tag:blogger.com,1999:blog-40041045775382819242024-03-13T00:53:45.230+02:00Ce am mai cititMama către Bulă: Măi, Bulă, măi... mai pune şi tu mâna pe o carte... şi mai fă şi tu nişte cornete, că uite, nu mai avem din ce să vindem seminţele-astea... (vechi banc)Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.comBlogger745125tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-50413258381621652462024-02-28T17:37:00.002+02:002024-02-28T17:37:14.940+02:00Din cărţile pentru copii ale anului 1948 (II)<p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span style="background-color: white;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioKQ2p9M_nd8FJjGpQSuSUPbq2dRcuWAeJD3K3q4p-crPa_e9Ee35iIRI1Kh8vUr_McKNL1NlnLuMc9aIhBB7Byw9VTBx8MMrskGc-Sz0sQiZIfIstFbmDgXFBfoyaWigMWc4iWMWdCcLrnJc4eIQjAq6PGIuQL7oz3dTXMdEolmR-xRrLt6jAhdpjA7M/s1145/rovan.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1145" data-original-width="771" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEioKQ2p9M_nd8FJjGpQSuSUPbq2dRcuWAeJD3K3q4p-crPa_e9Ee35iIRI1Kh8vUr_McKNL1NlnLuMc9aIhBB7Byw9VTBx8MMrskGc-Sz0sQiZIfIstFbmDgXFBfoyaWigMWc4iWMWdCcLrnJc4eIQjAq6PGIuQL7oz3dTXMdEolmR-xRrLt6jAhdpjA7M/s320/rovan.jpg" width="215" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Maria Rovan,
autoare aparţinând valului de tineri scriitori (se născuse în 1919), publică în
1948 volumul <i style="background-color: white;">Teatru pentru copii</i><span style="background-color: white;">
(Editura de Stat, Literatura pentru copii), prin care pare să se impună ca
dramaturg de frunte pentru publicul de vârste fragede. Ideea care pare să o fi
călăuzit pe autoare pare tratarea dramatizată într-o manieră nouă (azi i-am
spune postmodernă) a unor teme literare larg răspândite. În </span><i style="background-color: white;">Scufiţa roşie şi capra cu trei iezi</i><span style="background-color: white;"> sunt
contopite cele două cunoscute poveşti, elementul unificator fiind aversiunea
faţă de inamicul comun, lupul, iar </span><i style="background-color: white;">Pe
urmele Mioriţei</i><span style="background-color: white;"> are ambiţia de a adăuga elemente noi la istoria cunoscută a
baladei, precum existenţa unei surori a oii năzdrăvane (Florica) şi dizolvarea
conflictului pastoral existent în textul folcloric clasic. Din păcate, această
rescriere a unor poveşti arhicunoscute este sterilă, căci autoarea, lipsită de
inventivitate, nu reuşeşte să creeze texte care să atragă şi caută să
instruiască la tot pasul, într-un stil strident, pe alocuri bombastic. Alte
două piese (</span><i style="background-color: white;">Ţara păsărilor</i><span style="background-color: white;"> şi </span><i style="background-color: white;">Şapte mici pitici</i><span style="background-color: white;"> sunt de un didacticism
supărător („Aşa este precum zici / Să fim buni cu cei mai mici” rosteşte,
trăgând concluziile, un personaj din cea de a doua piesă). </span><i style="background-color: white;">Cenuşăreasa</i><span style="background-color: white;"> este o dramatizare mediocră a basmului omonim, ca şi </span><i style="background-color: white;">Un bob de mazăre cu bucluc </i><span style="background-color: white;"> </span><span style="background-color: white;">(trimitere la </span><i style="background-color: white;">Prinţesa şi bobul de mazăre</i><span style="background-color: white;"> de Andersen). De un moralism generic,
în mare măsură burghez, fără elemente prea apăsate de critică socială
(Cenuşăreasa nu are reţineri în a-i ceda prinţului tânăr şi fermecător), creaţiile
Mariei Rovan nu atrag atenţia criticilor zilei. Volumul este salutat, cu
amabilitate, în recenzii de câteva rânduri (ca în </span><i style="background-color: white;">Universul</i><span style="background-color: white;"> nr. 232 din 6 octombrie 1948, unde titlul e menţionat
greşit ─ </span><i style="background-color: white;">Teatru de copii</i><span style="background-color: white;">). Ceva mai
amplă este prezentarea făcută în ziarul </span><i style="background-color: white;">Luptătorul</i><span style="background-color: white;">
nr. 239 din 26 noiembrie, unde se spune că „[a]utoarea reușește să creezi în
câteva personaje modele de viață pentru cei mici: «Nu suntem iepuri ca să fim
sperioși ca ei», spune unul din cele trei personaje scoțând în relief astfel
curajul, care trebuie să fie o calitate a tineretului nostru. «Teatru pentru
copii» este o carte care trebuie să fie citită de toți acei cărora li se adresează”.</span></span><p></p><p><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;">Coperta şi desenele interioare sunt realizate de Ligia
Macovei. </span></p>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-17987770027140460042024-01-31T17:07:00.005+02:002024-01-31T17:52:37.547+02:00Alexandru Andy - Pădurarul cel voinic<p><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", "serif";"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYo4JIukRSaF5_OvR3JMKqS2GtlHBdQsIlIQc9Pw0SEzYKzh6iESVJvtH5cazRu8Tu-1mN1oJVGE2PPpOSkr4Z_gDV243a4DvvjR3d1P5WuFTweMzyh20A5nR4znfgzamMFcRujlNVwvlx17B4N4jLaHDfkxUnv_vX7ZVUrrfcvp-fD-A3Ut7chz06fPk/s1949/01.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1949" data-original-width="1396" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiYo4JIukRSaF5_OvR3JMKqS2GtlHBdQsIlIQc9Pw0SEzYKzh6iESVJvtH5cazRu8Tu-1mN1oJVGE2PPpOSkr4Z_gDV243a4DvvjR3d1P5WuFTweMzyh20A5nR4znfgzamMFcRujlNVwvlx17B4N4jLaHDfkxUnv_vX7ZVUrrfcvp-fD-A3Ut7chz06fPk/s320/01.jpg" width="229" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Foarte departe de proza despre lupta ilegaliştilor a
anului 1949 se situează culegerea de poveşti <i>Pădurarul cel voinic</i> de Alexandru Andy (Editura de Stat –
Literatura pentru copii şi tineret). Publicist, autor de scheciuri comice
(singur sau împreună cu Mircea Crişan) sau scenarist, Alexandru Andy
(1930-2023) este şi autorul unor texte pentru copii, precum <i>Tică şi Rică la teatrul de păpuşi</i> (în
colaborare cu Erna Albu) sau schiţele publicate în revistele consacrate acestei
vârste. Cele patru bucăţi din volum ilustrează categoria deja consacrată a
noului basm. <i>Pădurarul cel voinic</i>,
piesa care dă titlul întregii cărţi, este relatarea călătoriei întreprinse de
un voinic neînfricat într-o ţară cârmuită de un împărat care e dispus să-şi dea
fata de soţie aceluia care va fi în stare să-i spună numărul oamenilor pe care
i-a făcut fericiţi. Mai obişnuit cu lupta cu sălbăticiunile codrului decât cu
anchetele sociologice, pădurarul (un flăcău cam simplu, congener cu germanicii
Siegfried sau Parsifal) se pune pe treabă, dar dintre oamenii cu care stă de
vorbă nu găseşte pe nimeni pe care împăratul să-l fi făcut fericit. Era şi de prevăzut:
monarhul încerca să-şi cumpere supuşii oferindu-le aur şi bogăţii, ignorând
adevăratele valori, din rândul cărora se detaşează munca, după cum îi explică,
la plecare, pădurarul: </span><div><span style="font-family: trebuchet; font-size: x-large;"><br /></span></div><div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i>Uite: mie poţi să-mi dai tot aurul din împărăţia ta şi nu m-aş despărţi de toporul meu! Da! E de oţel şi coada lui e de lemn, dar îl iubesc şi-l preţuiesc mai mult decât orice nestimat. Şi nu-l iubesc fiindcă ar fi vrăjit sau ar avea cine ştie ce farmece într-însul! Îl preţuiesc fiindcă el ─ toporul acesta ─ înseamnă munca mea. Şi munca mea mi-e mai dragă decât orice pe lume.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgT4YrVeJDXtz_jmxmtHPtnAgz0DjC0_5aZB4By2TEPkXoGyiOB6n3VxeOMZw8O_zaBPX4gRNwVl1X9oTl1PLAKOssnlbAa5tb9325G7dkyJbQxbPi0qsq9KBWGdLXAijqEOoZl20ND410OvKRVjIBJfBIYBe7AOpxrXcAehGnFaMUQ5J0Ul8lUmedug7M/s1265/02.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1265" data-original-width="1189" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgT4YrVeJDXtz_jmxmtHPtnAgz0DjC0_5aZB4By2TEPkXoGyiOB6n3VxeOMZw8O_zaBPX4gRNwVl1X9oTl1PLAKOssnlbAa5tb9325G7dkyJbQxbPi0qsq9KBWGdLXAijqEOoZl20ND410OvKRVjIBJfBIYBe7AOpxrXcAehGnFaMUQ5J0Ul8lUmedug7M/s320/02.jpg" width="301" /></a></div><br /></i></span><p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Mult mai concisă, <i>La gura sobei</i> este relatarea unei seri de iarnă petrecută de un bunic cu nepoţii lui. Bătrânul este pus în încurcătură de cererea copiilor, care vor să li se spună poveşti clasice, cu personajele fantastice consacrate: <br /><br /><i> ─ Ce poveste să vă spun, măi draci împieliţaţi <br />─ Zi-o pe aia cu Ileana Cosânzeana, bunicule!<br /> ─ Iar aia? Nu v-aţi săturat de ea?<br /> ─ Atunci spune alta... Pe care o vrei tu, pe aia cu balaurul cu şapte capete... Sau pe aia cu căpcăunul... <br />─ Ia ascultaţi aici, nepoţilor! Sunteţi copii mari acum, cum mai vreţi voi să vă spun poveşti cu spurcăciuni d-astea? Aţi văzut voi vreodată balauri sau căpcăuni? Nici nu există aşa ceva!<br /> ─ Ba există, bunicule! Nu ne-ai spus chiar tu?<br /> ─ Dacă există, de ce n-aţi văzut niciodată nici balauri şi nici căpcăuni?<br /> ─ Dar tu de ce ne-ai spus poveşti cu căpcăuni, dacă nu-i adevărat? <br />─ Dacă n-am avut altă treabă, ce să fac! Dar uite, de acum înainte n-o să vă mai povestesc niciodată năzbâtii d-astea cu farmece vrăjitoreşti şi mai ştiu eu ce. <br /></i><br /> </span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Nu este un
dialog lipsit de vervă şi spirit dialectic, în urma căruia bunicul se angajează
ca pe viitor să spună numai poveşti „cu oameni ca şi noi”, în spiritul
realismului întronat peste tot în literatură. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ursita</i> ilustrează o temă dragă
propagandiştilor vremii, cea a luptei împotriva superstiţiilor şi fatalismului.
Doi fraţi află de la tatăl lor, aflat pe patul morţii, ca la naşterea lor ar fi
venit două ursitoare care le-au fi prezis o viaţă scurtă şi plină de
nenorociri. Întristaţi de pierderea părintelui şi derutaţi, cei doi pornesc în
lume pe căi diferite, dar, la împlinirea sorocului de trei ani pe care îl
fixaseră pentru revenirea acasă, bărbaţii sunt complet schimbaţi. În
peregrinările lui, fratele cel mic sfidase destinul şi răzbise, ajungând un
conducător stimat, în vreme ce cel mare, resemnat, se împăcase cu soarta lui şi
ajunsese sărac şi îmbătrânit înainte de vreme. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i>Ţara fericirii</i>,
povestirea care încheie seria, relatează peripeţiile unui băiat nemulţumit de
viaţa lui şi care, povăţuit de un cărturar, pleacă în căutarea fericirii.
Ajunge în Ţara Odihnei, la prima vedere un tărâm perfect, în care nimeni nu
munceşte şi toţi cetăţenii se odihnesc în permanenţă. Desigur, e o soluţie
utopică ─ nemuncind nimeni, nici nu există prea multe bunuri de primă
necesitate ─, aşa că viaţa e departe de a fi bună. Autorul adoptă o soluţie
facilă pentru final, căci totul se dovedeşte a fi fost un vis. Totuşi ─ iar
acesta nu mai este o plăsmuire a imaginaţiei ─ o ţară a fericirii există, după
cum le explică copiilor un profesor:<o:p></o:p></span></span></p>
<span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i>Atunci când se aştepta mai puţin să primească de undeva vreun răspuns la întrebarea care-l frământa, profesorul şi-a-nceput lecţia şi le-a vorbit despre „Ţara Fericirii".<br />O ţară frumoasă, cu păduri bogate şi câmpii întinse, unde munceşte toată lumea şi unde toţi cei ce muncesc sunt mulţumiţi.<br /> Şi ţara aceasta nu e peste mări şi ţări, ci foarte aproape, spre soare răsare, chiar vecină cu ţara noastră.</i>
</span><p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">De dimensiuni
reduse, <i>Pădurarul</i>... lui Alexandru
Andy reuşeşte un adevărat tur de forţă, condensând pe parcursul câtorva zeci de
pagini teme majore de actualitate în cel de al doilea an al republicii
(valoarea supremă a muncii, lupta cu supranaturalul, glorificarea Uniunii
Sovietice), într-un stil accesibil, pe placul copiilor. Fără a fi remarcat de
recenzenţi, volumul se bucură totuşi de aprecierea cronicarului editorial de la
rubrica <i>Fişier</i> a revistei <i>Flacăra</i><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/andy.docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[1]</span></span></span></a>, care observă că „Valoarea
cărţii de poveşti a lui Al. Andy trebuie căutată, în primul rând, în critica pe
care autorul o aduce prin mijlocirea eroilor săi la îndepărtarea literaturii
mistice cu care au fost obişnuiţi în trecut copiii”.</span></p><p class="MsoNormal"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiURm1Mr1IhMWGkp-02QtomkYhL9L8Gi0smgdKU1xNk3v5tbzhOwGL_Bf6kcA1AvGaYJSQsp8ftMkvIy46wmosEwVkmAm4K-7OKFPv6JkA4LYXJfY6ctBRUcombhdU3ykbYDyQ_QAAh-oNDtlXDWc4gve-SLiysK79mF-LtFpfBSM2gMqbkIiZsn4ts1Y4/s1337/03.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1337" data-original-width="1145" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiURm1Mr1IhMWGkp-02QtomkYhL9L8Gi0smgdKU1xNk3v5tbzhOwGL_Bf6kcA1AvGaYJSQsp8ftMkvIy46wmosEwVkmAm4K-7OKFPv6JkA4LYXJfY6ctBRUcombhdU3ykbYDyQ_QAAh-oNDtlXDWc4gve-SLiysK79mF-LtFpfBSM2gMqbkIiZsn4ts1Y4/s320/03.jpg" width="274" /></a></div><span style="font-family: trebuchet;"><span style="font-size: medium;">Ilustratorul volumului nu este precizat.</span></span><p></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><!--[if !supportFootnotes]--><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><br clear="all" />
</span><hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/andy.docx#_ftnref1" name="_ftn1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-special-character: footnote;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></span></a><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"> Nr. 30 din 30 iulie 1949.</span><o:p></o:p></span></p>
</div>
</div></div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-55029765293032607252024-01-08T15:27:00.005+02:002024-01-08T15:28:09.431+02:00Din cărţile pentru copii ale anului 1948 (I)<p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span style="background-color: white;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvMJMOzzUGFXiQtgbQQMsSEQmyLQbvLIg0sourG1swEYSEwFigUv4ewASKFnH4C5WHzdsKfPop9u-gaWT0LEWPsZYQqVySl1sIaf5a7bXtRaksrPT0HHxYGXpiRbdU9f3-0t19y2qtLxS_QrFksBmTSJX7aUhFCQCWqr9HmgevnvlyBhW1NAvxuKx_SbA/s1058/pacala.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1058" data-original-width="748" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvMJMOzzUGFXiQtgbQQMsSEQmyLQbvLIg0sourG1swEYSEwFigUv4ewASKFnH4C5WHzdsKfPop9u-gaWT0LEWPsZYQqVySl1sIaf5a7bXtRaksrPT0HHxYGXpiRbdU9f3-0t19y2qtLxS_QrFksBmTSJX7aUhFCQCWqr9HmgevnvlyBhW1NAvxuKx_SbA/s320/pacala.jpg" width="226" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Printre numele
întâlnite pe copertele volumelor pentru copii se numără şi cel al militarului
de carieră Siminel Gheorghiu (m. 1967)<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftn1" name="_ftnref1" style="background-color: white;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[1]</span></span></span></a><span style="background-color: white;">. Acesta este autorul lui </span><i style="background-color: white;">Păcală</i><span style="background-color: white;"> (Editura de Stat – Literatura
pentru copii) cu ilustraţii de Dem Demetrescu. Este reluarea, cu mici
modificări, a unui episod cunoscut din isprăvile eroului popular, cel în care
Păcală iese biruitor din confruntarea cu un popă viclean şi hrăpăreţ, la care
intră argat şi cu care încheie o înţelegere potrivit căreia celui care se
supără primul i se va tăia nasul. Este vorba, în realitate, de o reversificare
a episodului corespunzător din </span><i style="background-color: white;">Isprăvile
lui Păcală</i><span style="background-color: white;"> de Petre Dulfu, lucru interesant, dacă ne gândim că Dulfu era
interzis şi, mai mult decât atât, înfierat în presa vremii</span><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftn2" name="_ftnref2" style="background-color: white;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[2]</span></span></span></a><span style="background-color: white;">. Siminel Gheorghiu
păstrează pentadecasilabul bogat al lui Dulfu şi îl înlocuieşte pe popă cu
boierul Melinte, dar nu se abate de la succesiunea de întâmplări relatate de
povestitorul ardelean. Păcală apare drept un justiţiar care îi pedepseşte pe
cei răi şi rapace, dar fără ca acţiunile sale să urmărească altceva decât
sancţionarea relativ blândă a vinovatului, care îşi recunoaşte culpa şi urmează
a o ispăşi („E-o pedeapsă tare blândă... pentru tine mai ales... / ─ Văd acuma
c-am greşit şi de astăzi înainte, am să fiu om pocăit. / Lasă-mi nasul... ─ Da,
Melinte... Nu ţi-l tai. Din partea mea / Socotesc: învăţătura o să-ţi prindă la
ceva.”). Cartea lui Siminel Gheorghiu nu este remarcată de cronicarii epocii,
dacă facem desigur abstracţie de scurta prezentare a lui Victor Adrian („L-am
întâlnit şi pe prietenul nostru Păcală, care trecea pe drum. Acum, domnul Siminel
Gheorghiu îl trezeşte din somn, îi scutură colbul şi-l pune «să facă una cu
boierul Melinte». încercarea e, oricum, merituoasă, cel puţin sub raportul lui
«redivivus». Dar Păcală îşi aşteaptă încă povestitorul, aşa cum şi Făt-Frumos
mai aşteaptă încă să fie cuprins cu adevărat in paginile unor de păcălici [sic]
al poporului, arma râsului său...”)</span><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftn3" name="_ftnref3" style="background-color: white;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[3]</span></span></span></a><span style="background-color: white;">. Lipsa de entuziasm a
acestei caracterizări este într-o oarecare măsură contracarată de prezentarea
lapidară din </span><i style="background-color: white;">Frontul plugarilor</i><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftn4" name="_ftnref4" style="background-color: white;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[4]</span></span></span></a><span style="background-color: white;">, în care se afirmă că „Sub
masca umorului, se ascunde instinctul de clasă al țăranului sărac Păcală,
care-l pune în mod firesc pe o poziție ostilă boierului exploatator”, unde
volumul are parte de o interpretare într-o grilă sociologizantă convenabilă.
Siminel Gheorghiu va continua să publice ocazional în revistele pentru copii (</span><i style="background-color: white;">Licurici</i><span style="background-color: white;">, </span><i style="background-color: white;">Pogonici</i><span style="background-color: white;">, </span><i style="background-color: white;">Poezie, cântec, joc</i><span style="background-color: white;">),
dar numele lui va dispărea de pe lista colaboratorilor după 1953</span><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftn5" name="_ftnref5" style="background-color: white;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[5]</span></span></span></a><span style="background-color: white;">.</span></span><p></p><p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span style="background-color: white;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhy3hm0jsjGBmgQHrheeuvpm6WI3NTPFp0pixVfyNyL9UE2HmvtuS_yevENcpck7oWEiKR84KqsKf3ixXTt-akkoPz-DaEe551hfM0vF7T5ZqI6LMNruOK7aDZ26GvPfL8z6w4Awd-0KhqYBbssmOGOq2H6iMN5jWfTwwol9KeQCfgt2Daqs8io3_IxtT8/s1231/rici.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1231" data-original-width="877" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhy3hm0jsjGBmgQHrheeuvpm6WI3NTPFp0pixVfyNyL9UE2HmvtuS_yevENcpck7oWEiKR84KqsKf3ixXTt-akkoPz-DaEe551hfM0vF7T5ZqI6LMNruOK7aDZ26GvPfL8z6w4Awd-0KhqYBbssmOGOq2H6iMN5jWfTwwol9KeQCfgt2Daqs8io3_IxtT8/s320/rici.jpg" width="228" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Dacă Siminel Gheorghiu este o apariţie
efemeră, Alexandru Şahighian (1901-1965)<span style="background-color: white;">
</span><span style="background-color: white;">este, cu începere din 1948, autorul mai multor volume pentru copii şi
tineret (</span><i style="background-color: white;">Rici-Rici</i><span style="background-color: white;"> (1948), </span><i style="background-color: white;">Lacul cu raţe</i><span style="background-color: white;"> (1951), </span><i style="background-color: white;">Dacă numeri pân’ la zece</i><span style="background-color: white;"> (1953), </span><i style="background-color: white;">Ursul</i><span style="background-color: white;"> (1954), </span><i style="background-color: white;">Poveşti adevărate</i><span style="background-color: white;"> (1956), </span><i style="background-color: white;">Poveşti
dunărene</i><span style="background-color: white;"> (1959), </span><i style="background-color: white;">Coiful de aur</i><span style="background-color: white;">
(1962, reeditat în 1968), O zi din august (1965) etc.). Rici-Rici, apărută în
toamna lui 1948, este o suită de cinci scurte povestiri având ca element comun
prezenţa animalelor, sălbăticiuni ca aricioaica Rici-Rici sau animale domestice
precum simpaticul câine Hector al naratorului. Sunt relatări ─ întotdeauna
lipsite de cruzime sau dramatism extrem ─ ale unor aventuri cu vieţuitoare. În </span><i style="background-color: white;">Rici-Rici</i><span style="background-color: white;">, cititorul-copil face
cunoştinţă cu ariciul şi modul lui de viaţă, iar animalele sunt înzestrate cu
limbaj şi personalitate. </span><i style="background-color: white;">La vânătoare</i><span style="background-color: white;">
este o bucată în realizarea căreia am putea spune, parafrazând precizările din
anumite filme, că nu a fost vătămat niciun animal, căci Hector, prinzând o
iepuroaică gestantă, îi dă drumul impresionat de viaţa ei. </span><i style="background-color: white;">Povestea unei broscuţe</i><span style="background-color: white;"> îl familiarizează pe cititor cu pericolele
la care sunt supuşi batracienii; din fericire, eroina trece cu bine prin toate
încercările. </span><i style="background-color: white;">Veveriţa</i><span style="background-color: white;"> oferă, sub
pretextul unei conversaţii cu o ciocănitoare, informaţii despre viaţa acestui
animal al pădurii, căruia nu i se face un portret prea flatant. </span><i style="background-color: white;">Glasul pădurii</i><span style="background-color: white;">, poate cea mai complexă
dintre naraţiuni, are ca temă motivul </span><i style="background-color: white;">chemarea
străbunilor</i><span style="background-color: white;">. Prins de nişte copii, un pui de vulpe pare la început să se
adapteze perfect la viaţa de animal de curte, însă instinctul de sălbăticiune,
imposibil de înăbuşit, iese suprafaţă, iar animalul trebuie eliberat în pădure.
Sunt povestiri vii, bine scrise şi captivante, lipsite de moralism strident sau
de îngroşări sociologizante, reeditate în anii următori (1952, 1957). Prin informaţiile
oferite cititorului, ele se apropie de lucrările lui Ionel Pop</span><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftn6" name="_ftnref6" style="background-color: white;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[6]</span></span></span></a><span style="background-color: white;"> sau Eugen Jianu</span><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftn7" name="_ftnref7" style="background-color: white;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[7]</span></span></span></a><span style="background-color: white;">, care vor fi tipărite în deceniul
următor. Ulterior, autorul va practica un realism socialist conformist şi
ireductibil, manifestat până aproape de capătul vieţii (de pildă în </span><i style="background-color: white;">O zi din august</i><span style="background-color: white;"> sau </span><i style="background-color: white;">Coiful de aur</i><span style="background-color: white;">). Deocamdată, ─ în 1946-1948 ─ perioadă care marchează
debutul său editorial, Şahighian dă Cezarului ce e al Cezarului în altă parte (în
antologii, prin poeme ocazionale ca </span><i style="background-color: white;">Sirena
lui Vasile Roaită</i><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftn8" name="_ftnref8" style="background-color: white;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[8]</span></span></span></a><span style="background-color: white;">, sau în publicistică).</span></span><p></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><!--[if !supportFootnotes]--><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><br clear="all" />
</span><hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftnref1" name="_ftn1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> O scurtă menţiune merită un alt militar cu
activitate sporadică în publicaţiile pentru copii până în 1948, locotenentul
Paul Epureanu (n. circa 1897), mai cunoscut ca promotor al sporturilor în
perioada interbelică. Epureanu este eroul unor întâmplări senzaţionale care
culminează cu o crimă, relatate de ziarele anilor 1930 .<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn2" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftnref2" name="_ftn2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> A se vedea Andrei Băleanu, </span></span><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i><span lang="RO">Maculatura otrăvită a vechii „Literaturi pentru
tineret” trebuie să dispară!</span></i><span lang="RO">, în <i>Tânărul muncitor</i> nr. 76 din 14 octombrie
1948.</span></span></p>
</div>
<div id="ftn3" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftnref3" name="_ftn3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> Victor Adrian, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Voinicului i se deschid toate uşile</i>, în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Contemporanul</i> nr. 137 din 20 mai 1949.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn4" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftnref4" name="_ftn4" style="mso-footnote-id: ftn4;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[4]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> Nr. 1148 din 17 decembrie 1948.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn5" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftnref5" name="_ftn5" style="mso-footnote-id: ftn5;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference">[5]</span><!--[endif]--></span></span></a> <span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Pe aceeaşi notă, în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Libertatea</i> nr. 1306 din 17 decembrie 1948 se arată că „Humorul care
se degajă din viaţa lui Păcală se naşte din contradicţiile care există între
acesta ─ ţăran sărac ─ şi boierul exploatator”. </span></span></p>
</div>
<div id="ftn6" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftnref6" name="_ftn6" style="mso-footnote-id: ftn6;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[6]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Din fauna noastră</i>,
Editura ştiinţifică, 1959<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn7" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftnref7" name="_ftn7" style="mso-footnote-id: ftn7;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[7]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Povestiri cu
păsări şi animale</i>, Editura tineretului, 1958.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn8" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/blog.docx#_ftnref8" name="_ftn8" style="mso-footnote-id: ftn8;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-special-character: footnote;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[8]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></span></a><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"> Apărută în antologia <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Poezia muncii şi a libertăţii</i>, Editura C.G.M., 1946, sub redacţia lui
Alexandru Şahighian.</span><o:p></o:p></span></p>
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-9804850726135368632023-11-27T19:14:00.002+02:002023-11-27T19:28:16.516+02:00Banda veselă <div><span style="font-family: trebuchet;"><div class="separator" style="clear: both; font-size: x-large; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyFeYCljDhOwgkQ6WzNUY5PVdoPIf8N6NuuJhWV9_N204kz9q2MRN2LnNq05Z-SSWTiwm69yZfm5QlIXS0JqnmQaTc7ydRSjZRvfnYtQIlJMdE9IvjQ0TYF7soLr7t237Q4pWGArBYy0ZrTKBi5ABETQpw1OfGn-SxSKl0Za5nalbn6SPXZw6Jjf4dE08/s533/banda%20vesela.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="180" data-original-width="533" height="108" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyFeYCljDhOwgkQ6WzNUY5PVdoPIf8N6NuuJhWV9_N204kz9q2MRN2LnNq05Z-SSWTiwm69yZfm5QlIXS0JqnmQaTc7ydRSjZRvfnYtQIlJMdE9IvjQ0TYF7soLr7t237Q4pWGArBYy0ZrTKBi5ABETQpw1OfGn-SxSKl0Za5nalbn6SPXZw6Jjf4dE08/s320/banda%20vesela.jpg" width="320" /></a></div></span><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Mi-ar fi plăcut să mă pricep la teatrul românesc al perioadei tulburi care ţine din 1944 până în 1947, dar din păcate sunt practic ignorant în materie. Dintre sutele (miile?) de piese, reviste sau cuplete care se reprezintă în sălile şi grădinile Capitalei am reţinut <i>Banda veselă</i> de I. Avian. Puţini ştiu azi cine a fost Avian; ajunge să spunem că după 1948 a scris mulţi ani la <i>Urzica</i>, după care a emigrat în Israel. Revin. Presa vremii dă puţine detalii despre spectacol, care ar fi fost, potrivit unei reclame, „un grandios spectacol jucat de copii, pentru mari şi mici”<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftn1">[1]</a>, jucat la Savoy. Să fi fost o piesă pentru copii sau doar una cu actori-copii? Destul de greu de spus, deşi titlul este inclus în alte ziare la rubrica de spectacole pentru copii, alături de cele de la Ţăndărică. Părea, oricum, un succes.</span></div><span style="font-family: trebuchet;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Surprinzător, în <i>Universul </i>nr. 214 din 20 septembrie 1947 găsim o notă destul de scurtă intitulată <i>Spectacole</i> <i>pentru copii interzise</i>. Ziarul publică de fapt un comunicat primit de la Ministerul Artelor, instituţia răspunzătoare pentru aprobarea (şi cenzurarea!) spectacolelor teatrale:</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><i><span style="font-size: large;">Constatându-se că spectacolele pentru copii, organizate în ultimul timp, au un aspect comercial prin utilizarea copiilor în texte nepotrivite şi in producţii străine de orice semnificaţie educativă, Ministerul Artelor a dispus ca pe viitor, aceste spectacole să nu mai fie autorizate. În această categorie intră şi spectacolul intitulat „Banda veselă, care a fost interzis. Totodată a dat dispoziţii teatrelor de stat şi va face recomandări teatrelor particulare să programeze, în repertoriile lor, câte una sau două piese pentru copii. Pe viitor, nu vor mai fi autorizate spectacole de acest gen, decât cu texte şi personal artistic.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><i>Banda veselă</i> primise avizul „bun de reprezentat” din partea Ministerului Artelor, aşa cum o dovedeşte inventarul aflat la Arhivele Naţionale. Nu era probabil la mijloc o problemă de fond (conţinutul fiind conform cu cerinţele autorităţii), ci mai degrabă una de formă, anume distribuirea copiilor în roluri neadecvate. Nu ştim deocamdată care e adevărul; cine ştie, căutări meticuloase prin publicaţiile teatrale ale vremii ne vor putea spune mai multe. Şi, în final, o mică surpriză: în ciuda interdicţiei Ministerului Artelor, spectacolul pare să se mai fi jucat câteva luni, căci e anunţat la rubrica de spectacole pentru copii a ziarului <i>Universul </i>nr. 296 din 25 decembrie 1947.</span></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftnref1">[1]</a> <i>Universul </i>nr. 945 din 15 septembrie 1947.</span></div></span><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-76510190262079064662023-11-14T03:03:00.005+02:002023-11-15T22:45:05.041+02:00Isprăvile (extra-)literare ale lui Piuici<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><span style="font-family: trebuchet;"><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg09-w1xGKsbq_7Nke4g_6dsddffdPNoBngdO41vPSNKDFmajHKXjwWZIb9wJSTTfQon-WnSWAgJ0YQvXDEnonYwEIHMhXcOes9LKtvvwH9gepdx4b_qesA_wbxz8cC0Wv6lqQTQdDLNxlhYkH3CU9TgBQm86LtIRRQzlsPWzGuDS8porj_5GR5uw5TJcg/s2920/Piuici.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg09-w1xGKsbq_7Nke4g_6dsddffdPNoBngdO41vPSNKDFmajHKXjwWZIb9wJSTTfQon-WnSWAgJ0YQvXDEnonYwEIHMhXcOes9LKtvvwH9gepdx4b_qesA_wbxz8cC0Wv6lqQTQdDLNxlhYkH3CU9TgBQm86LtIRRQzlsPWzGuDS8porj_5GR5uw5TJcg/w234-h320/Piuici.jpg" width="234" /></a>Începând din 1948, discuţiie despre literatura pentru copii par să se poarte în întreg spaţiul cultural autohton. Presa culturală (<i>Contemporanul</i>, <i>Rampa</i>, <i>Flacăra</i>, <i>Viața</i> <i>românească</i>) publică nu puţine articole generale, menite să înfiereze statutul acestui domeniu literar pe vremea burghezo-moşierimii şi, totodată, să jaloneze viitorul drum al unei creaţii conforme cu cerinţele realismului socialist, care să servească obiectivelor generale de educare a constructorilor viitoarei societăţi comuniste. Publicaţiile adresate cadrelor didactice nu pierd nici ele din vedere subiectul<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftn1">[1]</a>. Presa politică centrală, în frunte cu <i>Scânteia </i>şi <i>Scânteia tineretului</i>, îşi deschide şi ea coloanele acestei problematici<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftn2">[2]</a>. Despre literatura pentru copii – o consemnează arhivele – se vorbeşte şi în şedinţe ale forurilor diriguitoare ale culturii şi ideologiei<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftn3">[3]</a>. Un loc unde ne-am aştepta mai puţin să găsim asemenea dezbateri este Academia (devenită, după reforma din 1948, Academia Republicii Populare Române). Iată însă că literatura juvenilă formează câteodată tema de discuţie a „nemuritorilor”, după cum o atestă relatarea din volumul al treilea al <i>Memoriilor </i>lui Iorgu Iordan<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftn4">[4]</a>.</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;">Ilustrul lingvist evocă anii de început ai instituţiei şi figurile unor academicieni... mai mult sau mai puţin merituoşi. Printre cei din urmă, A. Toma (1875-1954), poet antebelic mediocru, adoptat însă de noul regim democrat-popular drept un al doilea Eminescu şi devenit membru al Academiei într-o vreme când Arghezi era marginalizat – ironie a istoriei – şi ca urmare a unor articole ale lui Sorin Toma, fiul noului academician. Revenind la relatarea lui Iorgu Iordan, ne aflăm în vara sau toamna lui 1952 (momentul, neindicat ca atare, poate fi identificat din informaţiile prezente în text), la o şedinţă a Secţiei de limbă, literatură şi arte, în care A. Toma citeşte o poezie pentru copii care urma să apară în următorul număr al revistei <i>Viaţa românească</i>. Titlul acesteia (pe care memorialistul crede că l-a reţinut „exact”) ar fi fost „Piulici şi fraţii lui mici”<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftn5">[5]</a>. Pentru a intra în miezul problemei, să cităm din <i>Memorii</i>:</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><i>Se vorbea de cei trei pui ai unei rândunele, de fapt aproape numai de unul dintre ei (Piulici!), care, stăpânit de Spirit revoluţionar, la fel cu marea majoritate a cetăţenilor ţării, s-a hotărât să rupă definitiv cu trecutul. A părăsit frumuşel cuibul, călduţ şi frumos, construit de maică-sa sub streaşină casei, şi a zburat spre un prun din apropiere. Nu mai ţin minte, dacă a .izbutit să ajungă şi să se aşeze în el — căci asta îi era intenţia : să-şi stabilească domiciliul în pom — dar ştiu că, fiind încă destul de crud, fără putere, a căzut jos. Noroc de o... pionieră, care trecea pe acolo. Altfel s-ar fi prăpădit, sărmanul de el ! Deci, două... lovituri politice: încercarea, fie şi nereuşită (pentru moment !), de a face revoluţie şi intervenţia salvatoare a pionierei. Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat în altă parte, unde nu existau pionieri!</i></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;">Lectura acestei poezii pentru preşcolari, ideologizată până la insuportabil, ar fi fost foarte prost primită de participanţii la întrunire; de pildă Sadoveanu, care prezida şedinţa; „[s]uferea şi fiziceşte [...] de pe urma suferinţei estetice nemaipomenite”. Luând cuvântul, el a arătat lipsa de verosimilitate a situaţiei înfăţişate în poem, căci nu este de conceput ca rândunica, o pasăre „aproape domestică”, să-şi părăsească sălaşul, ba chiar ar fi declarat că „Este drept că poezia presupune o mare libertate de spirit, dar numai în anumite limite” (adică, aşa cum ar fi spus Aristotel, în limitele verosimilului şi necesarului, oarecum mai potrivite poeziei pentru copiii mici).</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;">Lovitura de graţie pare s-o fi dat Traian Săvulescu. Naturalist, preşedinte pe atunci al Academiei, el lua parte la şedinţele secţiei din admiraţie faţă de Sadoveanu. Intervenţia lui, extraliterară, a fost totuşi de efect: „A luat şi el cuvântul, în calitate de biolog, spunând, între altele, că rândunelele au totdeauna un număr pereche de pui, de obicei doi, mult mai rar patru, dar niciodată trei (sau unu)”. Cu toate acestea, deşi incapabil să dea o replică pe măsură („a dat un răspuns bolmojit”), A. Toma şi-a publicat poezia în revistă (apare în numărul din noiembrie 1952).</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;">Mai mult decât atât, în 1954 apare la Editura tineretului volumaşul <i>Piuici şi fraţii lui mici</i>, ilustrat de Coca Creţoiu. Sunt versuri foarte simple, lucru în sine neimputabil autorului, care se adresează unor copii de vârstă foarte fragedă, însă banale, lipsite de har: „A fost odată / Ca niciodată / Un păsărel / Şi-o păsărică. / Şi păsărelul / Era tată / Şi păsărica / Era mămică. / Şi pe păsărel / Îl chema rândunel / Şi pe păsărică /O chema rândunică”. În mod ironic, A. Toma, întruchipare a conformismului ideologic, dădea un produs artistic de joasă calitate, în vreme ce presa vremii cerea – cel puţin la nivel declarativ – opere de o mare măiestrie artistică, inclusiv în domeniul literaturii pentru copii. „Trebuie dusă lupta pentru un înalt nivel artistic al producţiunilor literare pentru copii”, se arată într-un lung editorial intitulat <i>Spre un avânt creator al literaturii pentru copii</i> apărut în numărul 299 din 27 martie 1950 al <i>Scânteii tineretului</i>, poziţie exprimată şi în alte materiale din presa acelor ani.</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;">Cel puţin deocamdată, în faţa realizării artistice avea întâietate mesajul ideologic. După ce vor fi absorbit mesajul, copiii cărora li se adresează povestea lui Piuici şi a celorlalţi pui de rândunică vor merge la şcoală: „La şcoala asta / Cu roşu steag / Şi tu, copilul meu drag, / Ai să vii / Să înveţi poezii, / Şi să cânţi, /şi să scrii. / Şi când vei şti / Să citeşti / Singur poveşti / Din carte, / Şi tu să le spui / La alţii mai departe. / Că multe minunăţii / Vei găsi înşirate / În minunate / Cărţi ilustrate. / Nu numai / Despre cei / Trei / Fraţi înaripaţi / Dar şi despre oameni fără frică / Oameni muncitori / Oameni luptători / Oameni zburători / Prin furtuni şi prin nori / Cu ochi privitori / În depărtare, / Tot spre Soare-Răsare.”</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftnref1">[1]</a> Egon Weigl, <i>Literatura pentru copii</i>, în <i>Gazeta învăţământului</i> nr. 2 din 2 aprilie 1949, Cecilia Ioniţă, <i>Concursul Editurii tineretului, o contribuţie la dezvoltarea literaturii pentru copii şi tineret </i>(<i>ibidem</i>, nr. 54 din 14 aprilie 1949), I. Cremer, <i>Mai multă atenţie lecturii în afară de clasă a elevilor </i>(<i>ibidem</i>, nr. 89 din 15 decembrie 1950). Tot <i>Gazeta învăţământului</i> reproduce în numărul 157 din 5 aprilie 1952 un material de îndrumare apărut în <i>Ucitelskaia gazeta</i>, intitulat <i>Literatura sovietică pentru copii – mijloc puternic de educaţie comunistă</i>.</span></div></span><div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftnref2">[2]</a> Pentru a da doar trei exemple din primii ani ai noii orânduiri, Ion Mihăileanu semnează în <i>România liberă</i> nr. 1140 din 10 mai 1948 articolul intitulat <i>Avem nevoie de o literatură pentru tineret</i>, <i>Scânteia </i>nr. 1523 din 8 septembrie 1949 publică pe pagina a doua un consistent editorial intitulat <i>Mai multă atenţie publicaţiilor pentru copii</i>, iar editorialul de pe prima pagină din numărul 299 din 27 martie 1950 al <i>Scânteii tineretului</i> se intitulează <i>Spre un avânt creator al literaturii pentru copii</i>.</span></div><span style="font-family: trebuchet;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftnref3">[3]</a> Raportul Comitetului de Artă şi Cultură şi discuţiile la raport, 4-5 februarie 1948 (Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, fondul CC al PCR – Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 6/1948), şedinţa Comitetului de Presă cu redacţii ale diferitelor organe de presă din Capitală din 1 iunie 1948, şedinţa cu activul scriitorilor, artiştilor şi ziariştilor din 29 noiembrie 1948 (ibidem, dosar nr. 9/1948), şedinţa din 19 mai 1949 cu conducerile editurilor (ibidem, dosar nr. 22/1949) etc.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftnref4">[4]</a> Iorgu Iordan, <i>Memorii</i>, vol. III, Bucureşti, Editura Eminescu, 1979, pp. 86-89.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftnref5"></a><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document.docx#_ftnref5">[5]</a> Memoria i-a jucat, cu toate acestea, o festă. Personajul din titlu se numeşte Piuici, nu Piulici. Eroarea lui Iorgu Iordan nu este observată de recenzentul <i>Memoriilor</i>, Eugen Simion, în prezentarea pe care acesta o face cărţii în <i>România literară</i> (<i>Un portret moral</i>, nr. 38 din 20 septembrie 1979) şi în care este menţionat şi episodul la care ne referim.</span></div></span><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn5" style="mso-element: footnote;">
</div>
</div></div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-69116888545606730862023-09-20T19:38:00.004+03:002023-09-21T17:50:56.537+03:00 Elena Mătasă ─ Nodul Pământului (II)<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet;"><span style="font-size: large;">Fire independentă şi mânată de curiozitate, Ionică (Nodul Pământului) va părăsi jităria din Bozieni şi îl va lăsa singur pe Moş Costache, pornind într-o adevărată călătorie iniţiatică prin pădure. Va fi călăuzit de veveriţa Ochi Rotunzi, care îl va duce până în adâncurile codrului, la pădurarul Iordache, şi va face cunoştinţă cu animalele sălbatice. În acest timp, în lumea pe care o lăsase în urmă aveau loc mari schimbări, al căror ecou ajunge şi în sălbăticia în care trăia pădurarul. Soseşte momentul acţiunii, retragerea din lume nu mai este posibilă:</span></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>Pădurarul sări de pe buturugă:</i></div><div style="text-align: justify;"><i>─ Nu mai aştept nicio clipă, Ionică. Să plecăm cât mai repede spre casă.</i></div><div style="text-align: justify;"><i>─ Spuneai că războiul a trecut. Să fie adevărat?</i></div><div style="text-align: justify;"><i>─ A trecut unul şi începe altul; începem războiul cu cei care ne-au jecmănit. Se vor împlini prefaceri măreţe. Eu am citit cărţi din Uniunea Sovietică ─ adică de la ruşi ─ ştii tu...</i></div><div style="text-align: justify;"><i>─ Ştiu, şi ce spune în cărţi?</i></div><div style="text-align: justify;"><i>─ Arată prefacerile de la ei, şi cum e acolo, aşa vom face şi noi, că e bine pentru norod.</i></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Găsim în acest dialog, expusă într-o formă condensată, anticiparea unei întregi epoci. Revenit împreună cu Iordache la Bozieni, Ionică asistă la primele transformări revoluţionare („[z]ilele astea luăm pământul ciocoiului pe seama noastră” spune un personaj), ba chiar şi la recuperarea spectaculoasă a lui Moş Costache, care îşi revine din starea de animalitate în care zăcuse. Copiii încep să scrie cartea pe care şi-o doreau; autoarea pare să ne spună că acesta e răspunsul lor la acţiunea adulţilor care scriu o nouă istorie.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Volumul Elenei Mătasă se bucură de numeroase menţionări în presa vremii, lucru firesc, dacă ţinem seamă de faptul că avem de a face cu unul din primele romane pentru copii apărute după proclamarea republicii. În numărul 20 din 20 octombrie 1949, revista <i>Pionierul </i>publică un rezumat al cărţii care evidenţiază prezenţa unor personaje precum învăţătorul chiabur care îi persecută pe elevii săraci sau, într-un registru mai neutru, peripeţiile lui Ionică în mijlocul naturii.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Pe plan teoretic, romanul serveşte drept pretext al unui material apărut la rubrica <i>De la Societatea Scriitorilor din RPR</i> din <i>Flacăra </i>nr. 9 (61) din 5 martie 1949, intitulat <i>Literatura pentru copii şi realitatea</i>. Articolul porneşte de la întrebarea dacă „literatura pentru copii poate face excepţie de la legile generale ale literaturii realiste”. Apreciind „claritatea stilului autoarei, care posedă o frumoasă şi bogată limbă românească cu expresii populare colorate şi vii”, autorul îi reproşează prozatoarei că romanul nu este „închegat” şi „conţine o succesiune de elemente dezlegate de realitate, ceea ce face ca unitatea şi valabilitatea temei să sufere”. Este vorba probabil de întâlnirile protagonistului cu animalele pădurii, cu care pare să aibă un limbaj comun. Concluzia criticii destul de severe aduse cărţii este, previzibil, că literatura pentru copii „nu face nicio excepţie de la legile generale ale literaturii realiste”, ea „nu poate fi privită cu uşurinţă” şi „[n]u trebuie bagatelizată importanţa ei, socotind-o un gen «minor»”. Aceste reproşuri sunt destul de aspre, mai ales dacă ţinem seama de ultima treime a textului, intens ideologizată, ca şi cum Elena Mătasă ar fi dorit să compenseze devierile de la linia realistă prilejuite de călătoria prin pădure a lui Ionică.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Sub semnătura M.R., <i>Scânteia tineretului</i> nr. 231 din 6 ianuarie 1950 marchează şi ea, la rubrica <i>Cărţi pentru copii,</i> apariţia <i>Nodului Pământului</i>. Subliniind calităţile operei, recenzentul scrie că „«Nodul Pământului» este o bună carte pentru copil, îmbinând fantasticul cu cunoştinţa [sic] ştiinţifică a vieţii. Fantasticul nu duce aci la ruptura dintre vis şi viaţă, Elena Mătase [sic] înzestrează animalele cu graiul omenesc, nu de dragul fantasticului, ci pentru că în felul acesta serveşte principalului scop pe care şi-l propune cartea, acela de a-i instrui pe tinerii cititori”.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">În fine, <i>Nodul Pământului</i> este menţionat în două importante articole de sinteză despre literatura pentru copii apărute în presa culturală a vremii. Primul dintre acestea, semnat de Egon Weigl (<i>Pe drumul unei noi literaturi pentru copii – Literatura pentru copii, factor de seamă în educaţia comunistă</i>, <i>Contemporanul </i>nr. 185 din 21 aprilie 1950), laudă cartea pentru accesibilitatea ei, punând-o alături de scrieri ale lui A. Toma (poezioarele puse pe muzică din <i>Sună ghiocel, sună clopoţel</i>), Al. Şahighian (<i>Rici-Rici</i>) sau Al. C. (Corodar) Constantinescu (<i>Cei trei voinici</i>). E vorba de cărţi foarte diferite ca tematică şi public-ţintă (categorii diferite de vârstă), aşa că menţionarea pare complezentă. Al doilea articol general (Geo Şerban - <i>Din problemele mari ale literaturii pentru cei mici</i>, <i>Flacăra </i>nr. 11 (115) din 18 martie 1950) face o referire ceva mai amplă la romanul despre care discutăm. Geo Şerban face o caracterizare a eroului principal al cărţii, pe care îl vede ca pe un copil „vioi şi plin de curiozitatea de a cunoaşte”. Până aici, nimic deosebit, atâta că băiatul este numit Iliuţă în loc de Ionică. Autoarea este apreciată pentru a fi ştiut „să trezească curiozitatea cititorilor spre cercetarea naturii, să le dezvolte dragostea de a învăţa”. Nimic despre mesajul propagandistic pregnant şi, dacă adăugăm la asta eroarea de nume, avem dovada faptului că publicistul făcuse o lectură mai degrabă superficială.</div></span>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-56906450421476496012023-02-27T18:02:00.007+02:002023-02-28T17:27:48.752+02:00Elena Mătasă ─ Nodul Pământului (I)<span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-kLWQgUS2gmZYLv9bHxkCfRDRcs-QIkfiDjDleRKvTQMV4DJf_dxmt5IeevSiF-heOQoRSBoEa-OatYcdR75XFjzhA_0O8ttZ5MQ8g0P963toN64bIJn6mWRsmCZ2D5KupyA7FbiJfmcQGwrwZXNXCLHYtWCqixWMJ21kVBVwl67sIHyzgNAZgaSG/s3323/em%201.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3323" data-original-width="2389" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-kLWQgUS2gmZYLv9bHxkCfRDRcs-QIkfiDjDleRKvTQMV4DJf_dxmt5IeevSiF-heOQoRSBoEa-OatYcdR75XFjzhA_0O8ttZ5MQ8g0P963toN64bIJn6mWRsmCZ2D5KupyA7FbiJfmcQGwrwZXNXCLHYtWCqixWMJ21kVBVwl67sIHyzgNAZgaSG/w144-h200/em%201.jpg" width="144" /></a></div>Născută în 1901 (sau în 1903, după alte surse), Elena Mătasă (Mătase, aşa cum îi apare numele pe coperta câtorva volume) nu este o debutantă în momentul apariţiei, în 1949, a „romanului pentru tineret” <i>Nodul Pământului</i>. După <i>Cei trei voinici</i> (1948) de Al. C. (Corodar) Constantinescu şi alături de <i>Neghiniţă </i>de Cezar Petrescu (1949), este una din primele opere în proză de mai mare amploare apărute după instaurarea Republicii Populare. Ulterior, Mătasă va scoate până în 1953 trei volume de povestiri pentru copii (<i>Puiul de cerb</i> şi <i>Raza de lumină </i>(ambele în 1950),<i> Zile de vară</i> (1951)), lipsite în cea mai mare parte de valoare literară şi tributare unor clişee realist socialiste grosolane. Cu <i>Nodul Pământului</i> lucrurile stau oarecum diferit; este vorba de o lucrare mai amplă (este, în definitiv, al doilea roman juvenil al epocii, după cel al lui Corodar), cu o problematică ceva mai complexă şi, nu în ultimul rând, cu o receptare mai amplă în presa vremii, unde a avut parte şi de laude, şi de critici. <br /><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipiFccus1I9Q00z_bv6WKMfO2V-FCdNojeJH5pYmUSrcYTZe-IMuQycmFNfLpcwCKHErdwRvhRJ45NfQUVsDN2gcTYUHCLSBslPDARr1h9hGMuoNU7yEWohc-UEZtrwexsU_5M8-Hit_qcp5NzY7aTSpSKxvMmb6SrtdMN3QDl_csndnUs_I0tDf6I/s1193/em%202.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1193" data-original-width="1092" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipiFccus1I9Q00z_bv6WKMfO2V-FCdNojeJH5pYmUSrcYTZe-IMuQycmFNfLpcwCKHErdwRvhRJ45NfQUVsDN2gcTYUHCLSBslPDARr1h9hGMuoNU7yEWohc-UEZtrwexsU_5M8-Hit_qcp5NzY7aTSpSKxvMmb6SrtdMN3QDl_csndnUs_I0tDf6I/w183-h200/em%202.jpg" width="183" /></a></div>Din capul locului autoarea conturează un spaţiu interesant, „jităria” (adică locul unde îşi are sălaşul jitarul, un angajat care are în sarcină paza ogoarelor semănate). La jitărie locuieşte, împreună cu moş Costache, bunicul lui vârstnic şi decrepit, Ionică, un băiat de vreo opt ani, protagonistul întâmplărilor din carte. Jităria este un teritoriu de mijloc, situat între târgul Bozieni (localitate cu o populaţie săracă, supusă abuzurilor câtorva bogătaşi hapsâni) şi hinterlandul alcătuit din moşiile boiereşti şi ogoarele ţăranilor. Suntem în 1942, în plin conflict mondial, iar autoarea nu face economie de aluzii la injusteţea războiului (antisovietic, în acel moment) sau la familiile descompletate după plecarea la luptă a bărbaţilor. Mama lui Ionică, suferindă, a murit, iar acesta a rămas orfan şi de tată („Ilie cel vesel şi bun”). Considerat „bolşevic”, Ilie a fost executat pentru că a refuzat să plece la război, lăsându-i însă copilului un pedigree valoros în ordinea socială de după 1944. Ionică este unul din eroii-copii oropsiţi ai cărţilor din anii 1948-1953 forţaţi să dea piept cu viaţa, alături de protagoniştii din <i>Bădiţa Stalin</i> de Otilia Cazimir (1950), <i>Şcolarul roşu</i> şi <i>Micul patriot</i> de A. G. Vaida (ambele din 1950) sau <i>Atunci, în februarie</i> de Octav Pancu-Iaşi (1951). Sunt copiii săraci, dar independenţi şi răzbătători ai ultimilor ani de război şi primilor ani de „libertate” care au urmat după 23 august 1944, care vor fi beneficiarii nemijlociţi ai marilor transformări sociale postbelice. <br /><br />Ionică este un copil sărman, lipsit de posibilitatea de a urma vreo şcoală, însă e extrem de inteligent şi creator, fiind capabil să modeleze figurine din lut remarcate de toată lumea şi mai ales de un misterios călător care pare să reprezinte mesagerul vremurilor noi care se întrevăd. El are trei buni prieteni (Toader, Vasilică şi Lisaveta „pistruiata”). Nu sunt nici aceştia mai răsăriţi din punct de vedere social şi sunt cu toţii animaţi de revolta împotriva copiilor de bogătaşi, dar cel puţin cei doi băieţi merg la şcoală şi ştiu să citească. Sub influenţa lor, Ionică va învăţa şi el să descifreze literele şi, mai mult decât atât, va conştientiza importanţa învăţăturii şi a lecturii. Cei patru organizează veritabile sesiuni de lectură, iar Vasilică le citeşte dintr-o „carte cu poze” adusă de la şcoală: <br /><br /><i>─ Şi domnul Bursuc s-a suit în automobil având lângă el pe doamna Vulpe. Erau hotărâţi în ziua aceea să facă o spargere la casa domnului Lupu, care era plină cu toate bunătăţile. Domnul Bursuc purta nişte ochelari negri şi o şapcă trasă pe sprâncene. Doamna Vulpe îşi ascunsese faţa sub un val des. Cu prevederile astea credeau ca nimeni nu-i va mai ghici cine sunt. Copiii se opriră din citit şi bătură din palme.<br />─ Auziţi, poartă ochelari! Doamna Vulpe și-a pus un văl pe față !</i></span><div><span style="font-family: trebuchet;"><i><span style="font-size: large;">─ </span></i></span><span style="font-family: trebuchet;"><i><span style="font-size: large;">Da, mă, şi vroiau să facă o spargere la domnul Lup acasă ! Ha, ha, ha! Cine a scornit astfel de poveste? [...] ăsta e lup, mă? Uite că are ceas la brâu şi bărbuţă. Asta e Vulpe? <br />─ Nu-mi place cartea asta, spuse Vasilică. Am citit altele mai frumoase; în ele scrie despre copiii nevoiaşi care muncesc din greu. </span></i><br /><br /><span style="font-size: large;">Este unul din cele mai importante momente ale cărţii, căci el ilustrează una din temele majore ale epocii, anume necesitatea de a li se da copiilor spre lectură cărţi de valoare, înţelegând prin asta lucrări concepute în spiritul noului etos realist socialist. Dezbaterile care se desfăşoară în publicaţiile epocii scot în evidenţă tarele cărţilor „burgheze” de până atunci, inadecvarea, sentimentalismul şi ruperea de realitatea socială</span><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Elena%20Matasa.docx#_ftn1" style="font-size: x-large;">[1]</a><span style="font-size: large;">. Mai mult decât atât, critica literaturii burgheze pentru cei mici s-ar fi făcut, dacă luăm drept adevărate susţinerile din unele articole, şi de jos în sus, căci schimbările ar fi fost solicitate de înşişi micii cititori, exasperaţi, la fel ca eroii Elenei Mătasă, de cărţile lăsate moştenire de orânduirea socială anterioară</span><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Elena%20Matasa.docx#_ftn2" style="font-size: x-large;">[2]</a><span style="font-size: large;">.</span><br /><br /><div class="separator" style="clear: both; font-size: x-large; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPp6F3ayzeuyjUnwQGXheBS4AW9fTtNpBMpCn6nlIzU_39ctiWtGaOnGGBne38UKRpNjX9ZAY2gSv5mo1FGTvjUhhjzXWsLxzVimzgck55reyTUwDOU86r99HL-8JKMa6Wom6Nr_dQAlxCbcaeCugLfZ955FcLacv4ww19jJtyq4MF1JENd2WTI7_a/s1341/em%203.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1341" data-original-width="1085" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPp6F3ayzeuyjUnwQGXheBS4AW9fTtNpBMpCn6nlIzU_39ctiWtGaOnGGBne38UKRpNjX9ZAY2gSv5mo1FGTvjUhhjzXWsLxzVimzgck55reyTUwDOU86r99HL-8JKMa6Wom6Nr_dQAlxCbcaeCugLfZ955FcLacv4ww19jJtyq4MF1JENd2WTI7_a/w162-h200/em%203.jpg" width="162" /></a></div><span style="font-size: large;">Pentru a încheia prima postare consacrată cărţii Elenei Mătasă, se cuvine menţionat că una din temele persistente ale dezbaterii despre literatura pentru copii şi tineret din ţările comuniste o reprezintă pretinsa nemulţumire a micilor cititori faţă de cărţile care li se oferă. Acestea ar fi, se pretinde, inadecvate, rupte de viaţă, artificiale. Uneori aceşti cititori îşi iau soarta în propriile mâini şi scriu chiar ei cărţile pe care le aşteaptă. Este cazul (foarte cunoscut în epocă) al unor pionieri din Siberia de Est care scot în 1934 un volum de povestiri despre viaţa lor, intitulat <i>Baza kurnosîh</i>. Titlul, greu de tradus, ar însemna, cu aproximaţie, <i>Tabăra celor cu nasul în vânt</i>. Cazul tinerilor siberieni devine celebru după ce el este menţionat în co-raportul consacrat literaturii pentru copii citit de Samuil Marşak la Congresul Unional al Scriitorilor Sovietici. Şi la noi este prezentă, după 1948, tema copiilor nemulţumiţi de ce le oferă scriitorii. Ai noştri sunt însă mai puţin creativi (sau nu li se dă voie să se manifeste, n-are a face), aşa că ne mulţumim cu exemple livreşti precum cel din romanul pentru al Elenei Mătasă (1949), în care un grup de copii îşi pune în gând să scrie o carte pe care cei de vârsta lor s-o poată înţelege şi aprecia.</span><br /><br /><span style="font-size: medium;">Volumul este ilustrat de Dem. </span><br /><br /><span style="font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Elena%20Matasa.docx#_ftnref1">[1]</a> A se vedea, printre altele, <i>Fantasticul şi realul în poveştile pentru copii</i> de Egon Weigl, în <i>Contemporanul </i>nr. 28 din 4 aprilie 1947, <i>Literatura din trecut pentru copii</i> de Maia Radovan, în <i>Flacăra </i>nr. 9 din 29 februarie 1948, <i>O cenuşăreasă: literatura pentru copii</i> de Sen Alexandru, apărut în <i>Flacăra </i>nr. 31 (83) din 8 august 1949 etc. <br /><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Elena%20Matasa.docx#_ftnref2">[2]</a> <i>Întâlnire cu micii cititori – o expoziţie a cărţii pentru copii </i>de Sidonia Drăguşanu, în <i>România liberă </i>nr. 1339 C din 18 decembrie 1948, <i>Consfătuirea Revistei elevilor cu cititorii săi din Capitală</i>, în <i>Universul </i>nr. 274 din 24 noiembrie 1948 etc. </span></span><span style="font-size: large;"><span style="font-family: trebuchet;">După ceva mai mult de un an, în februarie-martie 1950,
revista </span><i style="font-family: trebuchet;">Pionierul</i><span style="font-family: trebuchet;"> publică o serie de
articole pe teme </span><i style="font-family: trebuchet;">Ce am vrea să citim în
cărţile care se scriu pentru noi</i><span style="font-family: trebuchet;"> (nr. 37-42 ale revistei). La întrebare
răspund pioneri din diferite şcoli. Editura tineretului organizează un concurs
de lucrări pe aceeaşi temă (anunţat în </span><i style="font-family: trebuchet;">Pionierul</i><span style="font-family: trebuchet;">
nr. 37 din 9 februarie 1950).</span></span></div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-91669783805106276132023-01-29T18:44:00.008+02:002023-11-17T02:17:46.455+02:00Petele albe ale literaturii pentru copii şi tineret (II)<p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeODkDAB1hhkYkHruX9iGXwC0GFUuW21wdI4hmx-vZa5b2XVI2un8EVYnH-jI75eqhi_U6WvBc13wzF5_0xZ5B0H2zgRHNbGUZm_NHbA7A2k7StZQ59zF7CEXi6lQ0PGUQN4hzNNeU8eEEx1Mr_fNlaKJ2F-z0KFHeak2ZV4y609WX-9I0Fzjr4Y1Q/s2055/pancu%20iasi.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2055" data-original-width="1338" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjeODkDAB1hhkYkHruX9iGXwC0GFUuW21wdI4hmx-vZa5b2XVI2un8EVYnH-jI75eqhi_U6WvBc13wzF5_0xZ5B0H2zgRHNbGUZm_NHbA7A2k7StZQ59zF7CEXi6lQ0PGUQN4hzNNeU8eEEx1Mr_fNlaKJ2F-z0KFHeak2ZV4y609WX-9I0Fzjr4Y1Q/s320/pancu%20iasi.jpg" width="208" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Din categoria promisiunilor neîndeplinite face parte şi
„romanul” <i>Fundătura gropilor</i> al lui
Octav Pancu-Iaşi. Activ contributor la revistele pentru copii şi tineret,
redactor de emisiuni la radio, Pancu-Iaşi publică în Licurici nr. 121 din 13
august 1949 un fragment din acest roman. Intitulată <i>Scrisoare de la micii grădinari</i>, bucata relatează sub forma unei
misive, prin vocea unui oarecare Ionuţ, peripeţiile unui grup de băieţi care se
hotărăsc să se facă grădinari în vacanţa de vară. Ocupaţia nu e inocentă;
isprăvile botanistului rus Miciurin<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/1.docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[1]</span></span></span></a> şi, ulterior, ale
urmaşului său, Lîsenko, sunt popularizate cu insistenţă în publicaţiile vremii.
Nu întâmplător, unul din primele articole deschis propagandistice din noua
revistă Licurici prezintă, sub titlul <i>Grădinarul
vrăjitor</i><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/1.docx#_ftn2" name="_ftnref2" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[2]</span></span></span></a>,
realizările lui Miciurin. Ideea lui Ionuţ şi a colegilor lui e, aşadar, în
spiritul timpului. Mai mult decât atât, ideea de a se apuca de grădinărit le
este dată copiilor de povestirea <i>Grădinarii</i>
din volumul <i>Cioc! Cioc! Cioc!</i> a
renumitului prozator sovietic N. Nosov, mai cunoscut la noi prin romanul <i>Vitea Maleev la şcoală şi acasă</i>.</span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Romanul nu a apărut, din câte ştim, niciodată.
Fragmentul publicat în revistă arată cum s-a ivit ideea grădinii (Nicu), cum
s-a găsit un loc pentru aceasta („puştiul”, fratele lui Costel) şi cum s-au
strâns seminţele şi uneltele necesare prin chetă şi apelul la puşculiţa
grupului. Nu avem de unde să ştim cum urma să arate romanul şi cât de fidel
avea el să fie ideologiei dominante, însă din lectura fragmentului reţinem
verva prozatorului şi atenţia acordată unor amănunte, rezultatul fiind adesea un umor de calitate, o prospeţime rar întâlnită în producţia destinată copiilor
acelor ani. De exemplu, pentru a achiziţiona seminţele necesare plantelor din
viitoarea grădină, copiii se decid să sacrifice o puşculiţă în care îşi păstrau
micile economii. Iată ce îi scrie Ionuţ amicului său Sandu, aflat în tabără:</span></p>
<p class="MsoNormal"><i><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Puşculiţa am spart-o! Cred că ai ghicit despre ce e vorba. Am spart
puşculiţa noastră şi am cumpărat seminţe. În caietul meu te-am văzut şi pe tine
trecut cu 76 lei (adică şaptezeci şi şase lei) şi un nasture pe care l-ai
scăpat din greşeală în puşculiţă.</span></span></i></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Sau, în acelaşi registru, dar mai ştrengăresc:</span></p>
<p class="MsoNormal"><i><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">─ De unde luăm seminţe? întrebă Costel.</span></span></i></p>
<p class="MsoNormal"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">─ Cu sare sau fără? mai întrebă puştiul, dar problema era prea serioasă,
aşa că n-a râs nimeni de el. <o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Nu ne rămâne decât să regretăm că romanul nu a fost dus
până la capăt.</span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Cu ceva mai puţin de un an înainte, în <i>Viaţa românească</i> nr. 6 din 1948, Dumitru
Chifa anunţa, într-un articol intitulat <i>Activitatea
creatoare în timpul vacanţei</i>, că se află „în lectură fie la Direcţia
Literară a Ministerului Artelor şi Informaţiilor, fie la diferitele edituri, în
cursul toamnei acesteia” două cărţi pentru copii. Este vorba de <i>Piatra din poartă</i> de Dan Deşliu şi <i>Copilul negru</i> de Dimitrie Stelaru. Informaţiile referitoare la aceste
lucrări virtuale sunt foarte sumare. Despre cea dintâi nu ştim nimic. Cât
priveşte <i>Copilul negru</i>, există ceva
mai multe informaţii. Într-o scrisoare adresată lui Geo Dumitrescu pe 11
octombrie 1948<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/1.docx#_ftn3" name="_ftnref3" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[3]</span></span></span></a>,
Stelaru, aflat în dizgraţie, scrie: </span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i>Despre Copilul negru, poveşti de copii, iarăşi nu ştiu
nimic. Poţi, după cum mi-ai promis, să te interesezi. Ar fi de dorit. M-a dezolat
mult dl dr. Weigl<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/1.docx#_ftn4" name="_ftnref4" style="mso-footnote-id: ftn4;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[4]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>
de la Editura de Stat şi dl Davidoglu<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/1.docx#_ftn5" name="_ftnref5" style="mso-footnote-id: ftn5;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[5]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>. Am început şi altă carte
şi-o piesă de teatru, dar... dacă tot scârţâie apariţia poveştilor înseamnă că
nu-s bun de nimic.</i><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Victimă a cenzurii din 1948-1949, <i>Copilul negru</i> nu va ajunge să facă parte din corpusul literaturii
noastre pentru copii. Pentru autor vor urma, totuşi, şi ani mai buni (peste o
vreme, în 1955, îi apare la Editura tineretului volumul <i>Fata pădurarului</i>, basm în versuri.</span></p>
<p class="MsoNormal"><o:p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"> </span></o:p></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><!--[if !supportFootnotes]--><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><br clear="all" />
</span><hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">[1]<span lang="RO"> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Balada lui Miciurin</i> de Ştefan Tita (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Licurici</i> nr. 91 din 15 ianuarie 1949), <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Cum a creat Miciurin plante noi</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">ibidem</i>, nr. 104 din 16 aprilie 1949, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Dorinţa lui Miciurin</i> (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">ibidem</i>, nr. 113 din 18 iunie 1949) etc.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn2" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">[2]<sup><span style="mso-ansi-language: RO;"> </span></sup><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Licurici nr. 9 din 7 iunie 1947.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn3" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">[3]<span lang="RO"> Gheorghe
Sarău, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Dimitrie Stelaru. Corespondență
din perioada 1934-2018 (trimisă, primită sau referitoare la viața și opera poetului)</i>,
Târgu Mureș: Editura Vatra Veche (2018), p. 21. <o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn4" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">[4]<span lang="RO"> Egon Weigl.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn5" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">[5] Mihail
Davidoglu, la vremea aceea funcţionar la Ministerul Artelor.</span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-23776690980675038362023-01-11T18:10:00.009+02:002023-01-12T20:31:23.307+02:00Petele albe ale literaturii pentru copii şi tineret (I)<p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgo81N7OhcWkGo-LcXtcqpKvJWIcI86L_ww1MKt4XEz08vAd8P8iYiYVem1HYf7x1MCK5NVMohsJXtzmaCmL8sf2yvQH_tXHDjpez3CInTKEUf4z2szffYjIcOZvw_OpL0eMnwYaIIkvZlkfkZ0veFkdfax5eW9g8YrGJGmCX6zakC36RRmkkarZM34/s2550/202209080931101002.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1880" data-original-width="2550" height="236" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgo81N7OhcWkGo-LcXtcqpKvJWIcI86L_ww1MKt4XEz08vAd8P8iYiYVem1HYf7x1MCK5NVMohsJXtzmaCmL8sf2yvQH_tXHDjpez3CInTKEUf4z2szffYjIcOZvw_OpL0eMnwYaIIkvZlkfkZ0veFkdfax5eW9g8YrGJGmCX6zakC36RRmkkarZM34/s320/202209080931101002.jpg" width="320" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Studiind literatura juvenilă a anilor 1948-1953 descoperi
tot felul de pete albe şi zone incerte. Cataloagele editurilor şi colecţiile
bibliotecilor (multe din ele lacunare) ajută destul de puţin, aşa că uneori
trebuie să faci muncă de detectiv. Scriam în urmă cu ceva vreme (vezi <a href="http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2021/10/din-aventurile-literaturii-de-aventuri.html" target="_blank"><i>aici</i></a>) despre
o carte pentru copii pe care Al. C. (Corodar) Constantinescu o pregătea prin
1947 la Editura Europolis condusă de Vlad Muşatescu. Titlul nu era menţionat,
dar, dacă ne luăm după lista de apariţii care se poate găsi pe coperta a IV-a a
altui volum, se pare că era vorba de <i>Isprăvile
lui Moţoi</i>. Cartea este de negăsit azi, aşa că trebuie să ne mulţumim cu
fragmentul intitulat <i>Bătălia</i>,
publicat în revista Licurici<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[1]</span></span></span></a>, unde se spune că volumul
se va numi <i>Isprăvile lui Moţoi</i>, <i>cel mai de treabă cotoi</i>. Până la proba
contrarie, trebuie să procedăm precum Cuvier şi să încercăm să reconstituim
creatura literară pornind de la fragment, în care felina intervine decisiv şi
violent şi scapă animalele din ogradă de teroarea exercitată de un guzgan mare
şi fioros. Mai interesant este, poate, cazul unei alte lucrări a aceluiaşi
autor care, din ziarist şi publicist de stânga în perioada interbelică, se
transformase după război într-un productiv autor pentru copii<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftn2" name="_ftnref2" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[2]</span></span></span></a>.</span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><span lang="RO" style="font-family: trebuchet;">Este vorba de „cartea” <i>Luneta minunată</i>. Periodicul „Pionierul” începe publicarea în
foileton a lucrării în nr. 21 din 25 mai 1950, iar serialul continuă în încă
două </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">numere, după care se întrerupe. Micii cititori </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">sunt anunţaţi că pot citi continuarea poveştii în cartea care va apărea la </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">Editura tineretului. Cu toate acestea, volumul este de negăsit; el nu figurează </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">în colecţiile niciunei biblioteci şi nu îl pomeneşte niciun catalog sau listă </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">de apariţii. Presa vremii, de altfel atentă la asemenea evenimente (producţia </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">autohtonă pentru copii e încă firavă în acei primi ani ai Republicii Populare) </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">nu face nicio menţiune. Textul însă există, fie şi într-o formă incompletă, de </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">vreme ce autorul face lecturi publice în faţa pionierilor precum cea amintită </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">în </span><i style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">Contemporanul</i><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftn3" name="_ftnref3" style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[3]</span></span></span></a><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">, iar la una din </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">întâlnirile cu micii cititori „o fetiţă ne-a spus că ea vrea să cunoască sfârşitul </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">povestirii scriitorului Al. C. Constantinescu «Luneta minunată»”</span><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftn4" name="_ftnref4" style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[4]</span></span></span></a><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">. Se pare că dorinţa </span><span style="font-family: trebuchet; white-space: pre-wrap;">pionierei a rămas nesatisfăcută.</span><span style="font-family: trebuchet;"> </span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Despre ce este vorba, până la urmă, în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Luneta minunată</i>? Într-un articol de
sinteză privind literatura pentru copii<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftn5" name="_ftnref5" style="mso-footnote-id: ftn5;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[5]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>, Al. C. Constantinescu vorbeşte
despre cărţile care reflectă „viaţa atât de deosebită a copiilor din cele două
lagăre care se înfruntă azi în lume” şi îşi introduce propria operă pe lista
operelor literare de această factură. Fascinaţi de un apus de soare pe care îl
admiră în tabără, niște pionieri îşi pun problema construirii unui
dispozitiv special (o lunetă) care să urmărească marele astru în drumul lui şi
să pe permită copiilor să vadă (în timp real, am zice azi) imagini din ţările
traversate de acesta în drumul pe bolta cerească. Este pretextul unei călătorii
sui generis prin întreaga lume, subiect julesvernian generos şi romantic, cu
priză la tineret. Discuţia copiilor, a căror imaginaţie se înflăcărează,
firesc, nu lasă totuşi loc pentru gratuităţi, căci elementul ideologic e mereu
prezent:</span></span><span style="font-family: trebuchet; font-size: x-large;"> </span></p>
<span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i>─ Ce-ar fi dacă am avea acum o astfel de lunetă? Unde ne-am uita mai întâi? ─ se întreabă Ianoş.<br />─ În China! ─ răspunde, repede, Laura.<br />─ De ce în China? Mai bine în Vietnam ─ e de părere Voicu.<br />─ Nu, mai bine în Africa, să vedem cum stau pădurile de acolo ─ cere Veronica.<br />─ Sau în America, ─ propune Matei.<br />─ De ce în America? Ce-ai să vezi acolo, decât oameni care nu au de lucru sau copii care suferă de foame?<br />─ Şi nu e bine să ştii cum suferă şi luptă oamenii de acolo? Altfel, cum o să-i ajutăm ─ întreabă Marin.</i></span><i style="font-family: trebuchet; font-size: x-large;"> </i><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht7GCwSxOsTHfaLexSoQXbEeJ2cPUZMg8eLdnY3DCjxy2_cFl9dHHSg-cHQeRv8sPZLFy_wuv4aD1LkaM8K7jZjr8vfsjiimvK_ZPAZDarajpJVzL5R6CtweRFWd0Fs0QbZZJ1pAeHIjavePdBiaVEOndoca9J0BwxZROOfSNhNLf385pd9_Dx9XMW/s1148/luneta.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1148" data-original-width="1012" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEht7GCwSxOsTHfaLexSoQXbEeJ2cPUZMg8eLdnY3DCjxy2_cFl9dHHSg-cHQeRv8sPZLFy_wuv4aD1LkaM8K7jZjr8vfsjiimvK_ZPAZDarajpJVzL5R6CtweRFWd0Fs0QbZZJ1pAeHIjavePdBiaVEOndoca9J0BwxZROOfSNhNLf385pd9_Dx9XMW/s320/luneta.jpg" width="282" /></a></span></div><p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Animaţi de curiozitate ─ cu modulaţiile impuse de
comandamentele vremii ─ pionierii îşi iau angajamentul de a obţine luneta
fermecată şi se ţin de cuvânt. Autorul trece peste etapele construirii lunetei,
căci în definitiv acestea sunt simple detalii. Important este obiectivul final,
acela al realizării marii călătorii cu ajutorul acestui dispozitiv fantastic. În
orice caz, prima călătorie întreprinsă prin intermediul lunetei nu va fi în
Statele Unite, ci în Uniunea Sovietică, mai precis în Caucaz, la locul naşterii
lui Stalin. Contrastul cu propunerea lui Matei nu putea fi mai limpede. În
rest, remarcabilul aparat optic îi poartă pe copii pe tot globul, prilej pentru
a fi scoasă în evidenţă viaţa grea a copiilor din colonii, în antiteză cu viaţa
minunată din ţările de „democraţie populară”, în primul rând din URSS. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></span><span style="font-family: trebuchet; font-size: x-large;"> </span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span lang="RO">După apariţia fragmentelor în „Pionierul”, după lectura
publică şi discuţiile cu cititorii, asupra <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Lunetei</i>...
se aşterne liniştea. Este de presupus că respectiva carte nu a mai apărut; supoziţia
e întărită de informaţiile (puţine de altfel) potrivit cărora starea sănătăţii
autorului s-ar fi deteriorat, acesta fiind imobilizat la pat în ultimii ani ai
vieţii. Al. C. Constantinescu moare, încă tânăr, în 1956<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftn6" name="_ftnref6" style="mso-footnote-id: ftn6;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[6]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>, deplâns de breasla
jurnaliştilor, ca vechi demnitar ce era (fusese primul decan al noii
Facultăţi de Ziaristică).</span><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet;"><span style="font-size: medium;">Şi de această dată, mulţumiri domnului Dan Tudorache
pentru materialul pus la dispoziţie.</span></span></p><div style="mso-element: footnote-list;"><hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftnref1" name="_ftn1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO"> Nr. 2 din
19 aprilie 1947.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn2" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftnref2" name="_ftn2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO"> Publică, în
1948, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Raţa şi cocoşul</i> şi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Cei trei voinici</i>, apoi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Iscusiţii electricieni</i> (1951) şi <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ileana şi Făt-Frumos</i> (1953). Conduce, de
asemenea, secţia de literatură pentru copii a Uniunii Scriitorilor. <o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn3" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftnref3" name="_ftn3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO"> Ştefan
Druia, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Pe drumul unei noi literaturi
pentru copii! Primele 150 manuscrise</i> în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Contemporanul</i>
nr. 184 din 14 aprilie 1950. <o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn4" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftnref4" name="_ftn4" style="mso-footnote-id: ftn4;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference">[4]</span><!--[endif]--></span></span></a> <span lang="RO">Ştefan
Druia, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">De vorbă cu pionierii despre
problemele literaturii pentru copii</i> în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Contemporanul</i>
nr. 186 din 28 aprilie 1950.</span></span></p>
</div>
<div id="ftn5" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftnref5" name="_ftn5" style="mso-footnote-id: ftn5;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference">[5]</span><!--[endif]--></span></span></a> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Din problemele şi sarcinile literaturii
pentru copii</i> în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Viaţa românească</i>
nr. 6 din 1950. </span></p>
</div>
<div id="ftn6" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cenusareasa/Pete%20albe.docx#_ftnref6" name="_ftn6" style="mso-footnote-id: ftn6;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span style="mso-special-character: footnote;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[6]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></span></a><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"> A se vedea,
alături de numeroasele articole de circumstanţă apărute în publicaţiile vremii
(care reproduc, de altminteri, un text unic), tableta <i>Pe cine am pierdut</i>... de Geo Bogza apărută în <i>Gazeta literară</i> nr. 12 din 22 martie 1956.</span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-46293839162293998522023-01-03T19:22:00.009+02:002023-12-06T02:03:07.558+02:00E. Marghita - Cartea lui Moftuleț<p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7hW3pg4GY_iPjaCbajOcCEMsXWT3a-z7_Yoi_jcDD8zUsd1w0lE-_e4hwVSxvlHOFpQVssC0xuYCmffilR1TDwPVH6hbU6m5vAiWSR7voyqbQpThJ34yVx8Nlbca-lyqrGtNCX9SnweVlmuWYlXTLD1NjsaNOaAK0qRJPsq-WL76fQ7NIwOTtU6Un/s4714/moftulet.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4714" data-original-width="3436" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7hW3pg4GY_iPjaCbajOcCEMsXWT3a-z7_Yoi_jcDD8zUsd1w0lE-_e4hwVSxvlHOFpQVssC0xuYCmffilR1TDwPVH6hbU6m5vAiWSR7voyqbQpThJ34yVx8Nlbca-lyqrGtNCX9SnweVlmuWYlXTLD1NjsaNOaAK0qRJPsq-WL76fQ7NIwOTtU6Un/s320/moftulet.jpg" width="233" /></a></span></div><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"></p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span lang="RO">Fără an de apariţie, </span><i>Cartea lui Moftuleţ</i> de E. Marghita, publicată la Editura Europolis condusă
de Vlad Muşatescu, face cel mai probabil parte din recolta anului 1947, căci o
găsim menţionată în presa vremii în ianuarie 1948, iar editura îşi încetează de
altfel activitatea în prima parte a acelui an. Autoarea, pe numele ei întreg Emilia
Marghita sau Emilia Marghita Orwin (născută în 1897, confundată de <i>Wikipedia </i>cu Mărgărita Miller-Verghy),
depusese în perioada interbelică o activitate susţinută (în presă, în domeniul
traducerilor şi al publicisticii pentru copii). Cartea la care ne referim azi
este ultimul volum pe care îl mai publică scriitoarea. Ea debutase în volum cu versurile
din <i>Ironii sentimentale </i>(1925) şi se înscria, cel puţin în primii ani de
activitate, în rândurile epigonilor lui Topîrceanu. În <i>Declaraţia mea</i>, apărută
în numărul 127 din 29 aprilie 1923 al <i>Adevărului literar şi artistic</i>, ea scrie,
cu autoironie: „Aci răspund: Sunt ziaristă. / O profesiune foarte tristă. / De
vreți să-i știți venitul net. / Venitul e aproape... niet. Cât despre rest,
acuma vă / Declar: Averea mea constă / Într-o mașină demodată, / Perpedes,
marca garantată.”<br /></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span lang="RO">Cartea lui Moftuleţ reprezintă o suită de scene şi
„dialoguri” între căţelul Moftuleţ şi stăpâna lui („Tuşica”), la care se adaugă
poezii de sezon şi relatări ale unor întâmplări din vacanţă sau pur şi simplu
din viaţa de zi cu zi. Victimă colaterală a războiului recent încheiat
(stăpânii lui fuseseră ucişi într-un bombardament), căţelul are norocul de a fi
adoptat de Tuşica, o femeie nu doar inimoasă, ci şi înzestrată cu un simţ
pedagogic </span>sui generis, căci îşi instruieşte animalul în domenii
variate. Astfel, Moftuleţ are parte de adevărate prelegeri, ba despre ceai şi
originea lui şi despre plantele aromate şi medicinale (Moft bea ceai), ba despre ceainic, zahăr şi procesul tehnologic de
fabricare a acestuia, ba despre etimologiile savante (Moft învaţă
greceşte), ba despre modul în care se poate alcătui un
calendar în formă de potcoavă, despre bacterii, antibiotice sau insulină etc.,
toate acestea însoţite de desene detaliate.<o:p></o:p></span></p><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span lang="RO"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIsv-DPZS7iBlBlKyguSrS4bnGoyVR7adCe02gCEckJKG0CHmxHz4qoAScTnrG5Mi-XJfWB96WmwGLwt2zNZpOOHCd-VH59RnclpGASTfoVUgU4rG7mZxBubzm0GLOvrCua_pP1x7Qn7lY03Wi9gwfYvJufyy48k0ZmV6RstiSHuPfx8-vb6AJq5wF/s883/moft%201.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="883" height="232" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIsv-DPZS7iBlBlKyguSrS4bnGoyVR7adCe02gCEckJKG0CHmxHz4qoAScTnrG5Mi-XJfWB96WmwGLwt2zNZpOOHCd-VH59RnclpGASTfoVUgU4rG7mZxBubzm0GLOvrCua_pP1x7Qn7lY03Wi9gwfYvJufyy48k0ZmV6RstiSHuPfx8-vb6AJq5wF/s320/moft%201.jpg" width="320" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Printre capitolele cu informaţii enciclopedice, adresate
desigur, indirect, micilor cititori, se strecoară poezioare, mici poveşti de
sezon (de pildă, cu prilejul Crăciunului) sau relatări ale unor episoade pitoreşti
din vilegiatura la mare sau de la joaca cu maimuţa Monkey (sic!). Nimic
memorabil în aceste texte, perfect plate şi lipsite de nerv, caracterizate de
didacticism şi pline de sentimentalism. Sunt chiar defectele pe care exegeţii
vremii le reproşau vechii literaturi pentru copii, cea „burgheză”, în contrast
cu noua literatură<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Moftulet.docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[1]</span></span></span></a>
pentru cei mici. Conştientă, poate, că metoda ei nu e tocmai în spiritul
vremurilor, autoarea introduce un întreg capitol politic (<i>Moftuleţ în luna mai</i>). Pornind, oarecum nevinovat, de la înţelesul
cuvântului „democraţie”, dialogul dintre Moftuleţ şi stăpâna lui alunecă spre
pura propagandă. Totul pleacă de la o întrebare naivă a animalului (Moft <span lang="RO">-</span><span lang="RO"> Aud tot mereu acest cuvânt „Democraţie”. L-am întrebat şi
pe Grivei, că-i dulău bătrân şi încercat, ce o fi asta? Dar Grivei mi-a spus: Ce-mi
pasă mie de democraţie, pe mine mă interesează să-mi rod osul). Urmează o
pledoarie împotriva egoismului unora ca Grivei, precum şi o explicaţie simplă a
procesului de acumulare a capitalului prin exploatarea altora:</span></span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i>Altădată erau aproape numai Grivei dintr-aceştia, pe care
îi interesa un singur lucru: Să-şi poată roade fiecare osul lui. Şi nu numai
atât. Adunau oase, adică bani, cu grămada, nu se gândeau decât la ei, ei să
strângă, ei să tot aibă, ceilalţi, puteau muri de foame, puţin le păsa. Şi aceste
oase, aceşti bani, erau adunaţi din munca celor mulţi, care n-aveau odihnă, şi
deşi munceau pe când ceilalţi trândăveau, abia de le ajungea să se înţolească şi
să-şi astâmpere cât de cât foamea. Dar dacă se îmbolnăvea vreunul, n-avea nici bani
de doctor, nici de farmacie, zăcea neputincios şi neputând munci, nici nu câştiga
şi domnea mizeria în casă. Dar dacă se făcea sănătos şi vroia să reia lucrul, altul
îi luase locul şi el rămânea pe din afară.</i></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">În antiteză cu această stare de lucruri sumbră se află
situaţia din Uniunea Sovietică, unde oamenii au reuşit să aibă un trai mai bun:</span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i>În Uniunea Sovietică au reuşit pe deplin. Acolo nu există
oameni leneşi şi egoişti care să se <span lang="RO">îmbogăţească de pe urma muncii celorlalţi, toţi muncesc, toţi au ce le trebuie,
toţi sunt tovarăşi între ei. De unde altădată </span><span lang="RO">-</span><span lang="RO"> şi nu e chiar aşa de mult de atunci </span><span lang="RO">-</span><span lang="RO"> lucrătorii munceau 12 şi 14 şi chiar 16 pe zi, chiar şi copiii
mici Moftuleţ, (cum mai este acum în Indonezia, China şi celelalte ţări de sub
jugul bogaţilor străini) închipuieşte-ţi! astăzi s-a ajuns la munca de opt ore,
există căminuri [sic] de odihnă pentru muncitori: când sunt bolnavi sunt îngrijiţi,
şi leafa tot li se plăteşte, că doar nu e vina lor că au căzut bolnavi sau că
au suferit un accident. Şi patronul, adică cel care dă de lucru, nu poate da
afară pe cine vrea el şi când vrea el, cum era înainte vreme, ca în locul lui să
primească pe un alt nenorocit, gata să muncească şi mai mult pentru şi mai puţini
bani. Iar ziua de 1 Mai este marea sărbătoare a Muncii.</span></i></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdFUmSYuFeScakZeUXRGP1pRUxukBPotO2SCupjTY9DyV3heeTMJuMMkMA7PWbPnhge6jEFMHrjglU2DrrKX8igeJJLYrbQiiAUKndnrEJlfErrLJnoaYFgq67ARipAfzIKrAzvKdOCbuZVGER-2YgjfpPHZ-AAlrcP1eFNPyXutLZt7l5l1OX4YP9/s672/moft%203.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="365" data-original-width="672" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdFUmSYuFeScakZeUXRGP1pRUxukBPotO2SCupjTY9DyV3heeTMJuMMkMA7PWbPnhge6jEFMHrjglU2DrrKX8igeJJLYrbQiiAUKndnrEJlfErrLJnoaYFgq67ARipAfzIKrAzvKdOCbuZVGER-2YgjfpPHZ-AAlrcP1eFNPyXutLZt7l5l1OX4YP9/w400-h217/moft%203.jpg" width="400" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Este o concepţie naivă, edulcorată, a realităţilor sovietice, cu „patroni” omenoşi şi cinstiţi, servită unui public-ţintă naiv şi lipsit de maturitate; este, în definitiv, încercarea autoarei de a fi în pas cu vremurile. Capitolul este împodobit cu portretele clasicilor socialismului (Marx, Engels, Rosa Luxemburg, dar şi Robert Owen), fără vreo menţionare a constructorilor socialismului real, Lenin şi Stalin. </span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Receptarea în presă a Cărţii lui Moftuleţ este destul de
discretă. Sub semnătura Gr. T, ziarul Adevărul<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Moftulet.docx#_ftn2" name="_ftnref2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></a> publică un articol
intitulat „Literatura pentru copii. «Cărticica lui Moftuleţ» de d-na Marghita”.
Trecând peste citarea greşită a numelui cărţii, este de spus că articolul este
în esenţă complezent şi laudă scrierea pentru calităţi pe care nu le are: <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i>Cartea lui Moftuleţ [...] are grijă să nu cadă în păcatul
citat [concepţia potrivit căreia copiii nu au simţ critic], ea fiind scrisă nu
numai cu o necontestată pricepere a psihologiei copilului, dar şi într-un stil care
poate fi urmărit cu plăcere de părinţii celor mici. „Cartea lui Moftuleţ nu are
nici duioşii prefăcute, nici dulcegării neplăcute, ci prin ea trece firul roşu
al dragostei de cei mici şi priceperea autoarei de a fi de folos prin
cunoştinţele difuzate prin glumele bunului Moftuleţ.</i></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiA1Lop2rsInnXd49HKMB8DtR_YxciKfMsvepNVJf0KmvVQrGdAowC9zXjm8H7kExjBQl2pRIv1bRA7Pdbyvc7LoVUMMHX6-RbL5mcU_xlc8lu64f-hnCk3T69Uy5iLYgCvOXM1SkWeNHh0F3OFMgsl-rBc7Q05-HlbRaeCR3--jCK_Cm02Mkr7DgaV/s810/moft%204.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="717" data-original-width="810" height="283" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiA1Lop2rsInnXd49HKMB8DtR_YxciKfMsvepNVJf0KmvVQrGdAowC9zXjm8H7kExjBQl2pRIv1bRA7Pdbyvc7LoVUMMHX6-RbL5mcU_xlc8lu64f-hnCk3T69Uy5iLYgCvOXM1SkWeNHh0F3OFMgsl-rBc7Q05-HlbRaeCR3--jCK_Cm02Mkr7DgaV/s320/moft%204.jpg" width="320" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Cu totul altfel stau lucrurile în recenzia consacrată cărţii de revista <i>Flacăra</i><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Moftulet.docx#_ftn3">[3]</a>. La rubrica <i>Baricada</i>, destinată adesea lansării de săgeţi veninoase, de pe poziţiile ideologiei dominante, la adresa unor apariţii editoriale, cronicarul anonim afirmă că E. Marghita este „străină” de „prefacerile sănătoase” ale literaturii pentru copii din reviste precum <i>Licurici </i>sau <i>Universul copiilor</i> sau din cărţile apărute la Cartea Rusă. Evidenţiind (pe drept cuvânt, de altfel), ridiculul unor dialoguri (precum cel despre penicilină) recenzentul îi reproşează autoarei modul în care prezintă personalităţile părinţilor fondatori ai socialismului. Grav ar fi nu doar modul greoi în care se face prezentarea, ci mai ales faptul că „autoarea a luat un căţel drept obiect al cultivării cu atari probleme”. </span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">În plus, lucrarea e inadecvată:<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i><span lang="RO">Dacă se adresează celor mici de tot, atunci încărcarea cu
material didactic e dezastruoasă pentru scopul urmărit, dacă ea e destinată
tineretului, atunci a folosi ca pretext ignoranţa câinelui e naiv şi complet
nelalocul lui. Tot ar fi fost poate mai bine ca în locul distinsului „Moft” să
li se vorbit copiilor de unul din vechii noştri prieteni, Grivei, Azorică sau
Lăbuş, de vreun câine lăţos care trăieşte liber în mijlocul naturii, câine
credincios stăpânului său şi care învaţă multe lucruri folositoare prietenului său
</span><span lang="RO">-</span><span lang="RO"> omul.</span></i></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span lang="RO">Este posibil ca prin <i>Cartea lui Moftuleţ </i>autoarea să fi
încercat să-şi procure un bilet pentru autobuzul vremurilor noi care băteau la
uşă. Dacă aceasta va fi fost intenţia ei, rezultatul nu putea fi decât o
ratare, căci struţocămila burghezo-socialistă nu era viabilă.</span> </span></p><p class="MsoNormal"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4LAeLGH1BLeXjYqX-ZVmTA7ioZcTDnZz2F50s1hJR56GiTB5oe0v4aRsbS_SVW0JgUErmakHr1HeMi0SwisNYl8Hds1jp9Cmllni2OobCboeRPiIFNToy8cB3_SkVuMX9KxnOETEki3Wx0ZoNCkpMJK4h79i3i0pEw6VSsX7F3FQsKdg-hBKecTCV/s1306/moft%202.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="1306" data-original-width="892" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4LAeLGH1BLeXjYqX-ZVmTA7ioZcTDnZz2F50s1hJR56GiTB5oe0v4aRsbS_SVW0JgUErmakHr1HeMi0SwisNYl8Hds1jp9Cmllni2OobCboeRPiIFNToy8cB3_SkVuMX9KxnOETEki3Wx0ZoNCkpMJK4h79i3i0pEw6VSsX7F3FQsKdg-hBKecTCV/s320/moft%202.jpg" width="219" /></span></a></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;"><span><span>Volumul este ilustrat de A. Petrescu. Mulţumiri domnului
Dan Tudoroiu, care mi-a procurat această carte rară. </span></span>A se vedea,
pentru o prezentare a autoarei, articolul lui Al. Cistecan intitulat <i>Fete pierdute
– efectul Topîrceanu asupra studentelor</i>, <i>România literară</i> nr. 24-25 din 1 iunie
2018.</div></span><p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><o:p></o:p></span></p><p></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><!--[if !supportFootnotes]--><span><br clear="all" />
</span></span><hr align="left" size="1" width="33%" />
<span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><!--[endif]-->
</span><div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Moftulet.docx#_ftnref1" name="_ftn1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference">[1]</span><!--[endif]--></span></span></a> A se vedea, spre ilustrare, Ion
Călugăru, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Literatura pentru copii</i>, în
<i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Scânteia</span></i><span lang="RO"> nr.
53 din 12 noiembrie 1944, </span>Alice
Gabrielescu, <i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Ce citesc
copiii? Cărţile celor mici</span></i><span lang="RO">, în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Adevărul</i>
nr. 17096 din 26 februarie 1948 etc.</span></span></p><p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Moftulet.docx#_ftnref2" name="_ftn2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span style="mso-special-character: footnote;"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO"> Nr. 17055
din 8 ianuarie 1948.</span></span></p></div>
<div id="ftn3" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Moftulet.docx#_ftnref3" name="_ftn3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span style="mso-special-character: footnote;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></span></a><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"> Nr. 14 din
4 aprilie 1948.</span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-42060873150538475192022-12-20T17:21:00.010+02:002023-02-10T17:23:07.157+02:00Cezar Petrescu – Neghiniţă (III)<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Finalul vacanţei de vară şi întoarcerea din vacanţă a lui
Neghiniţă marchează începutul celei de a doua părţi a romanului, a cărei acţiune se petrece la Bucureşti. Este un univers cu care eroul este
familiarizat, în care se simte bine şi acţionează decis şi firesc. Începe şi
şcoala, un ecosistem în care băiatul este bine integrat şi în care se manifestă
(„înfipt” cum este) ca un veritabil lider de opinie. Dacă Bucegii lui moş Toma
Aliman par să reprezinte un spaţiu al stagnării, încremenit prin natura lui în
vechea aşezare a lucrurilor, şcoala este un spaţiu al înnoirii, după cum subliniază autorul, fie prin narator („În noua rânduială, se schimbaseră
multe la şcoală. Clopoţelul «chema la o viaţă nouă»”, fie prin câte un personaj
(„Aud că se schimbă şi rânduiala învăţăturii pentru şcolari! [...] Cică a ieşit
o lege nouă, cu mai multă chibzuială pentru copiii celor mulţi şi nevoiaşi...”,
declară Aliman, probabil cu referire la noua lege a învăţământului din 1948).
Noi sunt şi unii din colegii de clasă, precum Ionaşcu V. Petre (alintat
Pătruţă), copil de la ţară, orfan nevoiaş, venit la oraş la învăţătură, pentru
care Neghiniţă, iniţiat în tainele Capitalei, devine un veritabil cicerone. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Vremurile în schimbare aduc la suprafaţă şi personaje
detestabile recrutate din rândul foştilor burghezi şi moşieri. Este de pildă
cazul lui Jean Răţescu (şi el e <i style="mso-bidi-font-style: normal;">nou</i>,
căci numele lui originar este Ion Răţoi), personaj negativ caracterizat în tuşe
groase, care încearcă să-şi ascundă comorile („[c]utia plină de aur, cu bani
străini, cu napoleoni, cu monedă elveţiană, englezească şi americană”, [t]ot ce jefuise şi adunase cu înşelăciune din munca altora, vreme de ani şi ani”). Ajutat de Bârlig (care e adevăratul erou al acţiunii), Neghiniţă îl demască pe Răţoi,
care e dat pe mâna autorităţilor, şi câştigă recompensa oferită pentru
prinderea infractorului. Găsim aici o temă îndrăgită de prozatorii din anii
Republicii Populare. Demascarea de către copii a unor răufăcători este un motiv
cu o mare remanenţă în proza juvenilă; îl găsim la autori diverşi, de la Cezar
Petrescu în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Neghiniţă</i> şi Octav Pancu-Iaşi
în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Marea bătălie de la Iazul mic</i> până
la Constantin Chiriţă în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Cireşarii</i> sau
Al. Şahighian în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Coiful de aur</i>,
pentru a cita doar nume arhicunoscute. Odiosul Răţescu nu e singurul
reprezentant al vechii lumi; alături de el (dar nu atât de aspru sancţionaţi)
sunt membrii familiei Rahoveanu, foşti moşieri, rămaşi însă cu mari averi, cu
palat şi maşini, vecini cu Neghiniţă. Romancierul le consacră pagini întregi,
scoţându-le în evidenţă rapacitatea, în pasaje care par să anticipeze, cu
naivitate jucată, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Cronica de familie</i>
a lui Petru Dumitriu. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Nu toate momentele vieţii de la oraş sunt însă la fel de
încărcate de gravitate. Printre demascările de „foşti” se strecoară şi
întâmplări pitoreşti precum cea cu <i>Neghiniţă
vrăjitor</i> (în realitate, un moment oniric, cu animale vorbitoare) şi mai cu
seamă cea cu <i>Barabumbosaurul</i>, un
balaur născocit de un coleg mitoman (Nelu), pe care Neghiniţă îl ridiculizează
în faţa celorlalţi şcolari. Dincolo de tezismul moralei („îl adusese pe Nelu pe
calea adevărului”), momentul este foarte amuzant şi merită reţinut.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Iată, aşadar, o carte pentru copii de o complexitate
remarcabilă, în care găsim, pe lângă poncifuri realist socialiste de primă
generaţie, momente vii, imaginate cu verva unui prozator talentat. Cu toate
acestea, presa vremii, destul de atentă la apariţiile editoriale, nu îi acordă
prea multă atenţie, poate cu excepţia semnalărilor din <i>Universul</i> din august 1948, care anunţă publicarea în foileton în <i>Universul copiilor</i>. Neghiniţă este totuşi
menţionat ca realizare de frunte a literaturii contemporane în articolul de
sinteză al lui Al. C. Constantinescu, <i>Din
problemele şi sarcinile literaturii pentru copii</i>,<i> </i>apărut în <i>Viaţa românească</i>
nr. 6 din 1950. Eroul lui Cezar Petrescu
este pus alături de Iliuţă din <i>Nodul pământului</i>
de Elena Mătasă; amândoi „sunt copii care vor să cunoască natura şi cărora
autorii respectivi le oferă un frumos şi amănunţit decor al munţilor şi al
pădurii”. Cam puţin, ar spune unii, deşi apariţia în 1958 a unei a doua ediţii
(revizuite) pare să mai îndrepte puţin lucrurile.</span></p>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-41229855077936896052022-12-12T17:05:00.001+02:002022-12-12T17:12:36.234+02:00Cezar Petrescu – Neghiniţă (II)<p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFi83EcOhySPOz4oWicF3l9yNjPchIjiJfIfDa3TyOhFiPb2f78omwREcyItPZi_Qf5zvLDBehpG-0zY_VN1JeCUhRvpSWOMyOTtc30WjW9_2hZ1vPx1YZRMGU3WTgSMXKCgUD5jJPlVsLruauqK4EGnfLghMrixlifgjkf3UCyEsdoq4Fn0GxtswY/s2285/Neghinita.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2285" data-original-width="1620" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFi83EcOhySPOz4oWicF3l9yNjPchIjiJfIfDa3TyOhFiPb2f78omwREcyItPZi_Qf5zvLDBehpG-0zY_VN1JeCUhRvpSWOMyOTtc30WjW9_2hZ1vPx1YZRMGU3WTgSMXKCgUD5jJPlVsLruauqK4EGnfLghMrixlifgjkf3UCyEsdoq4Fn0GxtswY/s320/Neghinita.jpg" width="227" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Neghiniţă al lui Cezar Petrescu nu are nimic în comun cu celălalt
Neghiniţă al literaturii române pentru copii, al lui Delavrancea. Departe de a
fi un personaj mai degrabă supranatural, autor de pozne frizând maleficul, protagonistul
cărţii de faţă e conceput ca un personaj realist, luminos şi înzestrat cu o
mare bunătate. E „mic şi înfipt”, aflăm de la bun început, „bun băiat, cum
nu-şi are pereche pe lume. Ascuţit la minte. Ager la faptă. Săritor în ajutorul
prietenilor. Cartea Ia el, carte! Joaca la el, joacă! Iar când îşi ia o răspundere,
poţi să nu mai ai nicio grijă.” Sunt premisele unui caracter care îl plasează
pe băiatul de opt ani în galeria eroilor pozitivi, calitate pe care o onorează
de altfel pe întreg parcursul romanului. Orfan de tată, umil cizmar ucis într-un
bombardament în războiul mondial recent încheiat, Neghiniţă locuieşte în
Bucureşti cu mama lui, femeie necăjită, care spală rufe prin străini pentru
a-şi întreţine copilul. E situaţia în care se vor fi aflat în acei ani destule
familii, iar asta nu face decât să potenţeze efectul realist scontat pesemne de
autor. Scriitorul nu va ezita de altfel să intervină direct acţiune ca personaj auctorial care stă de
vorbă chiar cu Neghiniţă în Poiana Cerbului de la Buşteni, aproape de casa
prozatorului, actualul muzeu. E o scenă din care aflăm că povestea lui Neghiniţă
e concepută drept contrapondere la întâmplările unui alt erou-copil, Iliuţă, care
avusese o soartă tragică. Mesajul e transparent: timpurile s-au schimbat, nu
mai e vremea naraţiunilor triste, cu copii striviţi, fatalist, de greutăţi, ci
a cărţilor stenice, cu actanţi puternici şi decişi, în spiritul transformărilor
de după 23 august 1944.</span><span style="font-family: trebuchet; font-size: x-large;"> </span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiLeBulO_7b_xIeweqx1-uy_qHSfqLNaROIHrH_9tJkXY4iLA9kwJ6TDBT6qRaQNgbi91Sq0_37-gH0alpIn30V8y2azoW1prO-Gzv_55Sym8J3Am6T42nQRWm5lQjBhZcAKnaYKOSgkHZcdZqMclHN8iFzih9HqfSSfB2w_ROGeVZH-4-eAmLSeHb/s1143/n01.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1143" data-original-width="732" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhiLeBulO_7b_xIeweqx1-uy_qHSfqLNaROIHrH_9tJkXY4iLA9kwJ6TDBT6qRaQNgbi91Sq0_37-gH0alpIn30V8y2azoW1prO-Gzv_55Sym8J3Am6T42nQRWm5lQjBhZcAKnaYKOSgkHZcdZqMclHN8iFzih9HqfSSfB2w_ROGeVZH-4-eAmLSeHb/s320/n01.jpg" width="205" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Romanul (în definitiv
o succesiune de povestiri interconectate, dar care se pot citi, până la un
punct, independent) are două mari părţi. Prima, un fel de iniţiere, este
reprezentată de vacanţa de vară pe care Neghiniţă o petrece în Bucegi, la pădurarul
Toma Aliman, un unchi de-al doilea. E o perioadă de învăţare, de conectare cu
un univers care îi este altminteri necunoscut copilului de la oraş, care face
cunoştinţă cu pădurea şi animalele ei. Unele din experienţe sunt codificate sub
formă de capitole de sine stătătoare (căprioara Năluca); cea mai importantă
întâmplare este însă întâlnirea cu căţelul Bârlig, un câine urât, dar foarte
inteligent şi plin de afecţiune, care devine prieten inseparabil al băiatului.
Vara aceea petrecută în natură e şi un sezon pentru fapte bune, căci Neghiniţă o
învaţă să scrie pe mătuşa Lisandra. Toma şi Lisandra găsesc în musafirul lor un
substitut al propriului copil pierdut nu oricum, ci în focul luptelor clasei
muncitoare:</span><span style="font-family: trebuchet; font-size: x-large; text-align: left;"> </span><p></p>
<p class="MsoNormal"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Au avut un fecior care a fost ucis de stăpânire în anul 1918, în piaţa Teatrului
Naţional, la Bucureşti. Era muncitor şi a fost ucis împreună cu alţi muncitori ca
el, luptând pentru pâine Luptând pentru libertate. Luptând pentru dreptate. De atunci
sunt vreo treizeci de ani. Iar de treizeci de ani, nu le-a călcat picior de copil
în casă. Aşa că toată dragostea lor de copii, adunată de atâta vreme, o risipesc
acum pentru Neghiniţă, strănepotul lor cel mic şi înfipt.</span></span></i><span style="font-family: trebuchet; font-size: x-large;"> </span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Referirile la aspecte politico-sociale în ton cu
atmosfera vremii, emfatice şi căutat emoţionale, fac notă discordantă cu tonul
general al povestirii, spontan şi relaxat, ca şi cum ar fi fost introduse de
autor într-o etapă de post-producţie. În ansamblu, vacanţa este o incursiune
într-un teritoriu paradisiac, unde timpul este suspendat; scriindu-i o
scrisoare mamei la Bucureşti, Neghiniţă notează cu candoare, „nu ştiu data, că
aci n-avem calendar”. Un singur cusur are acest mod de petrecere a timpului,
acela că te izolează de societate, nepermiţându-ţi să-ţi faci prieteni printre
cei de vârsta ta. E un neajuns pe care îl simte cu acuitate şi Neghiniţă, mai
ales când are ocazia să se întâlnească cu un grup de copii veniţi la munte în
tabără sau, după expresia vremii, în colonie. Însoţit de Bârlig, copilul revine
la Bucureşti pentru începerea şcolii. Începe cea de a doua parte a peripeţiilor
acestui mic „înfipt”. (<i>Va urma</i>)</span><span style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt;"><o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="RO"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_-YHUQzbPvg3PhpVX0-IKhiZtpwhPNIMqMDapPnOiJyBetBZS-01OLGAjY4lTxzcf3MrHe5WZ8xgIxADEkBM38emF71aSsrCGjhOaCjrgdah6NZ9mErMpYbvF4nLuedp__Pr40xHioD7el0pYl8ZJqbbu4gCDIdA3faY1l78QD5mNAbwdf28E4Sw6/s1632/n02.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1632" data-original-width="1238" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_-YHUQzbPvg3PhpVX0-IKhiZtpwhPNIMqMDapPnOiJyBetBZS-01OLGAjY4lTxzcf3MrHe5WZ8xgIxADEkBM38emF71aSsrCGjhOaCjrgdah6NZ9mErMpYbvF4nLuedp__Pr40xHioD7el0pYl8ZJqbbu4gCDIdA3faY1l78QD5mNAbwdf28E4Sw6/s320/n02.jpg" width="243" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKlC3Aq3tu1jrZLEphREN_65-UfU3Hzt0rqkDh8oJo9BOAbxuPXKd6goXXnefeTEoyxNiAmDaczBAZMBCNkehVHSuanWNWLIQFGheKgamSFwxfVvE3D6QXb8ctsq-eRzd1l-U-5WEtz_p4B0cz7JNGIkuMHAXkkaAkUjx2hrm0dsMVLvu6SSryBna6/s1066/n03.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="692" data-original-width="1066" height="208" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKlC3Aq3tu1jrZLEphREN_65-UfU3Hzt0rqkDh8oJo9BOAbxuPXKd6goXXnefeTEoyxNiAmDaczBAZMBCNkehVHSuanWNWLIQFGheKgamSFwxfVvE3D6QXb8ctsq-eRzd1l-U-5WEtz_p4B0cz7JNGIkuMHAXkkaAkUjx2hrm0dsMVLvu6SSryBna6/s320/n03.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKxYvRGhbFF6FqbM3zoRfBpTl3XZmghb_FU8CyGZB0dbpH6A7tCr-lCv09Z3Pjnm_tjjDF_hqlNj83Y1xEtMDeErUMt5AF78IHYApKDPhZQF-izN7ZrdxKL644vDwhvSbJgTGm-8Olxf1j_SkV07AddFPqWAjjhjJJButbcAZfHtscYDC3iaZFyOkR/s1871/n04.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1871" data-original-width="1330" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiKxYvRGhbFF6FqbM3zoRfBpTl3XZmghb_FU8CyGZB0dbpH6A7tCr-lCv09Z3Pjnm_tjjDF_hqlNj83Y1xEtMDeErUMt5AF78IHYApKDPhZQF-izN7ZrdxKL644vDwhvSbJgTGm-8Olxf1j_SkV07AddFPqWAjjhjJJButbcAZfHtscYDC3iaZFyOkR/s320/n04.jpg" width="227" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVcBIXWkglHJAnw0XfKkIft3jLKudw60EqkDPKoL-__lTW4ceqAviJ9YOFSfAXsTdk4-dpsiY7DQBCMVdmepmTElAvgn2dELq6cJV57fKl39DNgcgwnR6FHMGh2-YsuhdkGkcA7LLoYub0ofFihfRU_6_HDP2QKOR5Cu_d4BlE0kbLUSB0dkZsgDO-/s1540/n05.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1540" data-original-width="1128" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVcBIXWkglHJAnw0XfKkIft3jLKudw60EqkDPKoL-__lTW4ceqAviJ9YOFSfAXsTdk4-dpsiY7DQBCMVdmepmTElAvgn2dELq6cJV57fKl39DNgcgwnR6FHMGh2-YsuhdkGkcA7LLoYub0ofFihfRU_6_HDP2QKOR5Cu_d4BlE0kbLUSB0dkZsgDO-/s320/n05.jpg" width="234" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_PWRSdgquHta7XHURCQuHPGrhiZSjOTJwiiEKy8XWla1e2oDGueydx1F8KWE0UEbSpH5QhHC6qQtWv5Bw6U9v02zXBQQH0kTF9ll-ft7o88D0ynmsV5oy1Pd62AyvUILyqHSMwgQI5v3-oHL24TQOFFzZQc1XWPCE-h1a2qpmuH1sFHdlJerdtthx/s957/n06.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="957" data-original-width="766" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_PWRSdgquHta7XHURCQuHPGrhiZSjOTJwiiEKy8XWla1e2oDGueydx1F8KWE0UEbSpH5QhHC6qQtWv5Bw6U9v02zXBQQH0kTF9ll-ft7o88D0ynmsV5oy1Pd62AyvUILyqHSMwgQI5v3-oHL24TQOFFzZQc1XWPCE-h1a2qpmuH1sFHdlJerdtthx/s320/n06.jpg" width="256" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4J_5nyp4bmgxUy7RQW_dULaDkuQ4mIMwdWbOy_MiwrfMnhGimoz1u_EA3diAj_mTutzYkdf6HWL4U3-F7Wz6o7MDvRkdTczLq2yVtg7IwUXPkgatpy1nuTcHSCUgB47GsNxzLuIRw9Yfr8rz2XRctoNb3ZD8OsEbA74-BXB_bDcsMgkac0y7D5i96/s1637/n07.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1637" data-original-width="1270" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4J_5nyp4bmgxUy7RQW_dULaDkuQ4mIMwdWbOy_MiwrfMnhGimoz1u_EA3diAj_mTutzYkdf6HWL4U3-F7Wz6o7MDvRkdTczLq2yVtg7IwUXPkgatpy1nuTcHSCUgB47GsNxzLuIRw9Yfr8rz2XRctoNb3ZD8OsEbA74-BXB_bDcsMgkac0y7D5i96/s320/n07.jpg" width="248" /></a></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Volumul este ilustrat de Dem.</span><p></p><p class="MsoNormal"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></span></p>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-69972364091968855602022-11-28T18:22:00.002+02:002022-11-28T18:59:09.193+02:00Cezar Petrescu – Neghiniţă (I)<p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjR-OMGrYz7JfgtYPqyxNvgZNbCg-QuHdkvHleicvxqeYw8FIm1W5wvhusvoFUKI4n6xrEXjRlb7VCLTYdy8sKjXC5jupOL7RLpGg5H9xkekHy-O7yv3kgZ2sxrrFz69P6-I9hAvuB98Xepp6ElhtOFc7kEhE58SpXzygmB_B4hNgKy0HqvBcAJW9bN/s2589/ng.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2589" data-original-width="1686" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjR-OMGrYz7JfgtYPqyxNvgZNbCg-QuHdkvHleicvxqeYw8FIm1W5wvhusvoFUKI4n6xrEXjRlb7VCLTYdy8sKjXC5jupOL7RLpGg5H9xkekHy-O7yv3kgZ2sxrrFz69P6-I9hAvuB98Xepp6ElhtOFc7kEhE58SpXzygmB_B4hNgKy0HqvBcAJW9bN/s320/ng.jpg" width="208" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Urmând un obicei destul de răspândit în primii ani ai
Republicii Populare<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cezar%20Petrescu.docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[1]</span></span></span></a>,
romanul pentru copii <i>Neghiniţă</i> al lui
Cezar Petrescu (Editura de Stat, 1949) este publicat mai întâi în foileton în
revista <i>Universul copiilor</i> (primul
episod în numărul din 18 august 1948). Prolificul romancier interbelic scoate de
altfel imediat după război un întreg şir de cărţi pentru copii (<i>Cocârţ şi bomba atomică</i>, <i>Pif-Paf-Puf</i>, <i>Omul de zăpadă</i>, <i>Iliuţă copil</i>),
dar după Neghiniţă şirul acestora se întrerupe definitiv. Neîndoielnic, în
primii ani ai Republicii Populare, romancierul, cu un „cazier” încărcat de
directoratul la ziarul carlist România (1938-1940), nu se află pe lista scurtă a
preferaţilor regimului, deşi imaginea lui se va ameliora după 1950<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cezar%20Petrescu.docx#_ftn2" name="_ftnref2" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[2]</span></span></span></a>. Eclipsa (parţială şi
temporară, totuşi) este provocată şi de atitudinea recalcitrantă manifestată de
Petrescu în anii imediat premergători lui 1948<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cezar%20Petrescu.docx#_ftn3" name="_ftnref3" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[3]</span></span></span></a>. Acestea fiind spuse, nu
ne miră consemnarea anonimă de la rubrica <i>Baricada</i>
a revistei <i>Flacăra</i> din 5 septembrie
1948 (nr. 36). Ce se întâmplase?</span><p></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Din lectura textului aflăm că, în pregătirea lansării
foiletonului cu <i>Neghiniţă</i>, revista <i>Universul copiilor</i> scosese un afiş în
care era anunţată viitoarea apariţie a serialului. Toate bune şi frumoase, am
spune, dar redacţia publicaţiei comisese o eroare de neiertat, cel puţin în
opinia ideologilor de la <i>Flacăra</i>. Să
dăm cuvântul <i>Baricadei</i>, căci câteva
citate mai cuprinzătoare ne vor ajuta să înţelegem mai bine ce s-a întâmplat:</span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i><span lang="RO">O prezentare atractivă este desigur recomandată, mai ales când e vorba de
literatura pentru c</span></i><i><span lang="RO">opii. Felul însă în care e conceput afişul ne pune în faţa unei reclame exagerate,
zgomotoase, pe care publicul nostru o ştia demult dispărută din presă. ─ „Cine
este Neghiniţă?” ─ Se spune în textul afişului şi urmează
răspunsul: „vi-o spune marele scriitor Cezar Petrescu”. Numele autorului este
reprodus în litere de-o şchioapă. Nu ştim în ce măsură numele d-lui Cezar
Petrescu poate fi pentru cititorii copii un punct de atracţie, în orice caz
această exagerată evidenţiere a numelui autorului, precedat de adjectivul „marele”,
denotă o tendinţă vedetistă în redactarea afişelor. Sobrietatea nu înseamnă
excluderea atractivităţii unui afiş, a textului său. Dimpotrivă, sobrietatea
este o condiţie necesară în propagarea literaturii pentru copii, care nu
trebuie să fie făcută după vechiul calapod al artei comercializate.</span></i></span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Critica adusă revistei <i>Universul copiilor</i> (acuzaţia de vedetism era, în epocă, destul de
gravă!) îl loveşte, prin ricoşeu, pe scriitor. Valoarea contribuţiilor sale la
literatura autohtonă pentru copii ─ este vorba, totuşi, de autorului celebrei
cărţi <i>Fram, ursul polar </i>─ este pusă, perfid, sub semnul întrebării. În definitiv,
ce aşteptări poţi avea de la o creaţie ivită sub auspiciile unei publicităţi în
spirit burghezo-moşieresc comercial?</span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Valoarea lui <i>Neghiniţă</i>
este pusă, așadar, sub semnul întrebării. Este efectul propoziţiei condiţionale
care deschide paragraful care urmează:</span></p>
<p class="MsoNormal"><i><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Dacă romanul „Neghiniţă” este într-adevăr o operă de valoare, el va fi
citit şi preţuit, fără a i se face o prezentare ce caută cu tot dinadinsul să
se sprijine pe un senzaţional inexistent. iar dacă autorul ţine la aceasta,
trebuie să ştie că în niciun caz afişul unei reviste de copii nu este locul
indicat pentru aşa ceva.</span></span></i></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Senzaţionalismul, păcat al literaturii burgheze, nu îşi
are locul în noua orânduire, deşi, aşa cum se vede, el scoate capul acolo unde
te aştepţi mai puţin, anume în domeniul literaturii pentru copii. Sibilinic,
autorul notei încheie menţionând „noua orientare” a presei: „Cititorii, copiii
în cazul nostru, trebuie să fie cruţaţi de lectura unor afişe în care lipsa de
decenţă a vedetismului este într-o flagrantă contradicţie cu noua orientare a
presei noastre”. După cum ştim, în spiritul epocii, literatura pentru copii
reprezenta un domeniu important şi sensibil de manifestare a vigilenţei
ideologice, iar modul în care era promovată era la fel de important cu
conţinutul. Şi dacă, pe parcurs, era adus la ordine un scriitor (încă)
nealiniat, cu atât mai bine. Vom vedea, în postările următoare, dacă conţinutul
romanului justifică critica şi aprehensiunile exprimate de <i>Flacăra</i>.</span></p>
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;">În imagine, coperta revistei <i>Universul copiilor</i> în care
apare primul număr al serialului „Neghiniţă”</span></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><!--[if !supportFootnotes]--><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><br clear="all" />
</span><hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoNormal"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cezar%20Petrescu.docx#_ftnref1" name="_ftn1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO"> </span><span lang="RO">Apar în serial, înainte de publicarea în volum, romane
importante în epocă: Al. C. (Corodar) Constantinescu, <i>Cei trei voinici</i>, Maia
Radovan, <i>Din carnetul unui şcolar </i>(ambele în <i>Licurici</i>, 1947), Octav Pancu-Iaşi, <i>Marea bătălie de la Iazul mic</i> (<i>Licurici</i>, 1951), Gica Iuteş, <i>Inimoşii </i>(<i>Licurici</i>,
1952) etc.</span></span></p><p class="MsoNormal"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cezar%20Petrescu.docx#_ftnref2" name="_ftn2" style="font-family: trebuchet; font-size: x-large;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[2]</span></span></span></span></a><span lang="RO" style="font-family: trebuchet; font-size: large;"> În 1955
scriitorul devine membru al Academiei R.P.R.</span></p></div>
<div id="ftn3" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Cezar%20Petrescu.docx#_ftnref3" name="_ftn3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO"> A se vedea,
de pildă, capitolul pe care i-l consacră Ana Selejan în <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Trădarea</i> <i style="mso-bidi-font-style: normal;">intelectualilor.
Reeducare şi prigoană</i> (Cartea Românească, 2005, pp. 428-436). Prozatorul
face de mai multe ori obiectul unor înfierări în presa culturală şi i se disecă
opera potrivit grilei realismului socialist (ca în </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Ocolirea luptei de clasă în romanul d-lui Cezar
Petrescu</span></i></span><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"> de Ovid S. Crohmălniceanu, în <i>Contemporanul</i> nr. 96 din 23 iulie 1948). </span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-75825179602652863162022-11-15T19:34:00.008+02:002022-11-15T21:03:29.209+02:00Emil Dorian – Primăvară nouă. Poezii pentru copii şi tineret (II)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcvk_-yeFG5COnMoyY6y4Nv31a2KNz6mUuHrYFbiDHTqguk_cNn99lHvZ3DxdsHcj4RqtJdmw7PyuD-YYn2p466-Ma4Xjfug0T_SEMa3t8hfxZ1bkYg5eBPZiQdrX0zfo4-x-jdxBF08FHO5Owv8buHuP2NObIevHTW7rea-vTWiu7L7uCTjgoqvpY/s264/Dorian.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="264" data-original-width="208" height="264" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcvk_-yeFG5COnMoyY6y4Nv31a2KNz6mUuHrYFbiDHTqguk_cNn99lHvZ3DxdsHcj4RqtJdmw7PyuD-YYn2p466-Ma4Xjfug0T_SEMa3t8hfxZ1bkYg5eBPZiQdrX0zfo4-x-jdxBF08FHO5Owv8buHuP2NObIevHTW7rea-vTWiu7L7uCTjgoqvpY/s1600/Dorian.jpg" width="208" /></span></a></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;">Apariţia volumului <i>Primăvară nouă</i> nu are ecouri în presa vremii. Nu i se consacră nicio recenzie şi nu figurează pe nicio listă de cărţi noi din vreuna din publicaţiile mai cunoscute, deşi cartea ar fi putut reprezenta o contribuţie valoroasă la corpusul noii literaturi pentru copii şi tineret care se cerea edificat după proclamarea republicii populare. Să fi fost această ignorare un reproş la adresa insuficienţei combativităţi propagandistice a materialului poetic? Faptul că <i>Primăvara</i>... apere la Socec şi nu, de pildă, la o editură ancilară precum Editura de Stat nu e neapărat relevant, căci Socec fusese de curând naţionalizată şi, oricum, conţinutul editorial se afla sub atentul control al cenzurii. Revenind la întrebarea pe care am formulat-o, e desigur imposibil să îi dăm un răspuns categoric, însă deţinem, din fericire, informaţii privind controlul exercitat de cenzură asupra conţinutului lucrării.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Cel care oferă aceste informaţii este chiar autorul, în <i>Jurnalul </i>din 1945-1948<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Emil%20Dorian.docx#_ftn1">[1]</a>. Însemnările din 15 aprilie 1948 redau problemele pe care le-a avut cu cenzura<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Emil%20Dorian.docx#_ftn2">[2]</a> autorul acestei culegeri de versuri în definitiv anodine şi fără miză politică. În pregătirea apariţiei, materialul poetic este temeinic analizat de Alexandru Jar<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Emil%20Dorian.docx#_ftn3">[3]</a>, cenzorul responsabil, care decide, în mod surprinzător, eliminarea unei poezii intitulate <i>1 Mai</i>. Iată ce scrie Dorian, nedumerit de decizie:</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><i><div style="text-align: justify;"><i>În volumul de poezii pentru copii şi tineret pe care îl tipăreşte Editura Socec se află o poezioară cu titlul 1 Mai. Este un 1 Mai al copiilor. Cenzura scrie sub semnătura lui Al. Jar: </i>„<i>Această poezie e interzisă.” Coşul cenzurii are inexplicabile taine.</i></div></i><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">În continuare, autorul transcrie poezia cenzurată. Nu o vom reda aici integral, căci e un poem mai lung, format din unsprezece catrene. E în esenţă o poezie nevinovată, cu o atmosferă rustică tihnită, în care animale şi oameni sărbătoresc prima zi de mai, încheiată cu o chemare la optimism şi celebrare. Ea începe aşa: „Pe toate uliţele unse / Cu glas lucios de caterinci, / Au înflorit din zori ghirlande / De steaguri roşii şi lozinci.” E adevărat că nu e cea mai fierbinte din adeziunile la sărbătorile clasei muncitoare, dar nici nu poate fi vorba aici de vreun element de frondă. E posibil totuşi ca două din strofe să fi atras atenţia cenzorului. Mai întâi strofa a treia: „Cu steguleţ crestat pe frunte / Şi foc topit în tânăr grai, / Cocoşul şi-a vestit în curte / Lozinca lui de Întâi Mai..”, apoi cea de a cincea: „Un cârd de raţe încălţate / Cu roşiile lor opinci / Păşesc făloase către poartă / Şi măcăie din cioc lozinci.”, par să conţină germenii unei discrete subversiuni. E posibil ca cenzorul să fi fost deranjat de distribuirea unui cocoş şi a unor raţe pe postul de propagatori ai lozincilor marelui eveniment. Efectul trebuie să fi fost atât de puternic, încât Jar a decis eliminarea întregii poezii, nu doar a unor strofe „sensibile”, şi nici nu i-a oferit lui Dorian posibilitatea de a le reface.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Situaţia în care e pus poetul e surprinzătoare, căci el se manifestase constant ca aderent fără rezerve la retorica stângii (chiar şi pentru sărbătoarea muncitorimii el scrisese un entuziast <i>Imn de 1 Mai</i>, inclus în antologia <i>Poezia muncii şi a libertăţii</i><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Emil%20Dorian.docx#_ftn4">[4]</a>). Indiferent de situaţie, interacţiunea cu Jar îi lasă poetului, deprimat şi dezorientat, un gust amar:</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><i><div style="text-align: justify;"><i>Domnul acesta, pe cât de grav, pe atât de speriat, care răspunde la numele progresist de Jar, începe să devină de-a dreptul absurd. Situaţia e penibilă. Oare din această pricină să părăseşti condeiul liric? Mă gândesc ce va mai face cu celălalt volum, Steagurile inimii, care azi sau mâine îi va sosi sub ochi. Va face harcea-parcea toate steagurile! Să nu mă las? Să pornesc o luptă? Ştiu dinainte că n-am s-o câştig, dar nu pot...</i></div></i><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Nu ştiu care vor fi fost avatarurile versurilor din volumul pentru adulţi Steagurile inimii şi dacă cenzorul a acţionat şi în acest caz cu aceeaşi vigilenţă ca în cazul cărţii pentru copii. Emil Dorian continuă însă, în pofida dezamăgirilor mărturisite în jurnal, să servească fără abatere cauza socialismului. Printre numeroasele lui producţii conforme ideologic se numără versurile din culegerile <i>Poeme pentru 7 Noiembrie</i> sau <i>Slavă lui Stalin</i><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Emil%20Dorian.docx#_ftn5">[5]</a>. Un vers din poezia Lenin („A fost un om, / Cu fruntea ca un pisc pleșuv sub soare...”) apare ca motto al primei pagini a publicaţiei <i>Flacăra Sibiului</i> din 19 aprilie 1958 (Dorian murise în 1956), dovadă a remanenţei creaţiei autorului. Şi – ironie supremă, poate – afinităţile de creaţie dintre scriitor şi cenzorul său sunt subliniate în amplul articol al lui N. Moraru din numărul 6 pe 1948 al revistei <i>Viaţa românească</i>, intitulat <i>Revoluţia din Octombrie şi drumurile literaturii</i>:</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><i><div style="text-align: justify;"><i>Lui Lenin îi închina acum un an poetul Alexandru Jar iar poemul „Lenin în Octombrie”, răspunzând parcă poemului lui Emil Dorian „Lenin”.</i></div></i><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Oricum vor fi stat lucrurile cu micul volum de versuri <i>Primăvară nouă</i>, Emil Dorian va fi confruntat în curând cu alte probleme ideologice, provocate de apariţia romanului <i>Otrava</i>, şi nu-i va rămâne probabil prea mult timp pentru analiza obstacolelor puse în calea lui de cenzură la cartea pentru copii. Reţinem, din cazul Dorian, atenţia pe care o acordau autorităţile de supraveghere tuturor domeniilor creaţiei artistice, fără a face excepţii pentru cărţile destinate celor mici.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Postarea este ilustrată cu o poză a lui Emil Dorian extrasă din necrologul publicat în numărul din 14 iunie 1956 al <i>Gazetei literare</i>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Emil%20Dorian.docx#_ftnref1">[1]</a> <i>Cărţile au rămas neterminate</i> (Jurnal 1945-1948), Editura Compania (2013) pp. 355-357.</div><div style="text-align: justify;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Emil%20Dorian.docx#_ftnref2">[2]</a> În anul despre care vorbim, atribuţiile cenzurii erau exercitate de Direcţia Presei, Direcţia Literară şi Direcţia Regionalelor din Ministerul Artelor şi Informaţiilor; ulterior, de mai celebra Direcţie Generală a Presei şi Tipăriturilor din acelaşi minister. A se vedea Liliana Corobca – <i>Controlul cărţii. Cenzura literaturii în regimul comunist</i> (Cartea românească, 2014)</div><div style="text-align: justify;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Emil%20Dorian.docx#_ftnref3">[3]</a> Alexandru Jar (1911-1988), scriitor şi publicist, ilegalist, ocupant al mai multor posturi de răspundere după 23 august 1944, soţul revoluţionarei Olga Bancic, membră a rezistenţei franceze, executată de autorităţile naziste.</div><div style="text-align: justify;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Emil%20Dorian.docx#_ftnref4">[4]</a> Editura C.G.M., 1946.</div><div style="text-align: justify;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Emil%20Dorian.docx#_ftnref5">[5]</a> Ambele apar în 1949 la Editura pentru Literatură şi Artă.</div></span><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn5" style="mso-element: footnote;">
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-90631781489317478642022-11-05T20:22:00.006+02:002023-02-09T07:52:05.415+02:00Emil Dorian – Primăvară nouă. Poezii pentru copii şi tineret (I)<p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7MIflUlbxCH0adB6UBksrhJ8dAILrsP7K0ZSWdfd9W1hnhNEnt4O_lmGBps6eDkHmN1r3AX4jfM0nU4F18TrNrFNqpl3brtrJRfB0Dw6KPxIdcVXbhtL17oChzIAaFNRu8D9PP0cjALbfcJDOaP3q1NzfOtrUzbPTWnhcjbax85JjHd6wTt-z5vLh/s1716/dorian.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="1716" data-original-width="1145" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7MIflUlbxCH0adB6UBksrhJ8dAILrsP7K0ZSWdfd9W1hnhNEnt4O_lmGBps6eDkHmN1r3AX4jfM0nU4F18TrNrFNqpl3brtrJRfB0Dw6KPxIdcVXbhtL17oChzIAaFNRu8D9PP0cjALbfcJDOaP3q1NzfOtrUzbPTWnhcjbax85JjHd6wTt-z5vLh/s320/dorian.jpg" width="214" /></a></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Recolta literară a anului 1948, a fost, cel puţin în
domeniul cărţilor pentru copii şi tineret, destul de săracă. Era, în fond, acel
„an de pregătire", după cum îl caracteriza Octav Şuluţiu în nr. 830 din 30
decembrie 1948 al ziarului <i>Naţiunea</i>.
Apariţiile editoriale reflectau în mare parte producţia anului precedent. Nici
în materie de rigoare ideologică nu se petrecuseră mari schimbări, dată fiind
inerţia mult mai ridicată a literaturii pentru cei mici, domeniu mai gingaş, în
care adaptarea la noile cerinţe ale realismului socialist se făcea cu paşi mai
mici decât în restul creaţiei artistice. Acestea sunt condiţiile în care apare la
recent naţionalizata editură Socec volumul de versuri <i>Primăvară nouă. Poezii pentru copii şi tineret </i>al medicului şi
scriitorului evreu Emil Dorian (pseudonim al lui Emil Lustig, 1893-1956). Deşi
cu o operă medicală şi literară destul de întinsă, Dorian se consacră scrisului
pentru copii abia după război, când îi apar, alături de cartea de care ne
ocupăm azi, <i>Steagurile inimii</i> (1949)
şi <i>Bună dimineaţa</i> (1953). Am putea fi
tentaţi să punem această retragere din câmpul literaturii „serioase”, pentru
adulţi, pe seama dezamăgirilor progresive pe care i le provoacă artistului, adept
convins de altminteri al ideilor de stânga şi apologet al noului regim,
transformările produse instaurarea socialismului real. Acesta este sensul
neechivoc al însemnărilor din <i>Cărţile au
rămas neterminate</i> (Jurnal 1945-1948) (Editura Compania, 2013).</span></div><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Parcurgând <i>Primăvară
nouă</i>, cititorul poate uşor rămâne cu impresia că are de a face cu o
colecţie de versuri eterogenă, caracter dat în primul rând de caracterul
bipartit al cărţii (jumătate versuri originale, jumătate traduceri din
scriitori de limbă idiş precum Eliezer Steinbarg, I.L. Peretz sau H.
Rabinson)). Ne vom opri, aşadar, la prima parte şi vom face abstracţie de cea
de a doua, căci ea este cea care ni-l dezvăluie pe Dorian autorul pentru copii.
În fruntea grupajului de poezii proprii o pune pe cea intitulată <i>Şantier</i> şi care exprimă, simbolic, efervescenţa
activităţii de primenire şi reconstrucţie pe care o regăsim şi în titlul cărţii:
„Copii, e primăvară nouă!/ Zâmbeşte-ogor lângă ogor/ Ies vesel pluguri şi
tractoare/ Şi taie brazde-n urma lor.” Copiii sunt îndemnaţi la acţiune
constructivă în noul context proletar al orânduirii recent instalate cu
drepturi depline („Să tragem un chenar cu roşul/ Drapelelor muncitoreşti. [...]
Când o să vină dinspre poartă,/ Cu chipul lui surâzător,/ Nici n-o să-şi
recunoască şcoala/ Tovarăşul învăţător!”). Este sensul pe care îl comunică, cu
optimism, şi poeme precum <i>Redeşteptare</i>
(„Soseşte din larguri un dulce fior/ Dau mugurii-n floare şi fluturii zbor./
Hoinarele doruri sunt iarăşi pe drum, / O, cât de frumoasă e viaţa acum!”) sau <i>Un orfan cântă</i> (Copii, de-aici, de
pretutindeni/ Veniţi alăturea de noi/ Să-ntindem jocul nou şi cântul/ Cât e de
lung şi lat pământul,/ Acum când nu mai e război/ Şi din ruini fumegătoare,/
Surâde viaţa-nvingătoare!”).</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Nu toate bucăţile au caracterul militant al celor din
care am citat. Multe poezii sunt versificări ale unor întâmplări cu animale, adesea
sentimentale şi lirice în registru minor, pe linia Gârleanu/Brătescu-Voineşti,
fără cruzimea pe care o găsim în multe din creaţiile acestora din urmă (<i>Pisicul şi lăpticul</i>, <i>Doi tovarăşi</i>, <i>Pisica în excursie</i>). Altele sunt adevărate fabule cu morală
explicită (<i>Oala de fier şi oala de lut</i>,
<i>Vulpea şi galoşul</i>, <i>Măgarul şi stăpânii săi</i>). Câteodată
Dorian se abate de la sensul fabulei clasice; de pildă în Greierele şi furnica,
deşi nu munceşte şi se mulţumeşte să cânte toată vara, greierele este „recuperat”
de societatea insectelor şi i se conferă rolul de agent însărcinat să aducă
bucurie cu creaţia lui speciilor mai harnice. Trimiterea la rolul artistului
într-o societate dominată de clasa muncitoare e transparentă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Scene burleşti (uşor blamabile pentru spirit mic-burghez)
găsim în <i>La patinaj</i> sau Convorbire în
<i>salon</i>, ambele poezii greu de prizat
de copii şi strecurate în carte probabil dintr-un stoc supranumerar al
autorului, ca şi elegia Cântecul trandafirului, sau banala versificaţie din <i>Cântecul igliţei</i> sau <i>O aventură</i>, în care un răţoi şi
consoarta sa descoperă, cu oroare, puşca unui vânător şi o aruncă în lac, pentru
a scăpa de arma fatală. În cea de a doua parte a postării vom spune câte ceva
despre aventura apariţiei acestui volum (peripeţiile autorului cu cenzura
vremii) şi despre receptarea cărţii în epocă.</span></p>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-18074940550867628562022-10-04T19:53:00.007+03:002022-10-05T07:49:12.814+03:00Un sportsman autor pentru copii<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><div class="separator" style="clear: both; font-family: trebuchet; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHvrbe2a1Jr1fZpRO3rBS19a8EEUMEe0kUkRUYTmjn5dqIGnvcdRJ3TPkqjvjDGFhkJ1gaRCMlCy2NGwLyz2W95uP0nvn2l9wKgwiPHn3SNyMwJfUEAAJrThI57ude657jDpEtwYwMidMLWKtfCX2KuoAcW-aJ_Fxiga29YwW41CutHB4Lq2Hr8Hvv/s745/poza%20epureanu.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="745" data-original-width="539" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHvrbe2a1Jr1fZpRO3rBS19a8EEUMEe0kUkRUYTmjn5dqIGnvcdRJ3TPkqjvjDGFhkJ1gaRCMlCy2NGwLyz2W95uP0nvn2l9wKgwiPHn3SNyMwJfUEAAJrThI57ude657jDpEtwYwMidMLWKtfCX2KuoAcW-aJ_Fxiga29YwW41CutHB4Lq2Hr8Hvv/w145-h200/poza%20epureanu.jpg" title="Paul Epureanu, fotografie din Adevărul nr. 1570 din 22 martie 1935anu" width="145" /></a></div><span style="font-family: trebuchet;">Cititorii revistelor pentru copii din lunile imediat premergătoare şi ulterioare instaurării republicii populare întâlnesc destul de des în paginile publicaţiilor specializate semnătura locotenentului Paul Epureanu. Pentru a da doar câteva exemple, la repezeală, acesta publică în „Licurici” tot felul de povestiri de aventuri şi acţiune sportivă, precum <i>O vânătoare</i> (nr. 17 din 2 august 1947), <i>Cetatea de zăpadă</i> (nr. 40 din 17 ianuarie 1948), <i>Prima pereche de patine</i> (nr. 41 din 24 ianuarie 1948), <i>Năiţă ucenicul, „şampion” de patine</i> (nr. 43 din 7 februarie 1948) şi destule altele. E un prozator prolific, dar fără strălucire, autor de bucăţi convenţionale, pe teme în principiu interesante pentru micii cititori, dar pe care nu reuşeşte să le facă cu adevărat atrăgătoare.</span></span></div><span style="font-family: trebuchet;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Epureanu e departe de a fi debutant; dimpotrivă, are în spate o lungă carieră interbelică de popularizator al sporturilor şi autor de volume despre viaţa ostăşească sau pentru copii. Mai are şi numeroase colaborări la <i>Universul copiilor</i>, <i>Dimineaţa copiilor</i> sau <i>Ziarul ştiinţelor şi al călătoriilor</i>, unde scrie bucăţi pe teme sportive. E <i>sportsmanul </i>perfect al vremii<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Paul%20Epureanu.docx#_ftn1">[1]</a>; locotenent rezervist, el a practicat înotul şi atletismul şi îşi valorifică experienţa printr-o producţie impresionantă de cărticele şi broşuri (<i>Zece minute pe zi exerciţii libere de gimnastică</i> şi <i>Înotul</i>. <i>Cum se poate învăţa</i>. (1924), <i>Înotul </i>din (1926) etc.). În numărul 7524 din 12 noiembrie 1927 al ziarului <i>Dimineaţa</i>, Epureanu, care publicase recent volumul <i>Un erou al copilăriei</i>, e numit „atrăgătorul povestitor al tineretului”. Există desigur şi voci lucide, ca cea a cronicarului care semnează <i>m.sb</i>. (probabil Mihail Sebastian) în <i>Cuvântul </i>nr. 1477 din 3 iunie 1929 articolul <i>Premiile Academiei</i>, care intuieşte corect mediocritatea fostului locotenent şi deplânge situaţia în care se află cei care îl citesc pe Epureanu şi nu pe Lucian Blaga.</span></div> <div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; font-size: x-large; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvdEwFao1Y_l4gOnlKUwO2Vgrk7qEXtTMmaLJa5wUfYG-16nv9sHkD4Gn6BHUUBSaBNimKA_98B8N1-2juUg6nNHdWuQZ6PC9hmLQhTWkAnOrOfl6OYJ7hQRSyl37B4XjwMgcvDos5bXmybI1zi0bbscJkBmnNfzBG8hfPW_iYUnKOrd1-9Qm_4Vwf/s650/caricatura%20epureanu.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="650" data-original-width="503" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvdEwFao1Y_l4gOnlKUwO2Vgrk7qEXtTMmaLJa5wUfYG-16nv9sHkD4Gn6BHUUBSaBNimKA_98B8N1-2juUg6nNHdWuQZ6PC9hmLQhTWkAnOrOfl6OYJ7hQRSyl37B4XjwMgcvDos5bXmybI1zi0bbscJkBmnNfzBG8hfPW_iYUnKOrd1-9Qm_4Vwf/w155-h200/caricatura%20epureanu.jpg" width="155" /></a></div><span style="font-size: large;">Spre jumătatea deceniului al patrulea al secolului trecut, Paul Epureanu, încă tânăr (se născuse prin 1897) era la zenitul gloriei sale literar-sportive. Expert respectat în domeniul sportului, cărţile lui umplu un raft de bibliotecă, contribuţiile din presa pentru copii (dar şi din cea pentru adulţi, în care publică mai ales materiale care exaltă spiritul patriotic al ostaşilor din Marele Război sau spiritul monarhic) sunt numeroase şi cu mare vizibilitate<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Paul%20Epureanu.docx#_ftn2">[2]</a>. Cu atât mai puţin previzibilă este întâmplarea de-a dreptul senzaţională din 18 martie 1935. Iată ce se petrecuse. Locotenentul în rezervă ocupa un apartament în imobilul deţinut de mama lui în Calea Rahovei nr. 81, avându-i ca vecini pe soţii Teodorescu. În seara zilei cu pricina el trage trei gloanţe de revolver în doamna Teodorescu, rănind-o destul de grav. E reţinut de poliţie şi debitează o poveste bizară, anume că intenţionase să o ucidă pe femeie deoarece aceasta îi făcea farmece menite să-l împace cu fosta soţie<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Paul%20Epureanu.docx#_ftn3">[3]</a>.</span></div> <div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Cazul se bucură de atenţie din partea presei acelor zile. <i>Cuvântul</i>, <i>Lupta</i>, <i>Patria</i>, <i>Adevărul</i>, <i>Curentul </i>etc. urmăresc evenimentele şi ne informează cu privire la succesiunea întâmplărilor. Arestat preventiv, atentatorul este prezentat spre examinare unei comisii medicale, spre a se stabili gradul său de discernământ în momentul comiterii faptei. Medicii decid că, suferind de o afecţiune psihică (mania persecuţiei), el acţionase iresponsabil, şi ca urmare a acestei decizii Epureanu este internat într-un ospiciu, nefiind pus sub acuzare. De aici relatările se întrerup, iar presa revine la relatarea realizărilor sale literar-sportive. Abia la 16 ianuarie 1936 ziarul <i>Lupta </i>(numărul 4269) publică un scurt articol intitulat <i>Nebunii se plimbă liberi prin oraş</i>, în care se relatează că Epureanu, eliberat cu prea mare uşurinţă din sanatoriu, încercase să o ucidă din nou pe chiriaşa mamei sale, de data asta fără a o nimeri. Ca urmare a acestui nou atentat, el este internat din nou, iar din acest punct firul evenimentelor se rupe iar (cazul, aflăm din numărul 297 din 27 octombrie 1936 al ziarului <i>Universul</i>, ar fi reprezentat o dovadă a lipsei „ideii de justiţie”).</span></div> <div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Pentru a încheia prezentarea cazului Epureanu-Teodorescu, se cuvine menţionat articolul <i>Farmece </i>din numărul 2561 al <i>Curentului</i> din 21 martie 1935, în care Cezar Petrescu se opreşte asupra senzaţionalului episod pentru a deplânge obscurantismul şi înapoierea societăţii noastre:</span></div> <div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><i><span style="font-size: large;">Victima în tovărăşie cu fosta soţie izgonită de-acasă a sus numitului rezervist în oştire şi foarte activ pionier al sportului, apelase la puteri oculte şi la duhurile diavoleşti pentru a-l întoarce pe locotenentul Paul Epureanu la vechea sa dragoste. Poate i-a făcut cu ulcica. Poate voia să-l aducă noaptea călare pe prăjină. Poate că îi punea anume buruieni în scăldătoare şi anume ingrediente in sosul mâncărilor. Aceasta o vom afla la judecarea procesului.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><i><span style="font-size: large;">Deocamdată rămâne faptul brut. Un om de cultură, familiarizat cu tiparul, un om care probabil are aparat de radio acasă şi ii poate demonta lămpile ca să demonstreze că înlăuntrul nu se află închis cine ştie Ce demon, ci numai o complicată structură mecanică pentru a surprinde undele sonore din văzduh; un asemenea om crede cu simplitatea negrului din Dahomei, cu puterea farmecelor şi nu băuturi vrăjite. Crede şi se teme de asemenea drăcii. Se teme şi merge până la suprimarea vrăjitoarei.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><i><span style="font-size: large;">Iată-ne întorşi la epoca lui Despot-Vodă. Bineînţeles cu deznodăminte mai puţin dramatice. Cu episoade frizând mai degrabă tragicomicul.</span></i></div> <div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Un detaliu amuzant despre calitatea presei noastre din acele zile: <i>Lupta</i> (nr. 4026 din 24 martie 1935) publică o scurtă relatare a faptelor intitulată <i>Crima din Strada Ferentari</i>, în care se spune că „Tribunalul Ilfov secţiunea 5-a a confirmat ori mandatul de arestare emis de d. judecător de instrucţie al cabinetului 6 în contra fostului locotenent Paul Epureanu care a ucis cu mai multe focuri de armă pe proprietara mamei sale”. Autorul acestui text a reuşit performanţa ca în doar câteva rânduri să prezinte eronat nu doar locul faptei (Ferentari în loc de Rahovei), ci şi calitatea victimei (doamna Teodorescu era nu proprietară, ci chiriaşă) sau rezultatul acţiunii aprigului locotenent (victima fusese rănită, nu ucisă)...</span></div> <div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Indiferent care va fi fost adevărul omenesc sau juridic, Paul Epureanu nu pare să fi fost sancţionat prea sever de societate. În anii care au urmat, el şi-a continuat activitatea literară şi de popularizator al vieţii sportive şi militare, cel puţin până prin 1945-1946. Semnătura lui mai apare de câteva ori în presa postbelică — am început acest text cu enumerarea câtorva contribuţii ale lui la publicaţiile pentru copii — dar dispare la sfârşitul celui de al cincilea deceniu al secolului trecut. E greu de spus ce se va fi întâmplat cu autorul. Să fi murit? Să fi fost epurat (nu e un joc de cuvinte!) din cauza unui dosar de cadre cu probleme? Greu de spus deocamdată...</span></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Fotografia lui Paul Epureanu este luată din ziarul <i>Adevărul</i>, numărul 15701 din 22 martie 1935, iar caricatura, din <i>Rampa </i>numărul 2613 din 15 iulie 1926. </span></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Paul%20Epureanu.docx#_ftnref1">[1]</a> În <i>Dimineaţa</i> nr. 7134 din 7 octombrie 1926 e numit „unul din cei mai consacraţi sportsmeni”.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Paul%20Epureanu.docx#_ftnref2">[2]</a> Zările se luminau în negura munţilor. Tunurile mugeau de cutremura pământul. Văile clocoteau de strigăte, urlete, de împuşcături, de vaiete și de plesnitura obuzelor. Pe înserate luptătorii de la Oituz se cuibăreau în gropile săpate pe repezeală. Alungaseră dușmanul, îi luaseră câteva sute de prizonieri și trei mortiere mari.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">.... Regele îi îmbărbătase, Regele îi întărise, Regele îi mânase în luptă, Regele era cu ei. (<i>Regele</i>, în <i>Realitatea ilustrată</i> nr. 338 din 20 iulie 1933).</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><i>Povestea unei gamele</i> (1932), cu schiţe de război, este volumul care aduce consacrarea lui Epureanu ca scriitor de factură militară.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Paul%20Epureanu.docx#_ftnref3">[3]</a> Cea mai serioasă relatare a cazului o găsim în numărul 2560 din 20 martie 1935 al ziarului <i>Curentul</i>, care vorbeşte despre „o curioasă tentativă de crimă”.</span></div></span><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn3" style="mso-element: footnote;">
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-55979461169522486342022-07-21T19:46:00.002+03:002022-07-21T22:00:30.910+03:00Un personaj şi trei autori: Ilie Gălăgie<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><span style="clear: left; float: left; font-family: trebuchet; font-size: large; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="815" data-original-width="1359" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH4oR55Mj2I8ta1E4HANPZf72DXdZfilL3cqDlcHTEnTC_PTqmyUmUmY5NHox10pmL48hmia_-RoP5hVH0dopmbWTfaP-0nqkD68n22nWnWqVBoiNcPOBi7d3VV6UwL2PwG-FLYUviKGKp0Xp8Co8djXGbZku8m8Ybex7HwmphHPawmS7wvXI5un0o/w400-h240/galagie%2001.jpg" width="400" /></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;">În numărul 3 din 1 februarie 1952 al „revistei pionierilor şi şcolarilor editată de Comitetul Central U.T.M.”, <i>Licurici</i>, îşi face intrarea în scenă Ilie Gălăgie. El este protagonistul unui serial în şase episoade, apărute, cu pauze, până în numărul 13 din 1 iulie. Primele trei părţi (în realitate, povestiri de sine stătătoare) sunt semnate de Victor Piţigoi, umorist de oarecare notorietate, născut în 1927 (contributor şi la almanahul <i>Cuplete şi scenete umoristice</i> din 1950, despre care am scris acum mai multă vreme <a href="http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2011/07/cuplete-si-scenete-humoristice-almanah.html" target="_blank">aici</a>). Urmează un grupaj de caricaturi cu epigrame (la 15 martie), după care sunt publicate ultimele două bucăţi, realizate de Alecu Popovici (1927-1997, cunoscut autor de teatru pentru copii) şi, respectiv, Nicolae Minei (1922-2000, activ într-o multitudine de zone, de la literatura pentru copii la publicistică şi istorie, la revista <i>Magazin istoric</i>). Este, aşadar, de aşteptat un anume grad de eterogenitate, iar lectura bucăţilor îl confirmă.</div></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><br /></span></div><div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><br /></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;"><span style="clear: left; float: left; font-family: trebuchet; font-size: large; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="665" data-original-width="925" height="230" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZODBhuMHc4M1bG5f4F1zHeEjYL3EidAi_EQSNcJHAzf8Yzq1YHJEGV7brvZG1NUJTZq3W-mvp-XRWFY5dqX1hNuDSSeoiDBCi2G9W-HwCKBlfJDFC-wbTEPAv-2qiWUI5pqcaWPvP-7gw_pvao6rNThZwntj62a5XA1PL7Mx8fID4VjT9qrOkLNd9/s320/galagie%2004.jpg" width="320" /></span></div></span><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;">Ilie Gălăgie este, din capul locului, un personaj negativ. Este un copil neascultător şi pus pe fapte rele la şcoală şi nici comportamentul lui acasă nu e mult mai bun. Este vorba, în definitiv, de banale defecte ale şcolarului codaş: suflatul, neînvăţatul lecţiilor sau pregătirea de fiţuici în vederea unei fraude la teza la geografie. Sunt ipostazele în care îl surprinde Victor Piţigoi în povestirile scrise de el. Desigur, purtările rele nu rămân nesancţionate: Ilie ajunge la gazeta de perete (instanţă critică a opiniei publice şcolare menită să îndrepte neajunsurile), ba chiar ajunge şi bătaia de joc a colegilor când afirmă, ignorant, că la cinematograf nu e nevoie de electricitate – strada lui fusese recent electrificată! – căci doar în sală e întuneric. Nici cu gestionarea timpului nu stă grozav şcolarul nostru; prins cu fotbalul, el nu mai găseşte vreme pentru învăţat. Este, totuşi, un personaj complex. Lui Ilie îi place mult să deseneze. E drept că uneori recurge la gesturi extreme, cum ar fi legarea pisicii cu aţe pentru a o fixa în poziţie necesară realizării unui portret, dar e interesantă pasiunea copilului pentru artele plastice. El se revoltă că e nevoit să memorizeze multiple informaţii aride la geografie (ajungând, ridicul, să-şi dorească ca pe planetă să existe un singur multe, un singur râu şi o singură mare), dar revolta lui e în felul ei foarte modernă şi trimite, protocronist, la chestiunea ajustării planului de învăţământ la aptitudinile elevilor. Indiferent ce face, Ilie n-o nimereşte bine; el ajunge bunăoară să fie criticat pentru consumul excesiv de hârtie de desen.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="clear: left; float: left; font-family: trebuchet; font-size: large; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="676" data-original-width="1333" height="203" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhd5WwKHC2z9_yFhxvlD3Oqa-bFIYwkBMEo47wVpkiIB6w58ghWDCkF08eToYh1NzjnbnZFcn1woGXZgMJh7pxpihC7OT7610k5EszONo2kEcvfKFJQqTmik5aUfBPkE7UeByRyDOPXWNWJeZ-DhbIBt2jqWA9b6o4CRr4pdbQB2wlYYqdhqs4KqptL/w400-h203/galagie%2005.jpg" width="400" /></span>Schiţa lui Alecu Popovici (numărul 12 din 15 iunie 1952) poartă titlul <i>Ilie Gălăgie şi vărul său Năstase</i><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Ilie%20Galagie/Ilie%20Galagie%20postare.docx#_ftn1">[1]</a>. Dacă Victor Piţigoi îl înfăţişase până acum pe Ilie ca pe un elev cu defecte în esenţă benigne, Alecu Popovici ne prezintă un erou de-a dreptul sadic. Vizitat de Năstase, vărul lui de la ţară, Ilie îl duce pe acesta într-o plimbare prin Bucureşti şi îşi bate joc în fel şi chip de bietul băiat din mediul rural, ajungând în cele din urmă să-i spună că la semafor culoarea roşie este destinată traversării străzii de către provinciali. Naiv, Năstase trece pe roşu şi este la un pas de a fi călcat de o maşină. Este momentul trezirii şi, după morala pe care o face un miliţian, Ilie îşi dă seama că a mers prea departe, dar e limpede că Alecu Popovici a introdus o dimensiune de-a dreptul malefică în caracterul personajului.</div></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><br /></span></div><div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;">Finalul peripeţiilor lui Ilie Gălăgie, imaginat de Nicolae Minei (numărul 13 din 1 iulie 1952), este intitulat <i>Ilie Gălăgie urcă pe munte</i>. De data asta Ilie pleacă într-o excursie montană cu un alt văr (e vorba de o drumeţie sub egida C.G.M., organul sindical tutelar al epocii). Indisciplinat, micul excursionist nu respectă sfaturile mai experimentatei sale rude şi nu îşi gospodăreşte judicios energia pe traseu, aşa că îi este imposibil să îşi continue mersul. Neascultarea, spiritul aventurier, reprezintă, în continuarea seriei lui Victor Piţigoi, defecte minore, satirizate cu blândeţe.</div></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgkr85MUb6bMQ483L9iMuPAes5ToROz6cCJt-rIeSERG3BlqK7R4DQGvd5G5A5iV6evYKqWbYKUkoQVFg-5iP4OPHOVLmYxNi4Fgh731Ji96_EZEA2N77tEvtTvsSEqiWSdeR0c8ce3f39BkkDt9pUoJPlemf1D4Q09-EKXN-1N8eaHQxSOXRMnkNid/s998/galagie%2006.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixKUscfoJ4PDOkIg420K_4v2RShmt09iHAcJrkiOPID3XGKCAgmfVg2wUXPHaChVqCWX7SUjuCuXMA8gcmkaw7-I6rqDWOKVfFIvp6Xd8W1n3ayuE3AZb-3MBTuzAtkrRGN64QwPtOAFw2MWPzHje573RrM-EzsAHkPTJWHZqMxMw1bp6wiSr_7CLK/s830/galagie%2003.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="830" data-original-width="771" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixKUscfoJ4PDOkIg420K_4v2RShmt09iHAcJrkiOPID3XGKCAgmfVg2wUXPHaChVqCWX7SUjuCuXMA8gcmkaw7-I6rqDWOKVfFIvp6Xd8W1n3ayuE3AZb-3MBTuzAtkrRGN64QwPtOAFw2MWPzHje573RrM-EzsAHkPTJWHZqMxMw1bp6wiSr_7CLK/s320/galagie%2003.jpg" width="297" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;"><br /></div><div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: x-large;"><br /></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;">Azi căzut în deplină uitare, Ilie Gălăgie este, probabil, primul copil neastâmpărat al literaturii române juvenile de după 1948. El va fi suferi o dublare şi se va transforma în Tică şi Rică (din romanele lui Leonid Petrescu, despre care am scris <a href="https://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2012/01/aventuri-cu-tica-si-rica-i.html" target="_blank">aici</a>, <a href="http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2012/02/aventuri-cu-tica-si-rica-ii.html" target="_blank">aici </a>sau <a href="https://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2012/07/aventuri-cu-tica-si-rica-iii.html" target="_blank">aici</a>), iar Tiberiu Utan îl va consacra prin Ciopârţilă.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Este greu de spus cine este autorul ilustraţiilor la textele despre Ilie Gălăgie, cu excepţia ultimului, unde este menţionat explicit V. Crivăţ.</div></span><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">La data de 23 iulie acest blog împlineşte 15 ani, o
vârstă matusalemică pentru blogosfera noastră. <o:p></o:p></span></span></p> <span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;"><br /></div> <div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Ilie%20Galagie/Ilie%20Galagie%20postare.docx#_ftnref1"></a><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/Ilie%20Galagie/Ilie%20Galagie%20postare.docx#_ftnref1">[1]</a> Proza va apărea şi în publicaţia Libertatea noastră a românilor din Ungaria la 15 septembrie 1952.</div></span><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
</div>
</div></div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-37029914987148785082022-06-21T16:45:00.003+03:002022-06-21T21:55:14.099+03:00Tudor Arghezi şi două poezii din Cravata roşie<p style="text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiZmMMP2YlrszwSjA5AbTqbXecBUJb1rKSqgEiC9MTVZUeSr1jQzOqP2Z1wm1nSEav12E92UlsYmcQfAr-QnCFnBshzECvnomfPxRu8e2uVdA12jWsnJ8uWdhaZkW7ioIjOytsqjiXiFOrqR7nY_QpkQwz0cFwIFIUYFD1smb4vFcazI1_Mu3nLZwK/s2023/202206210930511000.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="2023" data-original-width="1457" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjiZmMMP2YlrszwSjA5AbTqbXecBUJb1rKSqgEiC9MTVZUeSr1jQzOqP2Z1wm1nSEav12E92UlsYmcQfAr-QnCFnBshzECvnomfPxRu8e2uVdA12jWsnJ8uWdhaZkW7ioIjOytsqjiXiFOrqR7nY_QpkQwz0cFwIFIUYFD1smb4vFcazI1_Mu3nLZwK/s320/202206210930511000.jpg" width="230" /></span></a></div><p></p><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Fapt îndeobşte cunoscut, după suita de articole a lui
Sorin Toma (<i>Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei</i>), apărute în <i>Scânteia
</i>între 5 şi 10 ianuarie 1948, Arghezi intră într-un con de umbră şi nu mai poate
publica nimic până în 1954, după moartea lui Stalin (evident, dacă facem
abstracţie de traducerea fabulelor lui Krîlov apărută în 1952). În acest punct
studiul literaturii pentru copii, ramură de regulă desconsiderată, ne
poate ajuta. După cum iar se ştie, Arghezi reapare cu un volum propriu odată cu
<i>Prisaca </i>(1954), scriere adresată micilor cititori. 1954 ar reprezenta aşadar
finalul unei perioade de peste şase ani în care poetul fusese, practic,
interzis.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">O cercetare mai amănunţită a epocii arată însă că
re-debutul lui Arghezi are în realitate loc cu un an mai devreme, în 1953. În
<i>Amurgul demiurgilor. Arghezi, Blaga, Călinescu</i> (Floarea darurilor, 1998), Pavel
Ţugui rememorează circumstanţele în care scriitorul este readus în circuitul
editorial. Fostul demnitar cultural comunist îşi aminteşte:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><i><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">La sfârşitul lui octombrie 1953, am primit înştiinţarea
de la Poet despre depunerea versurilor la redacţii. Din proprie iniţiativă,
Sonia Olaru, redactor-şef la revista Cravata roşie, s-a deplasat la începutul
lui septembrie 1953 la Mărţişor şi i-a solicitat poetului versuri pentru copii.
Autorul a trimis redacţiei un grupaj de poezii. Astfel apar în Cravata roşie
nr. 7 din septembrie 1953 poeziile Plaja şi Şcoala.</span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJNYyrg2tHZq8GmjyL0MiuUIs8lnAiVUC9DOtN6RHIN3G-mItlnkj3UBAGaVRiOccWTzvLxjyEe-hIZ3OcbxnCkqQBsw0cLy6DNCtzbzXUCgT5fqZZ8yGjZWqAr47ROSRXqyqpPanQ-e4yhAn3KHhtMvVr1e6Gv3z194YtL0lS0OJ8xrpxcOn6wk5Q/s3154/202206210949301033.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="2229" data-original-width="3154" height="283" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJNYyrg2tHZq8GmjyL0MiuUIs8lnAiVUC9DOtN6RHIN3G-mItlnkj3UBAGaVRiOccWTzvLxjyEe-hIZ3OcbxnCkqQBsw0cLy6DNCtzbzXUCgT5fqZZ8yGjZWqAr47ROSRXqyqpPanQ-e4yhAn3KHhtMvVr1e6Gv3z194YtL0lS0OJ8xrpxcOn6wk5Q/w400-h283/202206210949301033.jpg" width="400" /></span></a></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><br /></p><div style="text-align: justify;">Informaţia e desigur foarte valoroasă, dar, în spiritul
lui Ronald Reagan, care nu ezita să folosească expresia „trust but verify”
(luată de la ruşi!), am purces la verificarea afirmaţiilor lui Ţugui. A
rezultat că Arghezi a publicat într-adevăr dipticul sus-pomenit în revista
<i>Cravata roşie</i>, dar în numărul 17, nu 7, iar data apariţiei numărului este 1
septembrie. Este astfel de văzut şi în ce măsură informaţia cu privire la
drumul Soniei Olaru la Mărţişor în septembrie 1953 este corectă, ştiut fiind că
de regulă sumarul numerelor se alcătuia cu zile bune înainte de data menţionată
pe coperta revistei.</div></span><p></p>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-50849102976959283192022-05-09T15:44:00.008+03:002022-07-23T10:55:29.472+03:00Maia Radovan – Împărăţia balaurului<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoskQm8J3tDRnDYQolrtaNNYxt-pKFrtZpuQd4HRpOxQMgzU82O3Wn_HjBle4q5wX5OGPXZA2PBX-dPfo2CvBDiPdhp7utq8dhun4NNX9T26MnZ6qW7Szpv8wo6r_eGXhiqlsO8gcQYfyJnPk8tEJTfJBRqZP-190CrAcCymk2gRuWDX9f7cnihmDw/s2769/Maia%20Radovan%20-%20Imparatia%20balaurului%20-0001.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="2769" data-original-width="2029" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoskQm8J3tDRnDYQolrtaNNYxt-pKFrtZpuQd4HRpOxQMgzU82O3Wn_HjBle4q5wX5OGPXZA2PBX-dPfo2CvBDiPdhp7utq8dhun4NNX9T26MnZ6qW7Szpv8wo6r_eGXhiqlsO8gcQYfyJnPk8tEJTfJBRqZP-190CrAcCymk2gRuWDX9f7cnihmDw/s320/Maia%20Radovan%20-%20Imparatia%20balaurului%20-0001.jpg" width="234" /></span></a></div><span style="font-family: trebuchet;"><div style="font-size: x-large; text-align: justify;">Din producţia pentru copii de până la părăsirea ţării – foarte restrânsă, de altfel – a Maiei Radovan face parte şi povestirea <i>Împărăţia balaurului</i>, publicată în volum de Federaţia Naţională a Foştilor Deţinuţi şi Internaţi Politici Antifascişti. Cartea, al cărei an de apariţie nu este menţionat, face parte probabil din lucrările anilor 1948-1949. Textul relatează presupusa experienţă auctorială a întâlnirii, pe plaja de la Mangalia, a unui bărbat care se bucura de apă, soare şi nisip, alături de numeroşii copii aflaţi în tabără.</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><i>Copiii, tot jucându-se cu mingea în apă, la un moment dat o azvârliră în capul unui om care se scălda şi ei. Acesta o prinse şi, voind să le tragă un pui de spaimă, îi ameninţă că nu le-o mai dă înapoi. Şi ieşi cu mingea la mal. Băieţii se repeziră în urma lui, rugându-l care mai de care, cu vocile înecate în lacrimi, să le dea mingea. Atunci un băieţaş, cu părul ca ţepii unui arici, observă că străinul avea nişte semne neobişnuite pe glezne, parcă purta câte o brăţară de urme roşii-vinete.</i></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><i>— Ce sunt astea, nene, pe piciorul matale? întrebă el curios.</i></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;">Să recunoaştem că introducerea nu e tocmai rea. <i>Suspense</i>-ul introdus de apariţia omului, cu misterioasele lui „brăţări”, sporeşte interesul cu care se citeşte proza. Misterul se rezolvă însă pe dată când bărbatul le mărturiseşte copiilor că e vorba de semnele lăsate pe picioarele lui de lanţurile purtate în puşcărie – nu una pentru deţinuţii de drept comun – ci într-o închisoare pentru deţinuţii politici comunişti. Discuţia cu micii vilegiaturişti se transformă treptat în monologul fostului deţinut, plin de locurile comune ale discursului dominant privind lupta clasei muncitoare împotriva exploatării din timpul regimului burghezo-moşieresc („Dar ţineţi minte: pentru ca voi să puteţi astăzi veni la mare, să fiţi hrăniţi bine şi să vă puteţi juca în voie, au fost oameni care au suferit bătăi, schingiuiri şi temniţă grea. Mulţi dintre ei au fost chiar împuşcaţi!”).</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; font-size: x-large; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjN_eonk8CDiXzV0NR83d9NEITbQ_00kCAtTtSdZmJVNkvGBdM9D0rItN2yT1DT4XGATobgkO1_MPXi56iBJTTviiJH9uesmRgmzmLUTIVFu3T-zIVJyBKO22Wke1cRXaNDPYkLYB8xwg0gi0yzMeRPouA2wWyfKIivafZRDhOb7nYT3IOR92ujT33j/s1618/Maia%20Radovan%20-%20Imparatia%20balaurului%20-0003-crop.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1618" data-original-width="1444" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjN_eonk8CDiXzV0NR83d9NEITbQ_00kCAtTtSdZmJVNkvGBdM9D0rItN2yT1DT4XGATobgkO1_MPXi56iBJTTviiJH9uesmRgmzmLUTIVFu3T-zIVJyBKO22Wke1cRXaNDPYkLYB8xwg0gi0yzMeRPouA2wWyfKIivafZRDhOb7nYT3IOR92ujT33j/w286-h320/Maia%20Radovan%20-%20Imparatia%20balaurului%20-0003-crop.jpg" width="286" /></a></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;">Povestitorul relatează apoi luptele greviştilor de la Griviţa din februarie 1933, neomiţând să evoce figura faimosului (în epocă) Vasile Roaită şi a legendarei sale sirene, după care ajunge în punctul focal al povestirii sale, celebra închisoare Doftana, locul de ispăşire a pedepsei pentru muncitorii condamnaţi pentru a-şi fi cerut drepturile. Este Împărăţia balaurului din titlul cărţii, pomenită într-un cântec intonat de deţinuţi, pe care omul cu gambele marcate de cicatrici îl cântă nostalgic („E-o temniţă-n ghearele unui balaur. / Un monstru în chip de bărbat, / Cu colţi de panteră, cu urlet de taur / şi ochi ca de câine turbat.”)</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; font-size: x-large; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicv9LpsWuyap3SMD9lcsLpxFxAZ0sA45Vj1t0iKAV14e_EEzSpsd3OEUhQDdCxwWBCktQFix4A3CDgB9gEmmZFMZqsahJ9-O1tyZmOX8NjJ12KPWcfro_fQG-aJuGzdy_0IKo63tu62mM5dj-1nw6a2JuaW8S1yiaIXb4vkkrbIzlOalojmZn1fL6m/s1350/Maia%20Radovan%20-%20Imparatia%20balaurului%20-0008.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1350" data-original-width="1232" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicv9LpsWuyap3SMD9lcsLpxFxAZ0sA45Vj1t0iKAV14e_EEzSpsd3OEUhQDdCxwWBCktQFix4A3CDgB9gEmmZFMZqsahJ9-O1tyZmOX8NjJ12KPWcfro_fQG-aJuGzdy_0IKo63tu62mM5dj-1nw6a2JuaW8S1yiaIXb4vkkrbIzlOalojmZn1fL6m/s320/Maia%20Radovan%20-%20Imparatia%20balaurului%20-0008.jpg" width="292" /></a></div><br /><div style="font-size: x-large; text-align: justify;">Autoarea nu lasă nebifat niciunul din punctele naraţiunii oficiale referitoare la Doftana (odioasele bătăi administrate deţinuţilor, temutele celule H servind drept carcere, solidaritatea celor de afară, cu pachetele pline de obiecte subversive strecurate în interior etc.) Toate acestea se petrec până la data de 10 noiembrie 1940, ziua cutremurului distrugător care lasă închisoarea în ruine şi îi ucide pe mulţi din cei închişi acolo. Este un moment redat cu dramatism, folosit pentru a se scoate în evidenţă eroismul muncitorilor care luptă din răsputeri pentru a-şi salva camarazii prinşi sub dărâmături. Este menţionat un alt erou al clasei muncitoare venerat în acei ani, Ilie Pintilie, victimă a dezastrului, iar naratorul aşază şi o cărămidă la edificiul cultului personalităţii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, aflat în plin avânt („În fruntea noastră era tovarăşul Gheorghiu-Dej. Deşi rănit grav, el ne îndemna energic la lucru şi ajuta pe cei răniţi.”). Foarte pe scurt – de altfel şi fără vreo legătură cu contextul tragediei de la Doftana – sunt evocate figurile altor doi martiri ai clasei muncitoare, Filimon Sârbu şi Elena Pavel, azi căzute complet în uitare.</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;">Pe principiul antitezei dintre anii negri ai regimului burghezo-moşieresc şi anii luminoşi ai noului regim de democraţie populară, povestea muncitorului („adevărată”, insistă Maia Radovan) se încheie pe un ton apoteotic:</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><i>„Împărăţia Balaurului” nu mai există, căci balaurului i s-au tăiat capetele. Iar nouă, celor ce am trecut prin suferinţe grele, ne-a fost dat prin munca şi lupta poporului muncitor de sub conducerea Partidului Muncitoresc Român să vedem înfăptuită scumpa noastră Republică Populară, pe care o iubim şi o vom apăra cu tot sufletul, pentru că numai în ea poporul nostru muncitor va duce o viaţă din ce în ce mai fericită, de roadele căreia în primul rând o să vă bucuraţi voi, cei mici, care sunteţi viitorul nostru.</i></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;">Sunt sintagme care ar fi putut la fel de bine să fie luate din orice articol de propagandă al vremii. Maia Radovan renunţă la efortul (minim, de altfel) de a literaturiza conţinutul ideologic şi îl pune pe erou să vorbească ca la o banală şedinţă de partid. <i>Împărăţia balaurului</i> nu lasă, probabil, nicio urmă în mintea tinerilor cititori ai vremii.</div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; font-size: x-large; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxeY8KlDQPAgFDnrRQxub6I-pDfGc-aoqDAtdtkoxoRCnzfI5-LaQPf9OcpqHonHVhndcLuEFgq1LetbVfImiSnlpWWz5TyKCkXfIQiz78C0bHN1JYQZKKfGfa7CfBR3WYsmuWSuNIszFcERVYhUx7q9Si8co8K22QxliASrFTF3cCv69Uc1IAAQ9n/s1596/Maia%20Radovan%20Revista%20literara%20nr.%2012%20an%20III%20din%204%20mai%201947%20si%20debut.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1064" data-original-width="1596" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxeY8KlDQPAgFDnrRQxub6I-pDfGc-aoqDAtdtkoxoRCnzfI5-LaQPf9OcpqHonHVhndcLuEFgq1LetbVfImiSnlpWWz5TyKCkXfIQiz78C0bHN1JYQZKKfGfa7CfBR3WYsmuWSuNIszFcERVYhUx7q9Si8co8K22QxliASrFTF3cCv69Uc1IAAQ9n/s320/Maia%20Radovan%20Revista%20literara%20nr.%2012%20an%20III%20din%204%20mai%201947%20si%20debut.jpg" width="320" /></a></div><br /><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Nu am putut identifica autorul ilustraţiilor (nemenţionat nicăieri). Poza Maiei Radovan este reprodusă din <i>Revista literară</i> nr. 12 din 4 mai 1947.</span></div></span>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-46776834777029350132022-04-25T18:52:00.011+03:002022-04-26T07:54:03.996+03:00Maia Radovan – Carnetul unui şcolar (II)<div class="separator"><a href="#" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiP4rcW0zDIi0jMIdIogZ-d4J6qjnsRgPW1HsIwvznb1Rm7RCGsPcw1DPTTQ7qIiJPwQOv4UDo09N11hZHSi0DcdgGxfv98ovzQIRSAFqKIwZTTCLyML3mRyZWinKAsfkSKDUw7C8I9hB-UUOVYoPRrc8J9DLq143cyGQ_CaHkwI25Ujn4QmQa-lCfG/w148-h200/07.jpg" /></span></a></div><div class="separator"><a href="#" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimFBzPBNTJAfdfdjO6bmTW4RzsR7G4ApS8C3ykS72YuXrbersSyxMfRqS2aH9Bp7vMoBCuiqYQZJ1aEwh57tmpzp0cmcbCVAFQYZxlGV_emVh7IjLkyNxNZ5boApHuTJBz-hrWHZJDkclZnLcOZNGnW1EYNdngRi75PuZFx_PHRYAmbQYbNvkc9R3z/w144-h200/06.jpg" /></span></a></div><div class="separator"><a href="#" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRxWoL28lBtkMEp3VdEda3y0-uyRst_nepslRqVjLz44FUETcMUIv1VZsKvHSCuyX3LpTjlSw9T5j1Sw_C_36sZVwKuCdRLZ9VEPzORunext1WzjA-OxwMbonRwBc9pDlfL0LB2h_gK2bOryvZeuHdq1sWwmWbDTjbcEnzc98MHEN7Ael7zK3UjkOO/w137-h200/05.jpg" /></span></a></div><p style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;">Cea de a doua jumătate a carnetului lui Ionel (cea cuprinsă între septembrie şi ianuarie) conţine cele mai semnificative evenimente relatate de micul diarist. Începerea şcolii aduce cu sine o multitudine de personaje, mai ales elevi, precum şi întâmplări noi şi pline de semnificaţie. Rutina clasei de băieţi este perturbată de sosirea unui nou coleg, Maxim Teodoru. Deşi infirm, cu un picior mai scurt ca celălalt, şi prin aceasta supus iniţial batjocurii unei părţi a micilor şcolari, acesta, fiu de muzicant, este el însuşi un violonist înzestrat, calitate care îi atrage în cele din urmă preţuirea colectivului şi prietenia câtorva copii. Când Maxim, bolnav, lipseşte câteva zile de la şcoală, este vizitat de Ionel şi de un alt băiat, Aurel, îngrijoraţi de absenţa noului lor prieten. Este un prim semn de solidaritate cu cel aflat la ananghie</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>Carnetul unui şcolar</i> îi ajută pe tinerii săi cititori să facă cunoştinţă cu iniţiative caracteristice noii educaţii promovate în regimul proaspăt instalat. Cu numai puţin timp înainte de înfiinţarea Organizaţiei pionierilor (30 aprilie 1949), elevii se organizează în grupe care se întrec la învăţătură şi comportament, a căror activitate este cuantificată prin numărul de puncte negre sau roşii obţinute în timpul şcolii. Sensibili la nevoile colegilor lor, băieţii înfiinţează şi o asociaţie numită „PA” (Prietenii adevăraţi). Este un adevărat <i>Männerbund </i>mai degrabă burghez, lipsit de incluzivitatea cu care se vor lăuda noile asociaţii ale tineretului, căci cei mai slabi de înger nu sunt acceptaţi („Marinescu să nu fie primit, căci PA-ul are nevoie de băieţi şi nu de «păpuşi»”). Asociaţia va trece primul ei mare test în momentul în care se pune problema ajutorării aceluiaşi Maxim Teodoru. Sora lui fusese bolnavă, iar pentru a achita cheltuielile de spitalizare domnul Teodoru fusese nevoit să-şi amaneteze vioara, fără de care nu îşi putea câştiga existenţa. PA va organiza un târg de sărbători la care vor fi vândute obiecte construite de elevi, acţiune de mare succes, în vederea căreia se strânge suma necesară recuperării viorii, rămânând şi un surplus care va fi investit în rechizite şcolare.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Este interesant să vedem în cartea Maia Radovan o formă de trecere, un fel de verigă-lipsă, între vechea literatură „burgheză” pentru copii şi tineret şi literatura „nouă”, realist-socialistă, promovată începând din 1948. Însemnările lui Ionel acoperă evenimente care se petrec cel mai probabil prin 1947-1948 (ştim că suntem la câţiva ani după război, dovadă peripeţiile tragice prin care a trecut Măricica), după cum ştim şi că armata germană a fost învinsă. Nu s-au statornicit însă noile realităţi, iar atmosfera din familiile personajelor este mai degrabă mic-burgheză (în anii imediat următori regula va fi ca majoritatea copiilor să aibă părinţi muncitori sau ţărani). Tatăl lui Ionel, prezent în câteva scene în care dă sfaturi bune, are apucături burgheze. El are un birou de lucru, la începutul toamnei înveleşte trandafirii în paie ca să nu îngheţe, în preajma Crăciunului (sărbătoare a vechiului regim, evocată fără reţineri) aduce un porc de la ţară. Învăţătorului i se spune „domnul”, deşi acelaşi „domn” le recomandă copiilor reviste sovietice cu jucării drept model pentru obiectele pe care urmează să le confecţioneze. Lecturile copiilor sunt amestecate: Elenuţa, sora naratorului, îi citeşte acestuia din <i>Călătoria lui Nils Holgersohn </i>(sic) de Selma Lagerlöff (sic), iar Alizar, unul din colegii lui Ionel, primeşte de sărbători trei cărţi de Jules Verne. Pe de altă parte, grupa lui Ionel, câştigătoare a întrecerii şcolare, primeşte drept premiu<i> Copilăria </i>lui<i> </i>Gorki şi <i>Dragii mei copii</i> de Lev Kassil<a href="#">[1]</a>, ca şi <i>Povestiri </i>de Valentina Oseeva<a href="#">[2]</a>. Singurul autor român reprezentat aici este Sadoveanu cu <i>Dumbrava minunată</i>.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Fără să fie o scriere remarcabilă, Carnetul... Maiei Radovan este totuşi o carte interesantă şi are cel puţin meritul de a contribui la popularea adevăratului deşert pe care îl reprezenta producția literară autohtonă pentru copii din primii doi ani ai regimului comunist. Fără să creeze personaje sau întâmplări cu adevărat memorabile, autoarea scrie o proză capabilă să stârnească interesul tinerilor cititori; în plus, gradul de conformare la noile cerinţe ale creaţiei literare este relativ redus, într-o vreme când autoarea producea lucrări intens propagandistice precum <i>Ilie îşi croieşte o viaţă nouă </i>(Editura de Stat, 1949). Ecoul în presă al cărţii a fost practic inexistent, redus la câteva semnalări scurte apărute în <i>Universul </i>(precum numerele 296 şi 303 din 12 şi, respectiv, 30 decembrie 1948, texte identice). Autorul notei scrie: „În carnetul pe care Răducu l-a primit în dar de ziua lui se găsesc însemnate nenumărate întâmplări pe care citindu-le, micii cititori le vor regăsi cu uşurinţă în propria lor viaţă. Aici povestirea Maiei Radovan îşi scoate subiectul din viaţa de fiecare zi a copiilor, cu bucuriile şi necazurile ei.” Observaţia e corectă, sunt întâmplări cotidiene; mai puţin corectă e redarea numelui protagonistului, pe care îl cheamă, după cum ştim, Ionel.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFD7ZFE-6PyDOVDpg0YCmPraVZPeL7kFrIBwahr-u4-YfkYZILpvGv9hZprK23q07tDZwKDwhQnDFqUXTJW_xCmutTMF1Hiob3WVlk3zHMM0PsiuiZcsFQs0RouQ4AeAF2Xs0eDpQ10onREANV0wgwQnKkqGCOsCSL9SHiCu_QSZvAy1djwCCRL4yI/s2005/09.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2005" data-original-width="1434" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFD7ZFE-6PyDOVDpg0YCmPraVZPeL7kFrIBwahr-u4-YfkYZILpvGv9hZprK23q07tDZwKDwhQnDFqUXTJW_xCmutTMF1Hiob3WVlk3zHMM0PsiuiZcsFQs0RouQ4AeAF2Xs0eDpQ10onREANV0wgwQnKkqGCOsCSL9SHiCu_QSZvAy1djwCCRL4yI/s320/09.jpg" width="229" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><a href="#">[1]</a> Apărută la Cartea rusă în 1947.</div><div style="text-align: justify;"><a href="#">[2]</a> Cartea rusă publică în 1948 Cuvântul magic de Valentina Oseeva, mult mai cunoscută pentru volumele despre Vasiok Trubaciov, populare şi la noi la începutul deceniului următor.</div></span><div style="mso-element: footnote-list;"><div id="ftn2" style="mso-element: footnote;">
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-35113721329047879702022-03-19T18:43:00.006+02:002022-03-21T14:18:51.927+02:00Maia Radovan – Carnetul unui şcolar (I)<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span lang="RO"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgS5Y4MMTx4Vxgc_RfDvQZYmygbbvFfnXge2o551B4CumNtiCRbjrWDnnc3mvIBCj_AFvqu1YHOLN8ukPD_GcQFU77Z37EiSvQR6dFYOg6oQCCvrq7kpQ75SobY6cvMiMgIJVeLtI_zV4-mOesyeXPvLHIvABG86k5omiAXJmycXzZ0JIhsCfjwTkYo=s2286" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2286" data-original-width="1599" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgS5Y4MMTx4Vxgc_RfDvQZYmygbbvFfnXge2o551B4CumNtiCRbjrWDnnc3mvIBCj_AFvqu1YHOLN8ukPD_GcQFU77Z37EiSvQR6dFYOg6oQCCvrq7kpQ75SobY6cvMiMgIJVeLtI_zV4-mOesyeXPvLHIvABG86k5omiAXJmycXzZ0JIhsCfjwTkYo=s320" width="224" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Maia Radovan (1923-2016, pseudonimul Ariadnei Şalari) a avut
o carieră literară scurtă în România, pe care părăsit-o în 1949, pentru a se
stabili în Moldova sovietică, unde și-a continuat decenii de-a rândul activitatea începută în țară<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>.
Atenţia pe care ea o acordă literaturii pentru copii datează din perioada când
scria la Flacăra, unde îi apar articole precum <i>Literatura din trecut pentru copii<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftn2" name="_ftnref2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[2]</span></b></span><!--[endif]--></span></span></a></i>,
în care tânăra jurnalistă se războiește cu scrierile din vechea orânduire
burghezo-moșierească. Ea nu rămâne multă vreme în postura de teoretician, ci
atacă domeniul de timpuriu în calitate de autoare de cărți pentru micii
cititori. Din câte cunoaştem, Maia Radovan a publicat la noi două volume pentru
copii, dintre care unul, intitulat <i>Împărăția
balaurului</i><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftn3" name="_ftnref3" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>,
este inspirat din suferințele comuniștilor întemnițați la Doftana. Cel de al
doilea, ceva mai cunoscut la vremea lui, deşi azi uitat, <i>Carnetul unui şcolar</i>, este publicat la Editura de Stat – Literatură
pentru tineret în 1949. </span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Școlarul din titlu este Ionel Radeș, un puști de zece ani,
iar carnetul (un cadou primit de la tata cu ocazia zilei de naștere) cuprinde
jurnalul pe care acesta îl ține între lunile iunie și ianuarie. Este, practic,
o perioadă care acoperă vacanța de vară și prima parte a anului școlar următor.
Pentru fiecare lună a sezonului estival este consemnată o întâmplare
semnificativă, astfel încât jurnalul este aici echivalentul (stângaci mascat)
al unei serii de trei povestiri practic independente. Astfel, luna iulie are
drept cap de afiş jocul de-a războiul practicat de două echipe de băieți,
prieteni ai lui Ionel. Confruntarea opune tabăra aztecilor lui Montezuma
conchistadorilor lui Cortez și este câștigată (corectând rezultatul istoric) de
primii. Locul bătăliei este reprezentat de șantierul casei în construcție a
unui vecin (Ivancea), iar în timpul aprigei încleștări clădirea suferă o serie
de distrugeri, remediate în cele din urmă de echipa comună a <i style="mso-bidi-font-style: normal;">aztecilor</i> și <i style="mso-bidi-font-style: normal;">conchistadorilor</i>, la intervenția plină de tact a tatălui lui Ionel.
<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO" style="font-family: trebuchet;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh1SkZ21Km0wI6NxaXQTlH8cjDfSlIpTd-n2kNm-5IKPyZIbceYZ2VVQcqig4l7hDUgXbfuNqWxWtw4bsVEy6dRLr4VCIL80e5r9sJhtAKbysjlz334oMv3Rl-i39Ju0Ob8RVPK6lLv4BORVFU3O3pl8G8rE21YviRRLfokpKpas6unlBsbpdm84SWv=s1723" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><img border="0" data-original-height="1723" data-original-width="1295" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh1SkZ21Km0wI6NxaXQTlH8cjDfSlIpTd-n2kNm-5IKPyZIbceYZ2VVQcqig4l7hDUgXbfuNqWxWtw4bsVEy6dRLr4VCIL80e5r9sJhtAKbysjlz334oMv3Rl-i39Ju0Ob8RVPK6lLv4BORVFU3O3pl8G8rE21YviRRLfokpKpas6unlBsbpdm84SWv=s320" width="241" /></span></a></div><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Una din temele jurnalului lui Ionel o reprezintă
combaterea superstiţiilor, un subiect amplu dezbătut în cadrul așa-numitei
educații ateist-științifice oficiale. Când frățiorul lui, Sănducu, e speriat de
un băiat mai mare, care îi arată un strigoi ascuns într-un beci, Ionel pune
lucrurile la punct și, împreună cu alți prieteni, îi demonstrează copilului că
terifianta arătare nu e decât un bostan gătit ca să pară înspăimântător. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span>Spre sfârșitul lunii iulie, în carnet apar însemnări
despre Măricica („mica noastră eroină”), o fetiţă de abia nouă ani, rămasă
orfană în urma războiului recent încheiat. Nu e totuși vorba de o victimă
pasivă, căci copila dă dovadă de o temeritate ieșită din comun, ajutând
trupelor româno-sovietice care îi alungă pe hitleriști. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Un personaj adult important în economia exercițiului
diaristic este moş Toma, pădurarul, depozitar al unor povestiri pe care le
împărtășește bucuros copiilor care îl vizitează. Din categoria acestor
naraţiuni face parte excursia la fabrica de hârtie locală împreună cu o altă
fetiță, Anicuța, care își dorește neapărat un coif din hârtie roșie. Vizita în
fabrică, cu consemnarea, nelipsită de umor, a etapelor procesului tehnologic de
fabricare a hârtiei — asemenea acțiuni devin locuri comune în literatura
juvenilă a vremii — este un episod căreia autoarea îi acordă o pondere destul
de importantă. <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Momentul central al lunii august este călătoria pe care o
face Ionel, însoțit de Măricica și de fratele ei, Rică, într-un sat din
apropierea orășelului în care locuiesc. Scopul voiajului (nu ușor, din cauza
precarității mijloacelor de transport) se înscrie în eforturile de demascare a
unei impostoare, baba Drăgoasa, cunoscută pentru pretinsele ei puteri
vrăjitorești. Desprinsă parcă din universul lui Hansel şi Gretel, povestirea ni-i
înfățișează pe copii în luptă cu impostoarea care pretindea produse de la
naivii care o credeau în stare să îi ajute cu vrăji. (<i>Va urma</i>)</span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjDn31j_l4HoHvirT_lB3PaoG6YqNcp2EYDhw3YYP4lJEZ-PWSdpCkW027D1j0gMaPz962t7cBl1FAeIQ1k4jfiC5zDyXY6GXqw13dMhi13nHP8RXap-0w0x7w8VIQbSdsAeqVBFsQ5kOPIz74QnYyyWblRgTFIdEI7dMh_eQoxvLIdtMcgKH6OZiKI=s1209" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: trebuchet;"><img border="0" data-original-height="1209" data-original-width="1135" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjDn31j_l4HoHvirT_lB3PaoG6YqNcp2EYDhw3YYP4lJEZ-PWSdpCkW027D1j0gMaPz962t7cBl1FAeIQ1k4jfiC5zDyXY6GXqw13dMhi13nHP8RXap-0w0x7w8VIQbSdsAeqVBFsQ5kOPIz74QnYyyWblRgTFIdEI7dMh_eQoxvLIdtMcgKH6OZiKI=s320" width="300" /></span></a></div><span style="font-family: trebuchet;"><br /></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjheVRFVXu4MsBdFIq5JJXWl83LXhdMKHaXcva1GZ1gAJOs90zYvPosl3nvSnMVEHmnvSqHFZKmyaANW_wk99CazylcaVqJdjwWEEscsFZOG3WYnXgxCLzDmrFfWr0RD2NQCKGMwrjLD_L1iUz-KPYZKHYSd1lyhMNUXEzy4PCCanw5bWdNBsfXEg_m=s1155" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: trebuchet;"><img border="0" data-original-height="1007" data-original-width="1155" height="279" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjheVRFVXu4MsBdFIq5JJXWl83LXhdMKHaXcva1GZ1gAJOs90zYvPosl3nvSnMVEHmnvSqHFZKmyaANW_wk99CazylcaVqJdjwWEEscsFZOG3WYnXgxCLzDmrFfWr0RD2NQCKGMwrjLD_L1iUz-KPYZKHYSd1lyhMNUXEzy4PCCanw5bWdNBsfXEg_m=s320" width="320" /></span></a></div><span style="font-family: trebuchet;"><br /></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjQ2Hl9Oh4EIGsMnOQ-0fuYWqkVzCcf8HLHMgEbc2wPo924Hz6YEakGj4z8QcHPTPrgx5yrRqHjL2BvA6Ty_9OEQO92U-gDHCDOkESLOD0M7X9WHRgGf0WFfNw0bPn-Dt-5e9VXPVH5IJCs1ifrjZm8UbGpx9xeTrHt2CTSJ3HQXdh42Kc058-EAbxc=s1347" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: trebuchet;"><img border="0" data-original-height="1057" data-original-width="1347" height="251" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjQ2Hl9Oh4EIGsMnOQ-0fuYWqkVzCcf8HLHMgEbc2wPo924Hz6YEakGj4z8QcHPTPrgx5yrRqHjL2BvA6Ty_9OEQO92U-gDHCDOkESLOD0M7X9WHRgGf0WFfNw0bPn-Dt-5e9VXPVH5IJCs1ifrjZm8UbGpx9xeTrHt2CTSJ3HQXdh42Kc058-EAbxc=s320" width="320" /></span></a></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;"><span>Volumul este bogat ilustrat, dar din păcate autorul
desenelor nu este menționat. Mulțumiri domnului Valentin Gheonea pentru
a-mi fi sugerat să citesc articolul din </span><i>Apostrof</i><span>,
stimulându-mi interesul pentru creația Maiei Radovan.</span></span><p></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><br /></span></div><span style="font-family: trebuchet;"><!--[if !supportFootnotes]--></span><hr size="1" style="text-align: left;" width="33%" />
<span style="font-family: trebuchet;"><!--[endif]-->
</span><div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftnref1" name="_ftn1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="line-height: 115%;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></a> <span lang="RO">După unele
informații, decizia tinerei scriitoare de a părăsi România s-ar fi datorat
dezamăgirii sentimentale încercate în relația cu Saşa Pană, împreună cu care scrisese
o piesă într-un act (<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Aşa întrecere
înțeleg și eu!</i>). A se vedea, pentru informaţii biografice, articolul
Mirelei Nagâț <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Reeditat în ’21</i> din <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Apostrof</i> nr. 9 (376) din 2021 sau lucrarea
lui Ion Ciocanu, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Scriitori de ieri şi de
azi</i>, Litera internațional, 2004.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn2" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftnref2" name="_ftn2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="line-height: 115%;">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></a> <i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Flacăra</span></i><span lang="RO"> nr. 9 din 29 februarie 1948.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn3" style="mso-element: footnote;">
<h2 style="background: white; margin: 0in 0in 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftnref3" name="_ftn3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-weight: normal;"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="line-height: 115%;">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-weight: normal;"> </span></span><span lang="RO" style="font-weight: normal;">Menționat
în teza de doctorat a Siminei Bădică, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Curating
Communism. A Comparative History of Museological Practices in Post-War
(1946-1958) and Post-Communist Romania</i>, Central European University,
Budapesta, 2014.<o:p></o:p></span></span></h2>
<p class="MsoFootnoteText" style="text-align: justify;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><o:p><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;"> </span></o:p></span></p>
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-44294918490192054772022-02-28T17:38:00.004+02:002023-02-16T07:50:52.886+02:00Octav Pancu-Iaşi – Timpul stă în loc? (III)<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgGV6-i4gvekr8RVcZfatb8BGJkjPiimRVEpbT-N7-2trwi-ZwdPI5j_AZPfoqpvHV-1UHzNW5VL8FbQTpDBG0cbI0X-_0rkOuIg4VAjyh_BHAvCe0IgUg01ug-zjYQJ9XKJc5TqPnv0doiIpF6J9BtRcSJskwSOxkLGApmo-HXeVD8kbBt15Q-FEtE=s3814" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1530" data-original-width="3814" height="128" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgGV6-i4gvekr8RVcZfatb8BGJkjPiimRVEpbT-N7-2trwi-ZwdPI5j_AZPfoqpvHV-1UHzNW5VL8FbQTpDBG0cbI0X-_0rkOuIg4VAjyh_BHAvCe0IgUg01ug-zjYQJ9XKJc5TqPnv0doiIpF6J9BtRcSJskwSOxkLGApmo-HXeVD8kbBt15Q-FEtE=s320" width="320" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Articolul din <i>Flacăra</i>
al lui Geo Şerban<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[1]</span></span></span></a>
nu avea cum să rămână fără urmări. În virtutea obiceiurilor vremii, critica
trebuie să fie urmată de autocritică. Era nu doar o obligaţie cutumiară, ci
practic o obligaţie derivată din indicaţiile date de la cel mai înalt nivel al
conducerii politice. Critica şi autocritica, un cuplu de concepte aflate în
interacţiune dialectică, ar fi reprezentat de altfel „un ajutor nepreţuit în
creşterea şi dezvoltarea noastră”, aşa cum proclama la 26 februarie 1948 Ana
Pauker la tribuna congresului de înfiinţare a partidului unic al clasei muncitoare<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftn2" name="_ftnref2" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[2]</span></span></span></a> şi
cum vor sublinia, în nenumărate rânduri, documentele de partid din anii imediat
următori<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftn3" name="_ftnref3" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[3]</span></span></span></a>.
Nu este aşadar surprinzător să citim în numărul 118 din 8 aprilie 1950 o scrisoare
adresată redacţiei de către de Octav Pancu-Iaşi şi intitulată „Îmi însuşesc pe
deplin critica adusă de Flacăra”. Documentul, exemplar atât pentru formă, cât
şi pentru conţinut, începe cu formula fixă „dragi tovarăşi”, urmată de
recunoaşterea spăşită a deficienţelor semnalate de revistă: </span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Aşa cum
subliniază articolul din „Flacăra”, placheta mea pentru copii „Timpul stă în
loc?” aduce o contribuţie în această privinţă [educaţia tinerei generaţii], dar
ea suferă din pricina unor însemnate lipsuri.<o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Aceste
lipsuri constau în faptul că n-am insistat îndeajuns asupra educaţiei în
spiritul dragostei de Patrie a micilor cititori, privind problematica
organizării temeinice a timpului de muncă ca pe un fenomen izolat. Şi
într-adevăr aşa este. Căutând să concretizez problema tratată, m-am mărginit să
prezint un şir de fapte care apar rupte de visurile copilului, nu-l fac să
tindă curajos spre aceste visuri şi, mai ales, nu-l educă suficient în spirit
socialist, nu-i arată în mod artistic că învăţând mai spornic, el este mai de
folos Patriei sale, el este părtaş la marele efort pe care-l face poporul
nostru muncitor, ce se pregăteşte să devină un cadru cât mai pregătit al
construcţiei socialiste şi comuniste, el slujeşte cauzei păcii. <o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Trecând peste exprimarea inabilă din ultima frază, cea cu
poporul care se pregăteşte să devină „un cadru”, este semnificativă formularea
explicită a instrumentalizării literaturii pentru copii, care trebuie să
servească, în spiritul epocii, drept vehicul ideologic, mai degrabă decât ca
divertisment, cu valenţe educative generale. Chiar mic, copilul trebuie să
conştientizeze apartenenţa la marea masă a poporului, trebuie să se pregătească
nu pentru atingerea unor obiective personale (meschine), ci pentru edificarea
noii construcţii sociale.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Scrisoarea autocritică a lui Octav Pancu-Iaşi este
alcătuită după toate regulile genului (recunoaşterea „păcatului”, cu
prezentarea în detaliu a elementelor ce compun culpa, exprimarea regretului
pentru erorile săvârşite, mulţumirile adresate instanţei critice pentru
observaţiile — desigur juste — exprimate de aceasta). Cel criticat se angajează
să „reia” şi să „întregească” placheta pentru a reflecta observaţiile făcute,
dar din câte știm o nouă versiune a acesteia nu a apărut niciodată, dovadă a
perfectului formalism al mecanismului critică/autocritică.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Ultima treime a răspunsului este consacrată potenţialilor
receptori ai cărţii, pionierii şi şcolarii. Cititorul — desigur, un cititor
aparţinând unui grup social prestigios, precum clasa muncitoare, țărănimea sau,
în cazul de față, corpul elevilor din școlile de stat — era, după cum ştim,
instanța supremă de validare artistică. Și pentru cititori autorul are cuvinte
de mulțumire: </span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Totuşi, n-aş
putea încheia scrisoarea fără să adaug că de la apariția plachetei și până la
articolul din „Flacăra”, am primit un ajutor, — și ce minunat e acest ajutor! —
de la cei care salută cu entuziasm de nestăvilit o carte nouă pentru ei și care
privesc cu dragoste și încredere pe scriitori. Am primit în permanență critica
micilor cititori și ea a fost atât de bogată în îndrumări. încât mă voi strădui
necontenit să le aplic în munca mea. <o:p></o:p></span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Cred că
contactul scriitorului cu cititorii săi — copiii — trebuie să devină o
preocupare de seamă a acestuia.</span></i> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Dialectica relaţiei cu tinerii cititori ar fi de fapt mai
complexă, după cum explică Pancu-Iași în finalul scrisorii, căci, în calitatea
sa de redactor al emisiunii pentru pionieri de la postul național de radio, el
era privit de copii mai degrabă ca „mosafir” [sic] (chiar dacă unul „drag”),
decât ca „prieten apropiat”, așa cum ar fi fost de dorit. Soluția? <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Desigur, vizite mai frecvente la o școală
generală, cu asistență la lecții și sprijin acordat gazetei de perete, lecturi
și discuții cu elevii ale unor materiale din revista „Licurici”. Cu modestie,
autorul nu își arogă meritul de a fi găsit el aceste remedii; ele se trag din „experiența
vastă a scriitorilor sovietici”, argument suprem, după care nu prea mai rămânea
mare lucru de spus.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;">Postarea este ilustrată cu un fragment din scrisoarea
autocritică a lui Octav Pancu-Iaşi.</span></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: x-large;"><br /></span></div><!--[if !supportFootnotes]--><hr size="1" style="text-align: left;" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftnref1" name="_ftn1" style="mso-footnote-id: ftn1;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="line-height: 115%;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></a> Nr.<span lang="RO"> 115 din 18
martie 1950.</span><o:p></o:p></span></p>
</div>
<div id="ftn2" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftnref2" name="_ftn2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></a><span lang="RO"> Un
material bogat de la acest congres publică România viitoare în numărul 35 (873)
din 26 februarie 1948.<o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn3" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="text-align: justify;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftnref3" name="_ftn3" style="mso-footnote-id: ftn3;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span style="mso-special-character: footnote;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[3]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></span></a><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">
Pentru o sinteză a importanţei acordate criticii şi autocriticii, trebuie
menţionat materialul intitulat Critica şi autocritica, lege de dezvoltare a
partidelor comuniste, apărut în publicaţia Pentru pace trainică, pentru
democraţie populară! numărul 5 (65) din 1950, reluat în Scânteia numărul 1653
din 8 februarie 1950, aşadar nu cu multă vreme înaintea autocriticii lui
Pancu-Iaşi. </span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-26917994747127673062022-02-19T21:00:00.007+02:002022-02-20T15:44:32.467+02:00Octav Pancu-Iaşi – Timpul stă în loc? (II)<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi8ltx7Wy6jmJ2As3CGZNMJdH56fXq8Ad70rGtBg2BJBE-Q-ToE4mHnPAKSi2knHNzO6MbxZ_15FELMd5dBZTcdDVXQ--9FAA00XwVZMbxpHY_6hW2GgLiY_yii5s2Sptkf0x8pbHHUEjEcx8l7QwP64m1KD826RrtN7dk8qo7HuhPkVfqs_Pecbp5t=s456" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="456" data-original-width="267" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi8ltx7Wy6jmJ2As3CGZNMJdH56fXq8Ad70rGtBg2BJBE-Q-ToE4mHnPAKSi2knHNzO6MbxZ_15FELMd5dBZTcdDVXQ--9FAA00XwVZMbxpHY_6hW2GgLiY_yii5s2Sptkf0x8pbHHUEjEcx8l7QwP64m1KD826RrtN7dk8qo7HuhPkVfqs_Pecbp5t=s320" width="187" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Apariţia plachetei lui Pancu-Iaşi este consemnată,
alături de a altor câtorva volume pentru copii ale anului precedent<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[1]</span></span></span></a>,
în articolul de bilanţ <i>Din problemele
mari ale literaturii pentru cei mici</i>, semnat de Geo Şerban în Flacăra nr.
115 din 18 martie 1950. Publicistul are cuvinte de laudă pentru carte, pe care
o apreciază drept „o satiră reuşită, plină de humor, la adresa copiilor care-şi
pierd de pomană timpul”, imaginându-şi că „[m]icii ei cititori vor fi râs cu
poftă de dezordinea lui Nicu, cel mereu ocupat fără a face totuşi nimic”.
Aprecierea se preschimbă însă imediat într-o critică aspră:</span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Dar când vor
fi vrut să nu-i semene şi să-nveţe din purtările celuilalt erou al povestirii,
Sandu, cel care-şi chibzuieşte astfel timpul încât are timp şi de joacă, nu
prea au avut cum, căci autorul trece foarte grăbit tocmai peste partea cea mai
importantă. El prezintă paralel pe Nicu cel dezordonat, căruia nu-i ajunge
timpul pentru nimic şi pe Sandu, care îşi face în fiecare seară un plan, aşa că
[sic] a doua zi timpul lui să nu se irosească fără folos. Lucruri juste, dar
învăţătura din ele nu-şi dă pe deplin roade, pentru că autorul are o atitudine
obiectivistă faţă de ambele cazuri.</span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Acuzaţia de obiectivism adusă lui Octav Pancu-Iaşi era
una gravă în contextul epocii; ea era de multe ori asociată cu împăciuitorismul
faţă de duşmanul de clasă, deşi în acest caz Şerban nu merge până acolo. Recunoscând
meritul scriitorului de a nu fi didacticist, el îi reproşează acestuia că
nu e totuşi convingător (acuzaţie întemeiată până la un punct, dar scuzabilă
prin dimensiunile restrânse ale poemului, care nu permiteau elaborări prea
complexe):</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">El [Pancu-Iaşi]
nu reuşeşte însă să atragă pe copii, după părerea noastră, de partea lui Sandu,
pentru că nu întăreşte acţiunile acestuia în fapte cât mai multe,
convingătoare, şi mai ales pentru că nu pune deschis şi puternic chestiunea
mobilului ce îl determină pe Sandu să înveţe.</span></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Până în acest punct, criticile aduse (cu excepţia celei
pentru „atitudinea obiectivistă”) par a fi îndreptate împotriva insuficientei
fundamentări psihologice şi pedagogice, ceea ce poate reprezenta o linie
rezonabilă. Lucrurile se dovedesc însă mai grave. Pentru critica
realist-socialistă practicată la <i>Flacăra</i>
nu există – fie şi în câmpul literaturii pentru copii – acţiuni gratuite sau având
un unic scop intrinsec. Întreaga construcţie literară se cere subsumată unui
obiectiv social-politic mai larg, în cazul de faţă, cel al construirii noii
societăţi socialiste:</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i><span lang="RO">Silinţa la
învăţătură nu e ceva înnăscut, care să existe la Sandu, nu e un scop în sine,
ci este un mijloc pentru Sandu de a deveni un cetăţean de folos Patriei sale,
un om învăţat care ca muncitor fruntaş, inginer, medic, aviator etc. să poată
mâine fi în rândul luptătorilor care construiesc viaţa nouă. Credem că
povestirea ar fi câştigat mult dacă ar fi mers mai departe, arătând spre
exemplu cum organizarea timpului îi permite lui Sandu să-şi pregătească
temeinic lecţiile, cum la şcoală este de asemenea evidenţiat, cum este stimat
în consecinţă de colegi, bucurându-se de sprijinul lor colectiv. Acestea toate
în contrast cu Nicu şi sigur că atunci cititorii povestirii ar fi avut prilejul
să înţeleagă nu numai că dezorganizarea, lipsa de plan îi va face să nu-şi
îndeplinească toate treburile, cu însuşi răul unui asemenea fapt, care constă
în a nu fi folositor societăţii, rămânând în afara mersului ei. Autorul ar fi
putut da povestirii sale un emoţionant conţinut patriotic, aşa cum de altfel se
petrec lucrurile în realitate: tot mai mulţi copii consideră învăţătura ca
sarcina lor de căpetenie, ca mijlocul de a participa, alături de cei mari, la
înfăptuirea unor măreţe visuri. Să fi văzut copiii, citind această carte, de ce
învaţă Sandu, că roadele pământului după care îşi împarte el timpul nu sunt
numai ale lui, ci şi ale tuturor celor în mijlocul cărora trăieşte, să dorească
fierbinte să-i semene. Desigur, cartea şi aşa contribuie la stimularea copiilor
la învăţătură, dar ea nu insistă îndeajuns asupra educaţiei patriotice a
copilului.</span></i> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span lang="RO">Timpul stă
în loc?</span></i><span lang="RO"> face aşadar obiectul unei critici severe. Pe lângă
obiectivism, cărţii i se impută izolarea de colectiv, spiritul individualist,
ruperea de realitatea socială, ineficienţa educativă provocată în ultimă
instanţă de atitudinea deficitară la capitolul patriotism. După reţeta uzuală,
Geo Şerban îşi continuă articolul cu menţionarea unor surse sovietice din ale
căror îndrumări tânăra noastră literatură pentru copii ar fi avut de câştigat.
Se citează copios din A. S. Makarenco, pedagogul emblematic al perioadei
staliniste, din fruntaşul sovietic Mihail Kalinin (ale cărui cuvinte ar
reprezenta „un ajutor de preţ” pentru scriitori) şi, în fine, o sentinţă a lui
Maxim Gorki („Problema subiectelor cărţilor pentru copii este desigur problema
educaţiei sociale a copiilor”). În contrast cu realizările literaturii pentru
copii din Uniunea Sovietică (care începea să fie cunoscută în Republica
Populară Română graţie unui masiv program de traduceri<a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftn2" name="_ftnref2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span style="mso-special-character: footnote;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></a>),
la noi succesele acestei literaturi întârziau să apară, căci, e de părere Geo Şerban,
„[n]u s-a scris la noi, încă, nicio carte să oglindească transformările
revoluţionare prin care a trecut ţara noastră, nu a fost povestită pentru ei
viaţa luptătorilor pentru libertate, care ar fi constituit pentru ei un exemplu,
nu s-a scris vreo carte care să familiarizeze pe copii cu munca oamenilor
liberi din uzini [sic] şi de pe ogoare; aceasta constituie o mare rămânere în
urmă ce se cere grabnic lichidată”. Această listă de reproşuri se încheie cu
îndemnul de a lăsa la o parte frica de realitate („Teama de a aborda aspectele
realităţii în literatura pentru copii nu-şi are rostul”). <o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Pentru Octav Pancu-Iaşi bilanţul evaluării din <i>Flacăra</i> este net negativ. Articolul lui
Geo Şerban apăruse în siajul unui material nesemnat (aşadar cu întreaga
greutate a unui articol redacţional) publicat în toamna precedentă în Scânteia
(<i>Mai multă atenţie publicaţiilor pentru
copii</i>, în numărul 1523 din 8 septembrie 1949) şi se pare că diriguitorii
culturii aveau privirile aţintite asupra literaturii de gen, aflată la noi în
stadiu emergent. Replica scriitorului a venit peste trei săptămâni. Despre ea
va fi vorba în postarea următoare.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;">În imagine, Octav Pancu-Iaşi, într-o fotografie realizată
pentru numărul din 24 mai 1958 al revistei Flacăra.</span></p>
<div style="mso-element: footnote-list;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: x-large;"><span style="font-family: trebuchet;"><br /></span></span></div><!--[if !supportFootnotes]--><hr size="1" style="text-align: left;" width="33%" />
<!--[endif]-->
<div id="ftn1" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftnref1" name="_ftn1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></span></a><span lang="RO">
Este vorba de <i>Cei trei voinici </i>de Al. C. Constantinescu, <i>Ograda minunată</i> de
Cicerone Theodorescu, <i>Nodul pământului </i>de Elena Mătasă şi <i>Pădurarul cel voinic</i>
de Alexandru Andy. <o:p></o:p></span></span></p>
</div>
<div id="ftn2" style="mso-element: footnote;">
<p class="MsoFootnoteText" style="text-align: justify;"><a href="file:///C:/Users/nibel/Desktop/New%20Microsoft%20Office%20Word%20Document%20(3).docx#_ftnref2" name="_ftn2" style="mso-footnote-id: ftn2;" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO"><span style="mso-special-character: footnote;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">[2]</span></span><!--[endif]--></span></span></span></span></a><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;"> La
editura Cartea rusă şi, mai târziu, la Editura tineretului apar în 1949-1950
numeroase traduceri din literatura sovietică, dintre care autorul evidenţiază <i>Steluţa</i> de I. Vasilenko, <i>Cu tine sunt tovarăşii</i> de M. Prilejaeva, Vasioc <i>Trubaciov şi prietenii săi </i>de V. Oseeva, <i>Mereu împreună</i> de O. Havkin etc. </span><span style="font-family: Times New Roman, serif;"><o:p></o:p></span></span></p>
</div>
</div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-82668310710984229402022-02-12T20:12:00.005+02:002022-02-13T21:34:26.035+02:00Octav Pancu-Iaşi – Timpul stă în loc? (I)<div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><span style="font-family: trebuchet;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiz0SKzfzgjhaOoZLVdftgu3S_bzfnRl-DOmg4oHNh4BJ_JrJo7norp1Z76iEcpjdrFJau2Do5vG_5KPfLjixDzmN0yKRz--PqoMwPfvZTjLlQEdvCFu-53V21pCNg5bSCvwI_D3-Dh_mRM54lr80oHKKq0tgW6cRq1kk6-FYNdKoEzPyLYxHGPvw-x=s1600" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1124" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiz0SKzfzgjhaOoZLVdftgu3S_bzfnRl-DOmg4oHNh4BJ_JrJo7norp1Z76iEcpjdrFJau2Do5vG_5KPfLjixDzmN0yKRz--PqoMwPfvZTjLlQEdvCFu-53V21pCNg5bSCvwI_D3-Dh_mRM54lr80oHKKq0tgW6cRq1kk6-FYNdKoEzPyLYxHGPvw-x=s320" width="225" /></a></div>Nume relativ cunoscut în presa pentru copii şi tineret (îl găsim de pildă în numărul 123 din 26 august 1948 al revistei </span><i style="font-family: trebuchet;">Licurici</i><span style="font-family: trebuchet;">, unde semnează schiţa </span><i style="font-family: trebuchet;">Prietenie</i><span style="font-family: trebuchet;">), Octav Pancu-Iaşi debutează în anul următor cu placheta </span><i style="font-family: trebuchet;">Timpul stă în loc?</i><span style="font-family: trebuchet;"> Era el însuși foarte tânăr (născut în 1929), dar precocitatea nu era deloc rară la scriitorii afirmaţi în primii câțiva ani ai regimului recent instalat. Titlul, în aparență grav, nu este al unei lucrări filozofice sau de știință popularizată, ci al unei cărticele de versuri moralizatoare pentru copii, iar schema epică e redusă la elemente esenţiale.</span></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Eroii povestirii versificate sunt doi puşti de şapte ani, doi eroi contrastanţi, Nicu şi Sandu, cu aspect fizic diferit:</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>Nicu şi Sandu...</i></div><div style="text-align: justify;"><i> Uite-i în carte.</i></div><div style="text-align: justify;"><i>Sandu-i înalt,</i></div><div style="text-align: justify;"><i> Nicu-i bondoc;</i></div><div style="text-align: justify;"><i>Nicu, de şapte,</i></div><div style="text-align: justify;"><i>Sandu, de şapte</i></div><div style="text-align: justify;"><i> fac patrusprezece ani la un loc!</i></div><div style="text-align: justify;"><i><br /></i></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEj_gcJWqmntD95SrNDy5-kY2Zk4AW-ayjcp2yxGIjeHuKuH-cu0b5PrR4Mi3ecqbmBwRlFSZsf6812RGDgIpdqWqMiqI-Xvj9vX-QMd9sjtlN1LOCgOV8eqy3PuI4POG_Aq0jpQApu2Xjdbgt1nPqynfg_RnOuF15a87qER7kyIcz1LYiKZU6-fSCs7=s1101" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1001" data-original-width="1101" height="582" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEj_gcJWqmntD95SrNDy5-kY2Zk4AW-ayjcp2yxGIjeHuKuH-cu0b5PrR4Mi3ecqbmBwRlFSZsf6812RGDgIpdqWqMiqI-Xvj9vX-QMd9sjtlN1LOCgOV8eqy3PuI4POG_Aq0jpQApu2Xjdbgt1nPqynfg_RnOuF15a87qER7kyIcz1LYiKZU6-fSCs7=w640-h582" width="640" /></a></div></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Înfăţişarea exterioară nu contrazice stereotipul uzat cu „grasul” şi „slabul” pe care îl vom găsi, peste câțiva ani, și la cuplul Tică/Rică din cărțile lui Leonid Petrescu. Nicu este caracterizat printr-un comportament bradipsihic, incapabil de acţiune, vecin cu abulia, într-un cuvânt, un leneş sadea; Sandu, în contrapondere, este tahipsihic, activ, plin de iniţiativă, harnic şi silitor. Nicu nu se poate decide să se dea jos din pat (drept e și că ora de trezire este șase dimineața, ceea ce poate stârni simpatia unei părţi a publicului):</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>Este ora şase!</i></div><div style="text-align: justify;"><i>Un cocoş moţat</i></div><div style="text-align: justify;"><i>A strigat odată de-a trezit şi... ceasul! [...]</i></div><div style="text-align: justify;"><i>„E devreme încă</i></div><div style="text-align: justify;"><i>Soarele abia</i></div><div style="text-align: justify;"><i>Laptele şi-l bea...</i></div><div style="text-align: justify;"><i>Să mai trag un somn...</i></div><div style="text-align: justify;"><i>Unul mic, un pui...”</i></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEii4MUxrIv3PsnuxoPZQFxkVVYHlIhKup6NXa97mIbSnzuVATTeVpopk3lru8yZMo4sYcV630SMLWGro9r4yxr9Z8FKMK-iMcf9jOJlcwkk2evQ38PK5dFxqe6jt2elMpoJJZTJrFdSymAa4v_L98odKhRwzAgGaQqcLPGeCP2-QmaHBM1pGqO4MiNd=s1053" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="981" data-original-width="1053" height="596" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEii4MUxrIv3PsnuxoPZQFxkVVYHlIhKup6NXa97mIbSnzuVATTeVpopk3lru8yZMo4sYcV630SMLWGro9r4yxr9Z8FKMK-iMcf9jOJlcwkk2evQ38PK5dFxqe6jt2elMpoJJZTJrFdSymAa4v_L98odKhRwzAgGaQqcLPGeCP2-QmaHBM1pGqO4MiNd=w640-h596" width="640" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;">Odată trezit, Nicu are de rezolvat o multitudine de sarcini (mai întâi să se scoale şi să se spele, apoi să aducă lemne, să meargă la şcoală...) însă nu reuşeşte să urnească mai nimic. Partea interesantă e că băiatul trăieşte sub permanenta ameninţare a timpului, conştientizează faptul că e ocupat („Pii, ce treabă multă mă aşteaptă! Vai!”), dar e ca paralizat, timpul zboară, iar el rămâne mereu în urmă, înnămolit în inacţiune. Eforturile ineficace şi dezorganizate ale lui Nicu par să facă parte din tabloul clinic al unei tulburări de funcție executivă.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Sandu e imaginea în oglindă a lui Nicu şi nu are parte de stresul care îl paralizează pe celălalt erou, reducându-l la inacţiune. Nu e nimic misterios la mijloc, e doar o chestiune de planificare. Sandu îşi întocmeşte totdeauna planul pentru a doua zi, ceea ce îi limpezeşte mintea, îi conferă tonus şi îi uşurează acţiunile:</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>„Mă trezesc la şapte şi mă spăl, mă-mbrac,</i></div><div style="text-align: justify;"><i>ceaiu-l beau (sau lapte), patu-apoi mi-l fac,</i></div><div style="text-align: justify;"><i>tai un braţ de lemne, umplu şi găleata,</i></div></span><div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><i><span style="font-family: trebuchet;">îmi aşez </span><span style="font-family: trebuchet;">ghiozdanul şi la opt sunt gata... </span></i></span></div><div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><i><span style="font-family: trebuchet;">Gata pentru </span><span style="font-family: trebuchet;">şcoală. (Lecţia o ştiu!)</span></i></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;"><i>Fix la ora unu de la şcoală viu. </i></div></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i>Până pe la şase, scriu şi-nvăţ - pe urmă...</i></span></div><div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet;"><span style="font-size: large;"><i>Ţin’te Sandu foot-ball, ţurcă şi şodron!</i></span></span></div><span style="font-family: trebuchet;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;"><i>(La săritul caprei sunt chiar campion!)”</i></span></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; font-size: x-large; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEj0VxpkpUqqsa5rnWCph0lUWWf4zPy6TJOu1gb-Eyf2cT5951gFQGLhmpBEjHrUW3FJi7tv719GuyckzwTWZolHQkcGw9uKCqdiT_6BxZdhaCs6yMUWzZS5mTrzIqOrPHAET3wYYHUi505pX-f36gOn9g0MaE0cBTNngIusmXhFjWjTu3ysNcg-n2yX=s987" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="890" data-original-width="987" height="578" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEj0VxpkpUqqsa5rnWCph0lUWWf4zPy6TJOu1gb-Eyf2cT5951gFQGLhmpBEjHrUW3FJi7tv719GuyckzwTWZolHQkcGw9uKCqdiT_6BxZdhaCs6yMUWzZS5mTrzIqOrPHAET3wYYHUi505pX-f36gOn9g0MaE0cBTNngIusmXhFjWjTu3ysNcg-n2yX=w640-h578" width="640" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Secretul succesului stă, aşadar, în planificare. Intenţia propagandistică este evidentă: în România noile autorităţi comuniste introduseseră economia planificată, iar în 1949 (anul apariţiei cărţii de faţă) şi în anul următor se lucrase pe baza planurilor anuale (planul cincinal avea să fie introdus în 1951). Cititorul ar fi trebuit să rețină, desigur, că a fi leneş e un lucru rău, după cum a fi harnic e, prin antiteză, o calitate demnă de laudă. Până aici nici n-ar fi mare deosebire faţă de etica protestantă a muncii, iar în carte importanţa muncii e ilustrată recurgându-se inclusiv la metafore animaliere (oarecum banale) cu vietăţile din ogradă. <i>Clou</i>-ul este însă dat de ideea de planificare, concept destul de abstract şi greu de explicat copiilor, cu care autorul se luptă cum poate, şi pe care editorul îl ilustrează cu un desen cu sens foarte direct:</span></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; font-size: x-large; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiihB1JKXRpxPRUCKnKEc6okBrvp71cipHR9y5CEd8JvFvnzvKJuQ4BA4mrcoZ4QEiCOd_q9_nQpW9AafBwHP5CalMQuvdCqwDaR2Yc2v4WZHHARm0fYKdgdtWrZDQ_ik5JuE95ZLZmF_Pq8WE2-oV2zkxvYMnT2CYdeJ62dtfzaJDZG7qJOohsEjBj=s1049" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="952" data-original-width="1049" height="580" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiihB1JKXRpxPRUCKnKEc6okBrvp71cipHR9y5CEd8JvFvnzvKJuQ4BA4mrcoZ4QEiCOd_q9_nQpW9AafBwHP5CalMQuvdCqwDaR2Yc2v4WZHHARm0fYKdgdtWrZDQ_ik5JuE95ZLZmF_Pq8WE2-oV2zkxvYMnT2CYdeJ62dtfzaJDZG7qJOohsEjBj=w640-h580" width="640" /></a></div><br /><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Receptarea în presă a volumului a fost nu lipsită de asperităţi, după cum vom vedea în partea a doua a postării. Această postare o înlocuiește pe cea inițială, din 29 octombrie 2014. </span></div><div style="font-size: x-large; text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Autorul desenelor nu este menţionat nicăieri.</span></div></span></div></div></div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4004104577538281924.post-60252113416536562292022-01-31T18:41:00.006+02:002024-02-14T18:50:18.219+02:00Otilia Cazimir – Bădiţa Stalin<p style="text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiBpR-zCl_iOBR1fMz4-5hkN-eCpcKt7Qrv7EpoiweA0TQPSu6pQ7U-9VXVff-32MFYQbfgEaf4QhrVJ4IaTXLkqhaOqLrAJdXsoKFq829K5WTaL7oAuHNP7e-a8b2ioUkIClTmRDh5INQhceDUUVmR1sgxU5XS-0MmvqtUlYtveO5f0HtDl7FXCC_E=s1837" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1837" data-original-width="1253" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiBpR-zCl_iOBR1fMz4-5hkN-eCpcKt7Qrv7EpoiweA0TQPSu6pQ7U-9VXVff-32MFYQbfgEaf4QhrVJ4IaTXLkqhaOqLrAJdXsoKFq829K5WTaL7oAuHNP7e-a8b2ioUkIClTmRDh5INQhceDUUVmR1sgxU5XS-0MmvqtUlYtveO5f0HtDl7FXCC_E=s320" width="218" /></a></span></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Apărută în volum în 1950, după publicarea în numărul 11 din 1949 al <i>Vieții românești</i>, povestirea <i>Bădiţa Stalin</i> reprezintă prima colaborare a Otiliei Cazimir cu
recent înființata Editură a tineretului. Succesivele epurări ale fondului de
carte au lăsat şi în cazul acestui mic volum urme grele; din cele 50.000 de
exemplare ale cărţii trebuie să fi supravieţuit foarte puţine, de vreme ce ea
este de negăsit în biblioteci sau la anticariate. Este o situaţie oarecum
nedreaptă, căci avem de a face cu o scriere importantă pentru istoria
propagandei induse prin intermediul literaturii pentru copii a primilor ani ai
regimului instaurat la 30 decembrie 1947. Fără a excela prin originalitatea
temei sau acţiunii, <i>Bădiţa Stalin</i> este totuşi o mică capodoperă, căci
concentrează în spațiul celor mai puțin de 20 de pagini ale sale un întreg
arsenal de captare a bunăvoinței micilor cititori și canalizare a ei înspre
cultul personalității dictatorului sovietic.</span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Ne este prezentat de la bun început protagonistul prozei.
Are șapte ani, îl cheamă Țâcă (de fapt, Nicolae, ca pe taică-său) şi face parte
din lunga galerie a copiilor orfani şi oropsiţi de soartă ilustrată generos în
perioada 1948-1953 de eroii lui A. G. Vaida (<i>Școlarul roșu</i>, <i>Micul patriot</i>),
Octav Pancu-Iaşi (<i>Atunci, în februarie</i>)
sau ai Elenei Mătasă (<i>Nodul pământului</i>).
Orfan de mamă din naștere, Țâcă își pierde și tatăl, întors cu sănătatea
șubrezită dintr-un război la care „l-au mânat” boierii, pe care de altfel îi
suduie până când își dă sufletul (tema vinovăției burghezo-moșierimii pentru
purtarea războaielor este bine reprezentată în creația epocii — conflictele
internaționale sunt translatate frecvent în zona mai familiară a conflictelor
de clasă). Scena morţii tatălui este înfățișată în tușe sinistre („O muscă mare
și verde a ieșit de nu știu unde și a venit bâzâind, ca trasă de ață, drept pe
gura mortului”), iar înmormântarea, cu „popă”, prilejuiește accente
anticlericale.</span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: x-large;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjb1okeIO6eXw6FGS4XadOWchety1thEbkjj3Awx707gtuNHNY0GWs_ui0Va7fqgDGDjCl3naQim88EsNQXdfpxUIx4oE9s7c6IIpmuOC4IfUFRIeFgd__nkl_2Q0n_vjvtLI50dd1ZhkjqIrrIP7DJ8JbrMl9BuI5_ylxHcuLq0H8kCo6JeLx1VhBw=s1208" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1152" data-original-width="1208" height="191" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjb1okeIO6eXw6FGS4XadOWchety1thEbkjj3Awx707gtuNHNY0GWs_ui0Va7fqgDGDjCl3naQim88EsNQXdfpxUIx4oE9s7c6IIpmuOC4IfUFRIeFgd__nkl_2Q0n_vjvtLI50dd1ZhkjqIrrIP7DJ8JbrMl9BuI5_ylxHcuLq0H8kCo6JeLx1VhBw=w200-h191" width="200" /></a></div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Rămas cu bunica („mama-bătrână e mititică și strâmbă de spate”), Țâcă e de fapt singur pe lume, căci aceasta e nu doar surdă și incapabilă de comunicare, în ciuda poveștilor pe care i le spune, ci și răuvoitoare. Soarta copilului se schimbă odată cu apariția, <i>deus ex machina</i>, a unui protector venit de la oraș (bădița Ștefan). Muncitor de la oraș, alături de alimentele pe care i le aduce, acesta îi oferă informații despre uzina la care lucrează și despre Uniunea Sovietică:</span><p></p>
<span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i>Bădiţa Ştefan lucrează la o fabrică mare, mai mare decât tot satul la un loc. Şi-n fabrica aceea sunt oameni mulţi, mai mulţi decât toţi oamenii din sat!<br />Şi-i mai spune bădiţa Ştefan şi alte minunăţii. Îi spune despre o ţară întinsă, mai întinsă decât toate împărăţiile din poveste, o ţară din spre Soare-Răsare, în care toată lumea e slobodă,munceşte şi cântă.</i></span><div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><i><br /></i></span></div><div><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgFR7cuc-bm26LHpjfF1D_RSSHXKCXhmOM3DNCJaDF-VEaSPK6ntMUaljp7ccWGtzurVvEmrXlMpv9xxY6ax-RNqCevrJah38LDoAkf3gIGivR6is7m4ljX6URxPzGkNmK8L8sLl0Sh6ZuVRL3oqWqgnTr4jCys6-X6AuwOVtSk0qJPFejp3zCeAeUb=s1059" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="986" data-original-width="1059" height="373" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgFR7cuc-bm26LHpjfF1D_RSSHXKCXhmOM3DNCJaDF-VEaSPK6ntMUaljp7ccWGtzurVvEmrXlMpv9xxY6ax-RNqCevrJah38LDoAkf3gIGivR6is7m4ljX6URxPzGkNmK8L8sLl0Sh6ZuVRL3oqWqgnTr4jCys6-X6AuwOVtSk0qJPFejp3zCeAeUb=w400-h373" width="400" /></a></div><br /></span><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Naiv și deprins cu
poveștile bunicii, Țâcă vrea să știe cine este conducătorul acelei țări
minunate<o:p></o:p></span></span></p>
<span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i>— Şi cine-i împărat peste ţara aceea ? întreabă Ţâcă. Şi bădiţa Ştefan începe să râdă :</i></div><div style="text-align: justify;"><i>— Acolo nu mai simt împăraţi, măi băiete. Oamenii şi-au trimis împăraţii pe lumea cealaltă, şi toată ţara e a lor... Acolo, fiecare om care munceşte se cheamă că-i olecuţă de împărat. Înţelegi?</i></div><div style="text-align: justify;"><i>Ţâcă nu prea înţelegea cum vine asta.</i></div><div style="text-align: justify;"><i>— Da, da’ tot trebue să fie unu’ mai mare decât ceilalţi! Bădiţa Ştefan nu mai râde. Se uită la Ţâcă şi-i pune pe creştet mâna lui mare şi grea:</i></div><div style="text-align: justify;"><i>— Este, băiete.</i></div><div style="text-align: justify;"><i>— Şi cum îi zice ?</i></div><div style="text-align: justify;"><i>— Îi zice Stalin...</i></div></span><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span lang="RO">Ironia (poate involuntară) este că sovieticii își
trimiseseră cu adevărat împăratul „pe lumea cealaltă”. Lăsând la o parte
asemenea detalii, pe care receptorul prozei Otiliei Cazimir nu avea cum să le
priceapă, este important de reținut că bădiţa Ştefan devine protectorul
băiatului, ba chiar promite să îl adopte de îndată ce se va însura. În vederea
începerii școlii, Ştefan îl înzestrează pe Țâcă cu îmbrăcăminte și rechizite,
astfel ca micuțul să își poată face intrarea în lumea învățăturii. Premonitoriu,
muncitorul uită acasă la protejatul său o carte despre Stalin, pe care viitorul
școlar nu o poate încă descifra, dar care îl impresionează prin aspectul grafic.</span> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><span lang="RO">Marea scenă a povestirii, care cuprinde mesajul
propagandistic esențial, se desfășoară în prima zi de școală. Terifiat de
noutatea locului și de povestirile despre învățătorii răi și aspectul școlii,
cu pereții plini de planșe cu „oameni jupuiți și spintecați de li se văd
borheile, ca la porci, când îi cenătuiește”, pe care le propagă vărul Mihai, Țâcă
este în pragul unei căderi nervoase. Se dovedește că lucrurile nu sunt chiar
atât de rele, căci învățătorul nu este un „domn” care să-l „frigă” cu varga, ci
o femeie prietenoasă. Dar — şi acesta este lucrul care îl liniștește pe copil
și îi dă în cele din urmă încredere — pe perete este agățat portretul lui
Stalin, sub egida căruia nu se poate întâmpla nimic rău:</span> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0in;"></p><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;"><div style="text-align: justify;"><i>— Vrei să te duci acasă ? îl întrebă ea [învățătoarea], fără supărare. Dar Ţâcă nu-i mai poate răspunde. Pe deasupra capului ei, a zărit un chip cunoscut: un om îmbrăcat soldăţeşte, cu cizme scurte, lângă o poliţă plină cu cărţi. Şi omul acela are ochi atât de adânci şi de pătrunzători, încât Ţâcă simte cum îi vine inima la loc.</i></div><i><div style="text-align: justify;"><i>— Vrei să te duci acasă ? stăruie învăţătoarea, răbdătoare.</i></div><div style="text-align: justify;"><i>— Dacă-i dumnealui aici, nu mă mai duc! răspunde Ţâcă, cu ochii încă plini de lacrămi, dar cu căutătura dreaptă.</i></div><div style="text-align: justify;"><i>— Care dumnealui ? întrebă cu nedumerire învăţătoarea, cătând împrejur.</i></div><div style="text-align: justify;"><i>Când vorbea despre Stalin, bădiţa Ştefan îi zicea, scurt, pe nume. Dar el, un plod din fundul pădurii, cum să-i spună unui om ca acesta, ca să nu fie lipsit de cuviinţă?...</i></div><div style="text-align: justify;"><i>Deodată, ridicându-şi ochii albaştri şi adunându-şi răsufletul, Ţâcă răspunde răspicat, cu </i><i>toată inima:</i></div><div style="text-align: justify;"><i>— Dumnealui... bădiţa Stalin !</i></div></i></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span style="font-family: trebuchet; font-size: large;">Este un final care condensează efortul propagandistic depus
de autoare de-a lungul întregului text, în care au fost introduse, pe rând,
figura muncitorului Ștefan (simbol al ajutorării țărănimii de către clasa
muncitoare), mitul minunatei mari țări de la Răsărit și, apoteotic, însăși
figura Stalin, conducătorul acesteia și apărătorul celor oropsiți și
înfricoșați. Se cuvine subliniată ingeniozitatea cu care Otilia Cazimir
transpune concepte relativ abstracte și greu de priceput, astfel ca ele să
poată fi asimilate de publicul-țintă alcătuit din școlari mici. Familiarul diminutiv<b> </b>„bădiță” din „bădița Stalin” îl
apropie și îl umanizează pe generalisim, îl aduce la nivelul de înțelegere al
copilului. Conducătorul sovietic este și el un fel de Ștefan, dar scara unei
țări întregi. Procedeul, din familia litotei, este categoric ingenios. Dacă
pentru Dan Deșliu planul cincinal era „tovarășul plan”, pentru Otilia Cazimir
brutalul <i>vojd</i> de la Kremlin se
transformă într-un prietenos „bădiță”. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0.0001pt; text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: trebuchet; font-size: medium;">Volumul este ilustrat de Beca Rind.</span><b style="font-family: "Times New Roman", "serif"; font-size: 12pt;"><o:p></o:p></b></span></p></div>Wilkins Micawberhttp://www.blogger.com/profile/09500535140352020460noreply@blogger.com0