29 iunie 2013

Bătăliile pierdute ale unei mediocrităţi muzicale (II)

În postarea de săptămâna trecută am văzut cum a ieşit Matei Socor, atotputernicul şef al Radiodifuziunii între 1949 şi 1954 din confruntarea cu basul sovietic Mark Reizen. Dacă musafirul de la Răsărit era un adversar redutabil, colegii din ţară nu puteau, cel puţin în teorie, să-i pună probleme potentatului comunist. Puterile lui Socor erau „greu de imaginat” pentru oamenii zilelor noastre, iar salariul lunar se ridica la fabuloasa sumă de 55.000 lei (salariul mediu al vremii abia ajungea la 1.000 lei). Tot pentru comparaţie, Premiul de Stat pentru muzică, distincţie la care jinduiau artiştii vremii, era de 50.000 lei.

Cu toate acestea, se făcea cum se făcea şi Matei Socor nu avea parte de linişte nici măcar din partea subalternilor, cei plătiţi mult mai prost. Iată ce scrie Octavian Lazăr Cosma:

Matei Socor a cunoscut şi momente foarte dificile, chiar penibile, contestându-i-se în mod direct aptitudinile dirijorale. La o repetiţie, oboistul Constantin Iliuţă l-a înfruntat, într-un moment de tensiune, spunându-i: „Dumneata eşti un foarte bun preşedinte, ne faci fracuri şi ne dai salarii bune, dar eşti un dirijor prost”, după cum ne-a relatat Iosif Conta. Evident, Matei Socor a reacţionat dur şi imediat, dându-l afară. Numai că, după o săptămână, la insistenţele colegilor şi deoarece era un foarte bun instrumentist, a fost reprimit.

Aşadar o poveste cu happy end din anii 1950, lucru mai rar. Cu toate acestea, existau situaţii în care nu se admitea nici cea mai mică deviere de la standardele impuse prin ideologia oficială. Un asemenea caz („situaţie dramatică”) a apărut în stagiunea 1947-1948 a Orchestrei Radio, dirijor fiind acelaşi Socor:

Au existat şi situaţii dramatice în cadrul activităţii orchestrei, cu repercusiuni grave. Un asemenea caz l-a constituit un concert dirijat de Matei Socor, în care s-a cântat uvertura Prietenia popoarelor de R. Glier, intens programată în anii perioadei staliniste. Debuta această piesă cu un întins solo al cornului englez. Solistul, Nicolae Mostalier, a crezut de cuviinţă să intoneze, în locul melodiei compozitorului sovietic, crâmpeie folclorice româneşti, să improvizeze în spiritul lor, fapt care i-a adus arestarea şi condamnarea la închisoare pentru o bună bucată de vreme, mai exact, doi ani, după care, la eliberare, a fost reîncadrat...

Postarea de azi se bazează tot pe lucrarea Simfonicele Radiodifuziunii Române de Octavian Lazăr Cosma, din care am luat de asemenea citatele si fotografia lui Matei Socor.

Niciun comentariu: