luni, 22 februarie 2010

☺☺☺ Mihail Kogălniceanu, Kostache Negruzzi - Carte de bucate boiereşti. 200 reţete

În 1841 apărea la Ieşi o Carte de bucate boiereşti - 200 reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti, semnată cu iniţialele misterioase M.K. şi K.N., în spatele cărora se ascundeau, e drept, doi boieri, Mihail Kogălniceanu şi Kostache Negruzzi (K-ul din Kostache reflectă ortografia din epocă - atunci de ce nu... Kostake?). Editura Vremea (2007) publică o nouă ediţie a lucrării, desigur nu pentru că în România anilor ’2000 ar duce gospodinele lipsă de îndrumare în domeniu, ci pentru că merită să te dedulceşti nu doar la mâncare, ci şi la texte pline de farmecul desuet al scrierilor mai vechi.

E drept, cartea lui Kogălniceanu şi Negruzzi nu nutreşte ambiţiile teoretice şi chiar filozofice ale Fiziologiei gustului lui Brillat-Savarin, publicată în 1825, cu puţin înainte de moartea autorului (tradusă şi la noi acum aproape 30 de ani). Cartea de faţă este însă un rezultat al activităţii practice - reţetele sunt cercate, nu compilate pur şi simplu de prin alte părţi, ceea ce pentru mulţi compensează lipsa de înclinaţie spre teoretizare.

Multe din numele mâncărurilor pentru care ni se dau reţete par luate dintr-un repertoriu avant la lettre al literaturii de avangardă, efect obţinut prin încălcarea restricţiilor semantice cu care ne-a obişnuit practica limbii. Avem, aşadar, reţete de supă pisată, lapte zburat, brânză zburată sau buciume prăjite în unt. Adevărul e că am cunoscut o doamnă foarte în vârstă care spunea lapte zburat în loc de lapte de pasăre.

Alte mâncăruri au un nume enigmatic care poate fi descifrat numai prin parcurgerea reţetei (şi uneori nici aşa): bou de modă, tort de lenţi cu gratii, babe fără lapte sau babe opărite, zalatine, etc. Măcar acum e limpede etimologia numelui lui de familie al lui neica Zaharia din O scrisoare pierdută. Trahanaua, aflăm, e un fel de cocă din care se pot confecţiona tăieţei. Dintre sfaturile pentru alte trebi gospodăreşti remarc Mijloc ca să se ouă găinele în fiştecare vreme a anului sau Ceară pentru scânduri.

Reţetele sunt scurte şi încep cu formule prescriptive standard, rareori impersonale, ca în reţetele de azi: Să ie un giunc gras.../ Iei o litră de zamă... / Să iei piciorul cel gras de porc.../ Ie o litră de orez ş-o fierbe.../Să pui un cazan de apă să fearbă...Şese ouă să le ferbi... Iată, pentru gust (!), o reţetă întreagă. Gerunziile de la început creează, prin inerenta imprecizie a verbului nepersonal, o întreagă magie:

No. 49. MAZĂRE VERDE ÎN GRĂUNŢE
Dezghiocând mazărea numai grăunţele, fiind tânără o arunci bine în apă când clocoteşte şi o laşi să ieie un clocot bun, apoi o strecori pin sâtă bine şi o presari pe tava, şi o dai la cuptoriu, care să nu se înfierbinte, ce pe încetul să se poată usca; şi când îi vra să faci bucate, s-o pui în apă răce să fearbă.

Sunt numeroase asemenea reţete pline de farmec, desigur pentru cei care nu urmăresc nici să înveţe să gătească, nici să ţină nu ştiu ce regim la modă, ci mai degrabă să guste textele epocii - şi e de gustat la ele, nu glumă. Evident că asemenea texte nu alcătuiesc o literatură în sensul estetic şi nu doar cultural al termenului. Peste aproape un secol, un alt autor, de data asta unul absurd (Grigore Cugler, cunoscut şi sub năstruşnicul nume de Apunake) scotea şi el o carte de bucate, cu ambiţii mai mici. Fragmentul următor e luat din excelenta antologie Cică nişte cronicari duceau lipsă de şalvari, întocmită de Iordan Chimet şi apărută în 1999 la Editura Universal Dalsi (chiar, o mai exista editura asta?):

Limbă à la Princesse
Luăm o limbă, două, trei, patru - cu cât luăm mai multe, cu atât mai bine - şi le legăm împreună, cu un fir de păr smuls din căptuşeala hainei. Presărăm deasupra treizeci de grame, însă numai pe o parte. Dacă am presăra pe amândouă părţile, s-ar face şaizeci de grame, ceea ce ar fi prea mult. Aşternem limbile pe o foaie de hârtie bine unsă şi le desenăm conturul cu creionul.

Alte timpuri - alte texte...

2 comentarii:

Anonim spunea...

Dar cine e presedintele tau, Crin Antonescu? Cina l-a ales pe el si mai ales cine l-a confirmat?

Romanii niciodata no vor trai bine pina nu se vor respecta unii pe altii, asa cum o fac americanii, de ex, pt care presedintele odata ales ea al tutror si il respecta ca atare.

Pacat de postul asta cu Cartea de bucate boieresti ca e infestat cu o asemena lozinca.

Micawber spunea...

@ Anonim

Bateti campii, dar va priveste :)