marți, 7 septembrie 2010

☺☺Ioan Groşan - Un om din Est

Apărut în 2010 la Tracus Arte - Noul Scris Românesc (edituri fără site, desigur), romanul lui Ioan Groşan Un om din Est e povestea câtorva tineri intelectuali dintr-un orăşel transilvănean de pe la sfârşitul anilor '80, epoca de crepuscul a regimului comunist. E vorba în realitate de mai multe poveşti, de naraţiuni întrepătrunse destul de strâns, care îi au ca eroi pe doi buni prieteni şi foşti colegi de facultate, Nelu Cucerzan (zis şi Sanepidu) şi Iuliu Borna. Ajunşi amândoi profesori la aceeaşi şcoală, bărbaţi în preajma vârstei de 30 de ani, au amândoi preocupări literare (Cucerzan scrie recenzii şi e corespondent al Scânteii tineretului, Borna scrie proză), n-au nicio tragere de inima pentru meserie şi chiulesc cât pot şi - treaba asta le ocupă o bună parte din timp - aleargă după femei.

Nu sunt singurele existenţe surprinse în roman. Dacă Cucerzan şi Borna sunt, să zicem aşa, personajele principale, inginerul silvic Willy Schuster şi profesorul de biologie Grigore Samsaru ar putea şi ei să candideze la câte un Oscar onest pentru câte un supporting role. Dacă cel de al doilea e caraghios şi gogolian de-a dreptul în eforturile sale de a deveni membru de partid, primul e pus de autor să cocheteze cu o dimensiune mai profundă şi urmăreşte, precum căpitanul Ahab al lui Melville, un Moby Dick al său, un cerb uriaş şi aproape imposibil de fotografiat.

Fără a fi simplu ca structură, romanul nu e nici din cale-afară de complex. Capitole în care relatarea îi aparţine autorului, care vede realitatea prin ochii reflectorilor Cucerzan şi Borna alternează cu scrisorile celui dintâi adresate celui de al doilea, cu secţiuni scrise cu caractere cursive în care Cucerzan îşi povesteşte aventurile erotice din diferite colţuri ale ţării. Acestea sunt intitulate, invariabil, Din însemnările erotice ale lui Nelu Sanepidu, trimitere mai degrabă stângace la foiletoanele dintr-o revistă săptămânală cu ambiţii de satiră politică. Avem, în ultimul rând, şi relatări omnisciente ale întâmplărilor prin care trec eroii. În ansamblu, un ghiveci greu de mestecat uneori, în care legumele sunt destul de prost fierte.

Oamenii lui Groşan bovarizează din greu în oraşul de provincie, iar debuşeul cel mai lesnicios e sexualitatea. Willy Schuster e niţel gerontofil şi trăieşte cu gazda, Sári neni, o unguroaică de nurii căreia se bucurase, în alte timpuri, şi tatăl lui, Samsaru, în strădaniile sale de a intra în partid, intră (după propria reflecţie) în secretara de partid, tovarăşa Szekely, Cucerzan e cuprins adesea de accese de dromomanie şi bate ţara în lung şi în lat în căutare de aventuri erotice, pentru a fi acaparat în cele din urmă de fatala Vianda, o frumoasă doctoriţă repartizată la şcoala lui etc. Aspiraţiile personajelor nu depăşesc cel mai adesea imediatul şi cad de regulă în derizoriu. Incapabil să prindă cerbul uriaş, Willy sfârşeşte prin a livra un cerb şchiop pentru o partidă de vânătoare a lui Nicolae Ceauşescu.

Deşi miza îi este, dacă nu modestă, măcar confuză, Un om din Est ne aduce câteodată aminte de vremurile bune ale lui Ioan Groşan, cel din O sută de ani de zile la Porţile Orientului. Iată o bucăţică dintr-un un pasaj în care e vorba de Hilde tante, mătuşa lui Nelu care avea obiceiul să scrie pe eticheta fiecărui borcan de conserve făcute în casă evenimentul politic petrecut la data respectivă:

[...] şirul de borcane şi sticle având [...] inscripţii de felul: Dulceaţă de cireşe. Mai 1984. Inaugurarea canalului Dunăre - Marea Neagră; sau: Pastă de măceşe. 1985. Plenara C. C. pe probleme de agricultură; sau: Gem de coji de portocală. Martie 1987. Vizita tov. N. Ceauşescu în Zair.

Tot antologabilă e şi însuşirea pe care o are proza lui Iuliu Borna de a anticipa (à la Oscar Wilde) întâmplări din viaţa reală şi care îi şi aduce o convocare la Securitatea locală. Momente bune dintr-o carte destul de modestă în ansamblu. La impresia generală nu tocmai favorabilă contribuie din plin şi extrem de numeroasele greşeli de tipar, uneori hilare, de parcă o editură mai mică nu şi-ar putea permite un biet spell checker, dacă n-are bani de plătit corectori. E un aspect general dezlânat şi neglijent, la care par să-şi aducă contribuţia şi inadvertenţele de ordin istoric strecurate tocmai în locuri în care autorul se vroia atent cu evocarea (la 6 martie 1945 nu au avut loc alegeri, ci o lovitură de stat, revista Magazin istoric nu apărea în 1964 etc.) În fine, de-ar fi astea scăderile cele mai mari ale cărţii. Dar să nu ne pripim. La capătul celor aproape 300 de pagini ale romanului scrie, negru pe alb, Sfârşitul volumului I. Aşadar va urma.

16 comentarii:

Sirius spunea...

Efectul P de Gheorghe Schwartz este una dintre cele mai interesante carti SF scrise de un roman. Asta ca imi a mintii de genul cu care cocheta, la un moment dat, Ioan Grosan...

Micawber spunea...

@ Sirius

Abia cand vad comentarii ca al dvs. imi dau seama cat de ignorant sunt - nu am citit cartea la care va refereati si nici nu cunosc preocuparile SF ale lui I. Grosan. Poate si pentru ca nu sunt un pasionat al genului.

Sirius spunea...

Doamne fereste, nu este vorba de ignoranta! Nu pot fi citite chiar toate cartile din lume, nici macar cele pe care ni le dorim... Asta-i viata. Pur si simplu, vazand articolul despre Grosan, mi-am adus aminte. Era (si este) un deliciu Ioan Grosan. Iar Efectul P despre care spuneam... Sf-ul asta are si el importanta lui, frumusetea lui. Efectul P este o carte psihologica, un soi de Hortensia Papadat Bengescu, comprimata, cu multa substanta. Am fost intrigat de faptul ca, desi este scrisa in plin ceausism si actiunea este plasata in Romania postbelica, intr-o societate utopica, nu are nici o legatura cu ce era pe atunci. Habar n-am cum a trecut de cenzura!

Anonim spunea...

exista site-ul editurii Tracus arte ;)

Micawber spunea...

@ Anonim

Aveti dreptate - luati raspunsul meu ca erata la postarea originara.

Horia Gârbea spunea...

Consider ca ati dat prea putine zîmbete - 2. Meritele stilistice sînt mari. Exista erori, dar incidentale.

Grosan nu a scris niciodata SF. A scris un serial umoristic in Viata Studenteasca si care avea ca pretext o "odisee spatiala", o simpla gluma. La Schwartz nu e SF, este o distopie de inspiratie orwelliana, cum s-au mai scris in epoca (Florin Slapac de pilda) dar si dupa 1989: Florin Toma, Serban Tomsa, Al. Ecovoiu si multi altii. E bine sa nu derutam cititorii cu informatii inexacte.

Micawber spunea...

@ Horia Gârbea

E posibil sa fi fost mai zgarcit cu zambetele la adresa cartii lui I. Grosan, dar asta pentru ca aveam asteptari mai mari. Totusi, sa pastram proportiile - sunt un simplu anonim care tine un blog vizitat de cateva zeci de insi zilnic, asa ca prea putin conteaza ce parere am despre o carte sau alta.

Cel de al doilea repros cred ca nu mi-e adresat mie, ci celui care a postat comentariile referitoare la Gh. Schwartz sau I. Grosan. Eu nu facusem decat sa-mi declar ignoranta. Daca aveti de reprosat cuiva ca "deruteaza cititorii cu observatii inexacte" aveti tot dreptul s-o faceti, dar cel putin de aceasta data, nu mie :)

Horia Gârbea spunea...

@Micawber
Scuze ca nu am postat explicit @sirius. Evident comentariul cu privire la inexactitate i se adresa acelui coleg. Mie mi se pare că blogul dvs. și altele care contin recenzii de bună-credință și competente sînt la fel de importante (și cavsi-egale ca audiență) cu cronicile criticilor consacrați. În ceea ce privește gustul, e desigur decizia cronicarului. Eu am dat o stea în plus și romanului Ioanei Pârvulescu și astept cu interes ce veți scrie despre recentele volume de proza de Gabriela Adameșteanu și Doina Ruști. În ceea ce privește precizia elementelor de istorie (literară), ea trebuie controlată și amendate inexactitățile ce se pot propaga. În acest sens am apreciat observațiile dvs. la Groșan („magazin istoric” apare abia în 1967, cum știm) și la Ioana P. Cu alegerile nu aveți dreptate pentru că au fost „alegeri”. Trucate, furate etc. dar, formal, alegeri.

Micawber spunea...

@ Horia Gârbea

M-ati lamurit in parte. Totusi, se pare ca ori aveti o impresie prea proasta despre 'recenzii', ori una prea buna despre postarile mele, care nu nu-au propus sa fie asa ceva. Nici macar obiectiv nu m-am angajat sa fiu :)

Cat despre "alegerile" de la 6 martie 1945, intre ghilimele sau nu, ma tem ca persistati in eroare si le confundati cu alegerile din noiembrie 1946 (tot cu sau fara ghilimele). La 6 martie '45 a avut loc o schimbare de guvern. Cred ca puteti verifica cu usurinta ca am dreptate.

Nu stiu daca am sa citesc in viitorul apropiat cartile de care pomeneati. Lecturile mele sunt - sa zic asa - eratice. Stiu ca cele doua doamne sunt pe cai (literari) marisori, dar asta ma intereseaza cat se poate de putin.

mofturi spunea...

Si mie mi-a placut foarte mult cartea. Umor irezistibil. Pacat de ceea ce am aflat azi...

Micawber spunea...

Eu am fost mai rezervat. Si nu pentru ca autorul a colaborat sau nu cu Securitatea - fac azi unii porcarii comparabile si nu-i ia nimeni la intrebari.

mofturi spunea...

Ai dreptate. Unii fac porcarii incomparabile. Totusi...

Micawber spunea...

@ mofturi

Pana una, alta se cer spuse doua lucruri. Unu: e greu sa-i judeci pe cei care, in conditiile de la vremea respectiva, au cedat din diferite motive si au colaborat cu Securitatea. Doi: nu stiu cum se face, dar ni se livreaza numai dosare de plevusca (comparativ vorbind), dar dosarele rechinilor din capul statului, incepand cu al' mare, nu scapa niciodata la vedere. Asa ca ma emotioneaza din ce in ce mai putin toate aceste scandaluri. Ele isi au relevanta lor pe plan personal, desigur, dar cam atat.

In fine, daca tot e sa vorbim de colaborationism, grav mi se pare colaborationismul unora cu puterea corupta si abuziva a zilelor noastre. Nu de alta, dar e mai greu sa invoci, in 2011, circumstantele atenuante care ar mai putea fi admise pentru, sa zicem, 1970.

porto spunea...

,,Tot antologabilă e şi însuşirea pe care o are proza lui Iuliu Borna de a anticipa (à la Oscar Wilde)" -de fapt e a la Ioan Grosan. vezi Marea amaraciune sau Insula. si e un truc ce nu mai surprinde, din pacate

Micawber spunea...

@ porto

Adica e de bine sau de rau?

Anonim spunea...

Un ghiveci destul de modest?
Eroare profundă, domn`Micawber!
Cartea asta figurează la loc de cinste, în toate topurile de proză, inclusiv pe acelea agreate de USR, pe anul trecut.
Așa încât mă întorc, măgărește - și întreb:
A cui o fi eroarea?
Lectorul anonim