22 noiembrie 2014

V. Koval - Petre, eu şi atomii

Pentru literatura cehă destinată copiilor a anilor 1950-1960 Vaclav Koval joacă cam acelaşi rol pe care îl au la noi în aceeaşi perioadă Leonid Petrescu sau Radu Nor. Toţi aceştia sunt autori de cărţi de ştiinţă popularizată croite pe tipicul maieutic al iniţierii unuia sau doi discipoli de către un maestru doct şi atotştiutor. Metafora iniţierii văzute drept călătorie este instanţiată de regulă de o excursie, reală sau fictivă (în vis sau într-o ţară miraculoasă) pe care o fac personajele pentru a se ciocni, uneori la propriu, de realităţi din natură. Pentru propagandiştii primelor decenii de comunism învăţarea nemijlocită de prea multă teorie este regula (şi de fapt nici nu e o regulă foarte proastă în materie de pedagogie). Petre, eu şi atomii de Vaclav Koval apare în 1955 şi apare la noi în 1959 în traducerea Alexandrei Teodor în colecţia Să ştim, prestigioasă în epocă, a Editurii Tineretului.

Petre e elev în clasa a şasea, fiind un băiat „foarte dezgheţat” („Întreabă amănunţit despre tot ce-i trezeşte interesul. Şi, drept să vă spun, îl interesează totul – mai ales tehnica.”) Profitând de faptul că părinţii lui Petre sunt ocupaţi, unchiul lui îi ia într-o excursie în împrejurimile pitoreşti ale Pragăi. Călătoria nu va depăşi nicio clipă cadrul strict realist, cei doi nu transgresează limitele lumii noastre pentru a trece în cine ştie de tărâm al miracolelor. Pornind de la situaţii banale (aglomeraţia din autobuz, afinele dintr-un borcan) se brodează o discuţie întreagă despre particulele care alcătuiesc materia. Urmează pagini întregi de teorie cinetico-moleculară exemplificată, e drept, isteţ şi ilustrată cu desene frumoase.



Unchiul nu are o sarcină uşoară. El se străduieşte să bage în capul nepotului teoria atomică datorată în esenţă lui Democrit, lucru dificil când ai de a face cu un copil de doisprezece ani şi mai ales atunci când ideile pe care le expui contrazic experienţa imediată:

– Aşa! Deci, atât tartinele, cât şi untul, salamul şi berea – tare aş avea poftă de-o bere! – pe scurt, tot, dar absolut totul pe lume e format din milioane şi milioane de părticele infime.
– Bine, dar bucăţelele de piatră arată cu totul altfel decât cele de tartină!
– Democrit nu se gândea la asemenea părticele vizibile de piatră sau de altceva. Se gândea la nişte părticele care sunt aşa de mici, că nu le putem vedea.


Cehului tot la bere i-e gândul, ar spune amatorii de stereotipuri etnice. Copilului însă îi dă din fericire sirop, ocazie cu care îl explică şi fenomenul de difuziune. Şi uite aşa, cu o afină, cu un sirop, cu o farfurie de supă, cu o ciupercă sau cu o cameră de bicicletă trecem pe nesimţite de la teoria gazelor ideale la legăturile chimice şi ajungem fatalmente la structura atomului. Subiectul, sensibil de altfel în plin război rece, era un cal de bătaie favorit al autorilor acelor ani. Surpriza este că Vaclav Koval trece cu relativă neutralitate peste implicaţiile (geo)politice ale temei. Vorbind de bomba atomică, el spune:

Prima oară, exploziile atomice au fost folosite pentru crearea de bombe. Spre sfârşitul celui de al doilea război mondial, americanii au aruncat câte o bombă atomică asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki. Ambele oraşe au fost complet distruse. Nici până astăzi nu se ştie câţi oameni au pierit; se pare că numărul morţilor se ridică până la aproximativ două sute, două sute cincizeci de mii de fiecare oraş.



E adevărat că numărul victimelor a fost, în realitate, cam jumătate din cel dat în carte, dar textul e de o moderaţie neaşteptată. Din peisaj nu putea lipsi Uniunea Sovietică, de această dată de partea „bună” a baricadei. Şi aici avem parte de o surpriză. U.R.S.S.-ul este pomenit în text o singură dată, foarte laconic (În U.R.S.S., de exemplu, s-a construit un spărgător de gheaţă acţionat cu energie atomică.) şi apoi, iarăşi scurt, într-un desen care prezintă schema unei centrale atomoelectrice. Pentru o carte apărută în Est, la doar doi ani de la moartea lui Stalin, sunt concesii politico-ideologice de-a dreptul minore. 

Volumul este bogat ilustrat cu desene reproduse din ediţia cehă (autor, Dobroslav Foll).







Niciun comentariu: