Fragmentul de
mai jos, din scrisoarea adresată de Arthur Honegger lui Bernard Gavoty, prefaţează
volumul Sunt compozitor, care
cuprinde convorbiri ale artistului elveţian cu muzicologul francez. Schimbând
ce trebuie schimbat – au trecut, totuşi, peste cincizeci de ani, iar secolele
de referinţă s-au schimbat, multe formulări rămân straniu de relevante pentru
zilele noastre (traducere de Adina Arsenescu):
Cred că Léon
Daudet a fost primul care a vorbit despre „stupidul secol al XIX-lea”. Să fie
oare acesta vinovat de alunecarea vertiginoasă a secolului al XX-lea în prăpastie?
Poate. Totuşi, secolul al XIX-lea a dat Franţei, pentru a nu cita decât această
ţară, muzicienii săi cei mai mari: Berlioz, Debussy, Fauré şi alţi douăzeci;
poeţi ca Victor Hugo, Verlaine, Baudelaire, Mallarmé etc. ..., o mulţime de
scriitori, în sfârșit, o şcoală de pictură şi sculptură fără seamăn. În ţările civilizate
se cunoştea de asemenea o bunăvoinţă dispărută de atunci. Îţi era îngăduit să ai
câțiva franci în buzunar, fără ca statul să vie să ţi-i ia, mai mult încă, nu
te obliga să plăteşti înainte de scadenţă sumele pe care le-ai fi datorat.
Puteai să duci banii dintr-o ţară într-alta, fără să colecţionezi autorizaţii, permise,
amprente digitale, paşapoarte de tot felul etc. ... pe care le considerăm ca
expresie a celei mai grosolane sălbăticii.
De atunci, războaiele
vin unele după altele mereu pentru „drept şi libertate”, având ca efect tocmai dispariţia
totală a acestei libertăţi de pe suprafaţa globului. Toate strădaniile se îndreaptă
spre un singur ţel: un război definitiv, care va lichida totul. Cel mai neştiut
ministru de finanţe al unei democraţii libere exercită o tiranie mai apăsătoare
decât aceea a cezarilor. Fiscul este un stăpân despotic,
în faţa căruia toţi pleacă capul. „Progresul social” înregimentează pe fiecare
într-o viaţă asemenea celei dintr-un lagăr de concentrare, făcând aproape imposibilă
o existenţă independentă. Savantul este înrolat de către forţele conducătoare. Toate
invenţiile sale sunt transformate
imediat în mijloace de distrugere. „Binefăcătorii umanităţii” sunt depăşiţi de
evenimente, nu mai răspund de maşina de distrugere pe care au pus-o în funcţiune
şi din care au sărit repede, asiguraţi astfel că nu vor primi nicio pedeapsă.
În imagine, Honegger la volanul unei „invenţii” a secolului trecut (de aici).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu