
N-o
să înţelegem niciodată un fenomen dacă nu-l vom analiza în lumina unor interese
politice de clasă. Un ofiţer de securitate este totodată şi un lucrător politic
al aparatului nostru de stat.
În naivul Lucian mai existau probabil urme
ale vechiului cazangiu, dovadă fiind lipsa de perspicacitate politică. Maiorul
Panait îl pune la punct, îndulcind un pic pilula spre finalul discursului
critic pe care i-l ţine:
Raportul
dumitale este lipsit de perspectiva politică necesară rapoartelor noastre. Ce a
determinat duşmanul din umbră să ne arunce în cale cadavrele a trei agenţi?
Aceste întrebări trebuie să ne neliniştească, căci neliniştea noastră nu-i rodul
unei slăbiciuni, ci izvorăşte din dorinţa fierbinte de a anihila la vreme orice
lovitură a duşmanului. De altfel ţi-ai fi putut da seama că cercurile imperialiste
şi-au intensificat propaganda anticomunistă, că provocările lor se ţin lanţ. Aş
spune că sunt în căutarea unor fisuri pentru a lovi în noi, în cuceririle
noastre revoluţionare. Această realitate politică trebuie să ne ducă la
aprofundarea faptelor stabilite de dumneata. Fapte, de altfel, foarte
interesante şi le apreciez ca atare.
Nu mă îndoiesc că cititorii de romane poliţiste
urmăreau cu sufletul la gură soarta eroilor lui Haralamb Zincă şi aveau accese cathartice
la sfârşit, când binele corect ideologic triumfa asupra răului. Am lăsat pentru la urmă un detaliu picant: la începuturile carierei, Lucian luptase împotriva „dușmanilor” care îl uciseseră pe Lazăr Cernescu, nu altul decât eroul celebrei balade Lazăr de la Rusca, cu care Dan Deșliu își cucerise în 1949 o celebritate fulminantă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu