miercuri, 14 ianuarie 2015

Arthur Honegger şi un fel de „progres social”

Fragmentul de mai jos, din scrisoarea adresată de Arthur Honegger lui Bernard Gavoty, prefaţează volumul Sunt compozitor, care cuprinde convorbiri ale artistului elveţian cu muzicologul francez. Schimbând ce trebuie schimbat – au trecut, totuşi, peste cincizeci de ani, iar secolele de referinţă s-au schimbat, multe formulări rămân straniu de relevante pentru zilele noastre (traducere de Adina Arsenescu):

Cred că Léon Daudet a fost primul care a vorbit despre „stupidul secol al XIX-lea”. Să fie oare acesta vinovat de alunecarea vertiginoasă a secolului al XX-lea în prăpastie? Poate. Totuşi, secolul al XIX-lea a dat Franţei, pentru a nu cita decât această ţară, muzicienii săi cei mai mari: Berlioz, Debussy, Fauré şi alţi douăzeci; poeţi ca Victor Hugo, Verlaine, Baudelaire, Mallarmé etc. ..., o mulţime de scriitori, în sfârșit, o şcoală de pictură şi sculptură fără seamăn. În ţările civilizate se cunoştea de asemenea o bunăvoinţă dispărută de atunci. Îţi era îngăduit să ai câțiva franci în buzunar, fără ca statul să vie să ţi-i ia, mai mult încă, nu te obliga să plăteşti înainte de scadenţă sumele pe care le-ai fi datorat. Puteai să duci banii dintr-o ţară într-alta, fără să colecţionezi autorizaţii, permise, amprente digitale, paşapoarte de tot felul etc. ... pe care le considerăm ca expresie a celei mai grosolane sălbăticii.

De atunci, războaiele vin unele după altele mereu pentru „drept şi libertate”, având ca efect tocmai dispariţia totală a acestei libertăţi de pe suprafaţa globului. Toate strădaniile se îndreaptă spre un singur ţel: un război definitiv, care va lichida totul. Cel mai neştiut ministru de finanţe al unei democraţii libere exercită o tiranie mai apăsătoare decât aceea a cezarilor. Fiscul este un stăpân despotic, în faţa căruia toţi pleacă capul. „Progresul social” înregimentează pe fiecare într-o viaţă asemenea celei dintr-un lagăr de concentrare, făcând aproape imposibilă o existenţă independentă. Savantul este înrolat de către forţele conducătoare. Toate invenţiile sale sunt transformate imediat în mijloace de distrugere. „Binefăcătorii umanităţii” sunt depăşiţi de evenimente, nu mai răspund de maşina de distrugere pe care au pus-o în funcţiune şi din care au sărit repede, asiguraţi astfel că nu vor primi nicio pedeapsă.

În imagine, Honegger la volanul unei „invenţii” a secolului trecut (de aici).

Niciun comentariu: