☺☺☺ Yan Lianke - În slujba poporului

Suntem în China maoistă, în plină Revoluţie Culturală. Wu Dawang e un militar de 28 de ani, însurat, cu copil, care e repartizat să facă de serviciu la reşedinţa comandantului, un individ destul de misterios, însă înzestrat cu mari puteri şi plecat mai tot timpul de acasă. Wu e un ostaş cu aspiraţii înalte nu doar pe planul militar propriu-zis, ci şi pe acela al muncii politice, o latură esenţială a vieţii din armata chineză. Are trei obiective, tot atâtea angajamente făcute în faţa viitorului socru atunci când s-a căsătorit: să ajungă membru de partid, să fie avansat ofiţer şi să capete pentru familia lui mult-visatul permis care să le dea voie să locuiască la oraş. Nu e de mirare aşadar că omul luptă din greu: 

Ca să spunem lucrurilor pe nume, Wu Dawang tânjea după onoruri, era un ostaş minunat, însetat de progres. Din lungul şir al amintirilor, îi venea în minte, de pildă, o mare întrecere de învăţătură şi îndemânare, care s-a desfăşurat în spatele frontului şi la care a recitat ca pe apă 286 de citate din cele trei lucrări clasice ale Revoluţiei Culturale: În slujba poporului,  În memoria lui Norman Bethune şi Cum a mutat Yugong munţii şi tot el, în mai puţin de jumătate de oră, a izbutit să facă focul, să cureţe legumele şi să pregătească o masă gustoasă cu patru feluri şi o supă. Toată lumea îl lăuda, iar comandantul l-a ales să-i fie şi ordonanţă, şi bucătar.

Premisele reuşitei au fost aşadar create: Wu Dawang se strecoară cu abilitate prin labirintul ideologic al epocii şi place superiorilor. Viaţa nu e perfectă, dar e frumoasă şi merită trăită, printre două citate din Mao şi bucurându-te de încrederea superiorilor. Gadgeturile Revoluţiei Culturale sunt peste tot, iar în bucătăria lui Wu tronează la loc de cinste o placă de lemn cu lozinca ce dă titlul cărţii şi care e leitmotivul ei: În slujba poporului. Toate activităţile de zi cu zi ale ordonanţei îşi au motivarea şi, deopotrivă, scopul, în slujirea acestui principiu ridicat la rang de dogmă. Tai legumele pentru masa comandantului, o faci în slujba poporului, îngrijeşti grădina, tot în slujba poporului se numeşte că eşti. Atâta vreme cât e vorba de acţiuni banale toate sunt bune şi frumoase, iar Wu pare să se transforme într-un soldat Svejk.

Lucrurile se complică dramatic atunci când Liu Lian, soţia comandantului, pune ochii pe chipeşa ordonanţă şi îi face avansuri de nerefuzat. Mai în urma ameninţărilor femeii, mai din speranţa că ea îl va ajuta să-şi atingă obiectivele şi sfârşind prin a o plăcea, Wu Dawang intră în joc. Iosif cel chinez cedează în faţa femeii lui Putifar. În casa comandantului (şi, har Domnului, în absenţa acestuia), printre busturi ale lui Mao şi panouri cu lozinci, se dezlănţuie o pasiune amoroasă de nestăvilit. Ba chiar la un moment dat focul erotic e aşa de încins, încât cei doi amanţi distrug sfintele simboluri revoluţionare. Sunt scene burleşti bine conduse şi care devoalează perfect lumea absurdă şi paralelă cu realitatea a primilor ani ai regimului comunist din China.

Toate acestea nu pot însă dura la nesfârşit. Comandantul revine din îndelungatele sale misiuni, iar unitatea militară e desfiinţată în urma veşnicelor „reorganizări“ comuniste. Cititorul care vrea să afle ce s-a întâmplat cu eroul acestei poveşti şi să vadă dacă el şi-a atins până la urmă obiectivele va trebui să citească romanul lui Yan Lianke, În slujba poporului (Polirom, 2010). Nu e prea lung, dar e foarte bun şi merită citit mai ales pentru reuşita evocare, în cheie tragicomică, a absurdului Revoluţiei Culturale.