Ajungem azi cu relatarea la secolul al XVIII-lea. Aici lucrurile sunt foarte liniştite, li se dă Cezarilor ce-i al lor, începând cu părinţii romanului englez.
Defoe figurează cu ale sale Robinson Crusoe, Moll Flanders şi mai puţin cunoscuta Roxana, iar Swift, cu Povestea unui poloboc şi cu Călătoriile lui Gulliver. Richardson şi Fielding îşi au şi ei locul cuvenit, cu Pamela şi Clarissa şi, respectiv, Tom Jones şi Amelia. Goldmith, Walpole, Sterne şi Tobias Smollett nu lipsesc nici ei.
Urmează francezii Voltaire, Rousseau (elveţian la bază) şi Diderot, iar marchizul de Sade figurează cu Cele 120 de zile ale Sodomei. Menţiune onorabilă – pare a spune editorul – pentru Ann Radcliffe, cu al său roman gotic Misterele din Udolpho.
Nu e trecut cu vederea nici Goethe, cu Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister şi cu Suferinţele tânarului Werther. Vorba lui Negruzzi (în O alergare de cai): Mângăie-te, simţitoriule Verter, Şarlota ta nici a murit, nici s-a înjunghiat, nici şi-a făcut seamă, nici s-a bolnăvit (decât numai când i-a murit căţeluşul), ci din împotrivă, a doua zi s-a aruncat în braţele unui tânăr ofiţer de lănceri...
Cu asta putem trage liniştiţi cortina peste temperat-sentimentalul veac XVIII. Nu înainte de a observa că editorul insistă ca noi să citim (înainte de a muri, desigur) şi scrieri ale iluştrilor Olaudah Equiano (1745-1797) sau Charlotte Lennox (1727-1804).
Deocamdată atât – îmi iau avânt pentru mult mai agitatul secol XIX.
Un comentariu:
Ei, n-oi fi eu nici pe departe atît de erudit pe cît o fi stimabilul editor P. Boxall şi cei o sută de specialişti britanici în literatură, dar bag samă că domniile lor s-au prins într-o acţiune ce denotă o subiectivitate care nu mi se pare deloc oarecare. Ci una de-a dreptul curioasă, ca să nu zic mai mult.
Sigur, cînd e vorba să prezinţi primele 1001 de cărţi ale omenirii, după criteriul valoric literar, subiectivitatea e inerentă, dar îmi închipuiam că se află între nişte limite cît de cît fireşti.
Recunosc cu mîna pe inimă că nu am fost la cursurile acelea de istorie a literaturii engleze şi nici la cele elineşti sau latine. Mea culpa! Însă mi se pare bizar să omiţi nişte capodopere ale literaturii universale în favoarea fabuloşilor Hariton, Heliodor şi John Lyly sau Olaudah (tare nume!) Equiano cu ale lor prestigioase lucrări. Prestigioase poate pentru un anumit număr experţi, bănuiesc. Unii care şi-or fi dat lucrările de doctorat avînd ca subiect aceşti autori.
Probabil că Epopeea lui Ghilgameş, Ramayana, Mahabharata, Popol Vuh sau Kalevala au fost socotite opere de factură strict mitologică şi scrise de anonimi. Ca atare nu se "pun". În plus, cea mai mare parte dintre ele sînt îngrozitor de lungi. Totuşi, să fim serioşi, acestea sînt indubitabil opere literare. Dacă am accepta criteriile de selecţie anterioare, cum rămîne atunci cu "1001 de nopţi"? În fond şi ele conţin o mitologie proprie, iar autorii le sînt la fel de cunoscuţi ca şi în cazul epopeilor. Poate că aici e marea chestie. Nu se acceptă epopei. Văd că Homer, Virgilius, ba chiar şi Tasso, au fost surghiuniţi din impozanta carte. Fie şi aşa! Deşi nu înţeleg subtilitatea acestui demers. Sîntem de acord cu fabula, dar epopeea ne cade rău la stomah. Şi pentru că tot am ajuns aici, văd că şi marii poeţi de pînă la 1700 au fost, în marea lor majoritate, eliminaţi. Din ce cauze Saadi, Omar Khayam, Li Tai Pe, Du Fu ori Petrarca au fost scoşi din carte nu pot să înţeleg. Nici Dante sau Shakespeare văd că nu le corespund domnilor specialişti, aşa că de asiaticii ăia obscuri ce să mai vorbim! Ori poate că greşesc eu şi printre cei trei, patru rămaşi i-or fi inclus cu bunăvoinţă şi pe cîţiva dintre aceia la care am făcut referire. (Îndrăznesc să pun pariu că U Ceng-En cu a sa "Călătorie spre soare-apune" nu a prins loc! Dar aici e vorba de subiectivitatea mea, cu certitudine, deşi unii, cu mult mai breji decît mine, au considerat-o un adevărat model de naraţiune.) Bine că măcar Don Quijote (scuze pentru "Quichote" din comentariul anterior, scris astfel după tipicul francez) s-a calificat!
Aştept cu nerăbdare episodul al III-lea.
Trimiteți un comentariu