcasmul, sau cum bine zicea Cosmin Ciotlos, in Romania Literara, “…imposibil de extins sociologic sau de conectat la vreo realitate.” Romanul nu e nici savuros, nici ironic si ascutit, doar caricatural si sarcastic. Ultimele doua – ponosite si fara note mai acute, dar despre cum ironia e fina sau nu, umorul cu gust sau nu, discutia e complicata …rasul_linxulnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-22508995244836803282008-01-21T09:31:00.000+02:002008-01-21T09:31:00.000+02:00Stimate domnule Garbea,Vechea pilda cu cuptorul lu...Stimate domnule Garbea,<BR/><BR/>Vechea pilda cu cuptorul lui Nastratin Hogea ne arata foarte plastic ca te poti stradui sa-i multumesti pe toti, dar cu ce rezultate... e de discutat.<BR/><BR/>Comentariile mele fiind cele ale unui marunt cititor, nici nu ma astept ca ele sa reprezinte un model de obiectivitate...<BR/><BR/>Cat despre d-na Bentoiu, nu i-am contestat niciun moment valoarea memorialistica a scrierii si cu atat mai putin valoarea de traducator. N-am facut decat sa exprim o serie de rezerve cu privire la felul in care d-sa alege sa comenteze unele din evenimente (mai ales unele mai apropiate de zilele noastre). Recunosc, nu am citit primul volum, poate ca acela nu are carentele celui de al doilea, dar asta nu poate constitui o scuza pentru autor sau editor. Cu privire la recititul cartii, e mereu lor de asemenea revizitari, timp sa avem si pofta de lectura.Wilkins Micawberhttps://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-70663483438761595642008-01-21T00:29:00.000+02:002008-01-21T00:29:00.000+02:00Draga domnule blogger micawber,Eu va multumesc pen...Draga domnule blogger micawber,<BR/>Eu va multumesc pentru comentariul pertinent, exact şi elogios la cartea mea "Crime la Elsinore". Dar trebuie să constat că ati fost nedrept cu cartea dnei Annie Bentoiu "Timpul ce ni s-a dat", ambele volume fiind o mărturie impresionantă a unei scriitoare şi traducătoare de mare rafinament despre vremurile cumplite trăite de ea pe nedrept. Sper să reluaţi lectura. Cu bine, Horia GârbeaAnonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-37477820729874778332007-10-05T15:55:00.000+03:002007-10-05T15:55:00.000+03:00Iata o intrebare buna. Ne putem gandi ca selectia ...Iata o intrebare buna. Ne putem gandi ca selectia are loc astfel incat sa nu fie comentate numai scrieri care apartin in mod vadit canonului agreat (sau, daca vrem, cu un barbarism, mainstreamului). Nu-s sigur ca acesta e criteriul, poate aveti dumneavostra o idee mai buna.<BR/><BR/>Cat despre 'poanta cu cornetele', o fi ea 'prea-supra-explicata', dar nu-i vina mea - n-am facut decat sa citez din folclor.Wilkins Micawberhttps://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-20188342409094695132007-10-05T13:58:00.000+03:002007-10-05T13:58:00.000+03:00interesanta selectie a lecturilor; cum oare are ea...interesanta selectie a lecturilor; cum oare are ea loc :-) ?<BR/><BR/>altfel, pacat de poanta cu cornetele din motto, e cam prea-supra-explicata ...Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-83949479933398736322007-09-09T06:25:00.000+03:002007-09-09T06:25:00.000+03:00S-o luăm sistematic.În primul rând, nu sunt „măi b...S-o luăm sistematic.<BR/><BR/>În primul rând, nu sunt „măi băieţi”, dar asta e o chestiune de (lipsă de) stil pentru care nu vreau să-i port pică autorului comentariului.<BR/><BR/>În al doilea rând, bănuiesc că întrebarea despre defunctul Cenaclu Flacăra era una retorică, aşa că trec peste ea.<BR/><BR/>În al treilea rând, e „satiră”, nu „aatiră”, cum scrie distinsul comentator.<BR/><BR/>În al patrulea rând, pe autorul romanului îl cheamă Gârbea, nu „Girgea”. <BR/><BR/>În al cincilea rând, nu mi-am propus să le cer părerea autorilor despre care postez opinii.<BR/><BR/>În... ultimul rând, nu este obligatoriu să fiţi de acord cu opiniile mele, dar, fiind blogul meu, vă pot obliga oricand să vă exprimaţi civilizat (de pildă, limitându-vă posibilitatea de a comenta).Wilkins Micawberhttps://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-91523773657180293492007-09-08T23:55:00.000+03:002007-09-08T23:55:00.000+03:00Ma baieti, Girgea un clasic.... Ce-i aici, Cenaclu...Ma baieti, Girgea un clasic.... Ce-i aici, Cenaclul Flacara? Da, aatira e un gen clasic, dar Girbea nu scrie satire, ci amesteca in sulfuri. Ia intrebati-l sa vedeti ce zice.Anonymousnoreply@blogger.com