marți, 2 decembrie 2014

☺☺☺ Ruxandra Cesereanu - Un singur cer deasupra lor

Dacă adoptăm semantica voluntaristă a lui Humpty Dumpty (preferată implicit şi de autoare în Precizarea de la sfârşit), Un singur cer deasupra lor de Ruxandra Cesereanu (Polirom, 2013) este un roman, deşi cu greu ţi-ar veni să califici astfel un grupaj de vreo treizeci de povestiri legate de prea puţine elemente de coeziune. Asta, desigur, dacă liantul nu e cerul unic din titlu, firmamentul sub care se desfăşoară toate evenimentele din bucăţile de proză, şi care acoperă România perioadei comuniste de la începuturi şi până la evenimentele din 1989.

Defilarea textelor se face aproape strict cronologic. Iată-i pe ţăranii întorşi după război în satul lor, pe care îl găsesc invadat de şobolani, asta înainte să sosească „tovarăşii în haine de piele şi cu băşti negre pe cap” şi ca o parte a aceloraşi ţărani să plece în munţi pentru a alcătui rezistenţa (Lucreţia). Iată-l (în povestirea următoare) pe Tinu, personajul eponim aflat de cealaltă parte a baricadei, adică alături de forţele represive, vânând „duşmani ai poporului”. Sau, alternativ, iată-i pe strămutaţii în Bărăgan (Driş) şi pe protagonistul din Leontin, făcând dialectica tragicomică a pedepsirii duşmanului de clasă.

Nu-s toate întâmplări pur imaginare; câteva din proze au la bază personaje cât se poate de reale, cum ar fi sinistrul Pantiuşa, criminalul cu grad de general aflat în fruntea Securităţii din primii ani ai comunismului real, sau însuşi bunicul autoarei, Vasile, preotul greco-catolic refuznic din Padre Basilio. Există variaţii de registru destul de însemnate de la o povestire la alta; de exemplu, în Hambu avem o mică tragedie rurală grotescă pe line vag agârbiceniană, iar în Iubiţii ni se înfăţişează, estetizat, scena descoperirii carnale reciproce a doi tineri. Diverşi, eroii Ruxandrei Cesereanu se recrutează şi dintre minoritari precum evreica Anda, care trăieşte drama unui avort ilicit şi periculos sau şvabul Johann, umilit pentru că face cerere de plecare definitivă din România.

Din galeria de portrete, înşirate ca tablourile la expoziţie, nu lipsesc Valeriu, protestatarul anticomunist, Silvestru, cenzorul prins în propria lui capcană sau Roby, tânărul iubitor de muzică străină. Nu lipseşte nici perechea Ceauşescu, care alcătuieşte un soi de diptic caricatural în Şoşescu şi Coana. Autoarea nu rezistă tentaţiei de a-i schiţa un portret pamfletistic urmaşului celor doi academicieni (în Ilişoi). Din păcate, şarja prea groasă, bătutul şeii ca să priceapă animalul,  omoară o bună parte din efect. Nu în ultimul rând, într-una din cele mai bune povestiri din carte, suferinţa celui dezrădăcinat de demolările anilor 1980 îl ucide pe domnul Ionescu, ceasornicarul din Strada Bujorului numărul 5.


Că-i roman au ba (despre ontologia romanului se pot scrie biblioteci întregi, se ştie) Un singur cer deasupra lor este o carte incitantă, cu multe pasaje de o tensiune remarcabilă, stropită pe alocuri de picăturile unui estetism poate cam strident pentru gustul unora din cititori, dar în orice caz, un exerciţiu interesant de portretistică sui generis.


Un singur cer deasupra lor se numără printre cele cinci cărţi finaliste ale concursului literar „Augustin Frățilă”, a treia ediţie.

Un comentariu:

Loredana spunea...

Realista recenzie!