miercuri, 14 mai 2014

Uluitorul zbor al rachetei Excelsior I

Autor, după decenii, al unei istorii a literaturii pentru copii şi adolescenţi, Iuliu Raţiu (1939-2009) a activat iniţial ca practician al domeniului, publicând în 1962 la Editura Tineretului volumul Uluitorul zbor al rachetei Excelsior I. E o carte din bogata colecţie de lucrări educative pentru adolescenţi apărute în primele două decenii ale regimului comunist, puternic grevate de accente ideologice şi care ilustrează fără multe ocolişuri obsesiile epocii. Suntem la cinci ani de la primul zbor cosmic (al lui Iuri Gagarin), punct marcat de sovietici în meciul cu Occidentul, iar succesul marelui prieten estic continuă să reverbereze şi la noi. Nu e de mirare că Dodu Dogaru, un puşti din clasa a şaptea, ţine în casă, în semn de veneraţie, fotografia lui Iuri. Organizându-se un (select) bal mascat la Palatul Pionierilor, Dodu şi colegul său Gică merg în costume de cosmonaut fiind convinşi că au să uimească pe toată lumea.

Socoteala de acasă nu se potriveşte cu ca de la bal, căci băieţii se fac de râs atunci când juriul le adresează întrebări din domeniul... astronomiei. Noroc cu hazardul (al cărui rol în viaţa ar fi doar cu greu recunoscut de romancierii realist-socialiști), care îi duce pe eroi la Observatorul astronomic de pe B-dul Ana Ipătescu (vechiul nume al lui bulevardului Lascăr Catargiu de azi). Acolo au ocazia să privească universul la telescop şi îşi descoperă pasiunea pentru studiul universului. De aici şi până la dorinţa de a construi o mică rachetă nu sunt decât câţiva paşi, parcurşi la iuţeală. Puţini sunt mai aprinşi în trăirile lor decât entuziaştii de dată recentă. Pentru Dodu construcţia aeronavelor devine o adevărată obsesie, alimentată, e adevărat, şi de tatăl lui, maistrul Ion Dogaru, care îi dăruieşte o carte groasă despre rachete şi îi ţine un discurs pe linie, nu cumva să uite cititorul despre ce e vorba:

Şi eu am fost educat la vremea mea de U.T.C. şi de partid cu lozinca „Luptă! Năzuieşte!” Am fost un ucenic sârguincios. Ca mine au fost mulţi, şi iată lupta noastră, năzuinţa noastră, se numeşte azi socialism. Tu vei trăi în comunism. Acum alături de lozinca „Luptă!” trebuie pusă alta. Care-i aceea? Da! Am găsit-o: „Îndrăzneşte!”


Toate bune şi frumoase, dar în focul studiului pentru construirea rachetei Dodu încalcă principiul sacrosanct al integrării în colectivitate, devine individualist, ba chiar îşi neglijează obligaţiile şcolare şi ia un trei tocmai la chimie, disciplină esenţială pentru studiul carburanţilor pentru navele cosmice. Noroc că elevul nu e de capul lui. Intervin cu hotărâre preşedinta detaşamentului de pionieri şi premianta clasei (Daniela, o fetiţă pentru care Dodu are un discret crush) şi instructorul de pionieri Mitică Vasilescu, dintr-a X-a, un adolescent cu preocupări poetice, dar cu picioarele pe pământ în materie de principii estetice sănătoase:

Depinde cum vezi tu lucrurile, Daniela. De altfel de asta te şi căutam. Tovarăşul profesor Constantinescu spunea – şi eu sunt de părerea lui – că poezia, ca şi teoria, cum spui tu, prinde viaţă cu adevărat numai dacă are legătură cu patria.


Desigur că până la urmă iţele se descâlcesc. Dodu îşi recunoaşte erorile. Lansarea primei lui rachete e un rateu. Abia cu cea de a doua, Excelsior I, va avea succes. E drept însă că aceasta nu mai e rodul unui efort individual, ci mai degrabă fructul entuziasmului mai multor elevi, în cadrul cercului ştiinţific. Până atunci activitatea cercului fusese ca poezia proastă, adică ruptă de realitate, prea teoretică. Noroc cu racheta.

Fact checking
Dacă în materie de orientare ideologică Uluitorul zbor al rachetei Excelsior I e ireproşabil, în materie de chimie lucrurile stau mult mai prost, dovadă că redactorii vremii nu excelau în cunoştinţe de specialitate. De exemplu, formula alcoolului etilic ar fi CH5OH în loc de C2H5OH, iar „combustibilul” rachetei ar fi fost alcătuit din C2H12O6. Desigur că e vorba de „carburant”, iar o formulă chimică precum cea anterioară nu are cum să existe.

Volumul este ilustrat de Ecaterina Draganovici.









2 comentarii:

catecevadesprecc spunea...

Copiii de azi nu mai sunt asa de sensibili la maretele realizari tehnologice, nu mai vad in ele imboldul de a deveni parte activa la infaptuirea lor, as zice mai degraba ca prefera directia opusa si sub influenta unor povesti bio si-ar indrepta pasii spre viata la tara... ne mai ramane de stabilit care ar fi conditiile minime pe care un astfel de trai ar trebui sa le puna la dispozitie pentru a fi cu adevarat atractiv.

Silviu spunea...

Apropos de fact checking: C2H5OH e formula corecta pentru etanol. :) Fain blogul!