joi, 8 iulie 2010

Cărţi în ţiplă

Lenea de a posta pe blog la întoarcerea din vacanţă nu o egalează, probabil, decât pe aceea dinainte de aceeaşi perioadă a anului. Această situaţie odată admisă şi, desigur, fără a face vreun efort de a o îndrepta, nu-mi rămâne decât să reiau însemnările.

Am fost prin destule librării vara asta şi am observat apariţia unui obiect calitativ nou (să nu se sperie nimeni, nu urmează celebra definiţie a operei de artă a lui Tudor Vianu): cartea trasă în ţiplă. Nu-i greu să-ţi imaginezi frustrarea unei bune părţi a cititorilor atunci când încearcă, din inocentă curiozitate, să răsfoiască un volum şi se lovesc de zidul de plastic mai potrivit să protejeze câteva felii de parizer sau de caşcaval decât o carte. Procedeul învelirii tipăriturii în plastic a apărut, pare-mi-se, pentru a-i apăra pe minori de tentaţiile reprezentate de literatura deocheată. Nu-i nimic, el s-a extins la literatura... punct. Pe bună dreptate, nu? Doar n-au să-şi lase editurile mândreţe de cărţi la voia degetelor jegoase ale cititorilor care nu fac decât să le răsfoiască, dar de cumpărat, mai încet (că-s şi ieftine rău).

Până la un punct metoda poate fi, dacă nu aprobată, măcar justificată. E cazul cărţilor vândute împreună cu ziarele, adesea la tarabe improvizate, expuse prafului şi intemperiilor (nu discut aici dacă e bine sau nu ca ziarele să apară însoţite de cărţi, asta e o poveste separată şi nu interesează aici). Justificarea s-ar putea extinde eventual (tot sub alibiul necesităţii de a proteja volumul) şi la lucrările clasicilor, despre care se presupune că-s destul de cunoscute şi nu presupun, pentru opţiunea de a le cumpăra sau nu, răsfoirea).

Ce te faci însă cu noile apariţii editoriale? Intri în librărie şi dai, bunăoară, de ultima carte a lui Dan Sociu (autorul e ales întâmplător) trasă în folie de mezeluri. Ai cumpăra-o, dar simţi nevoie s-o răsfoieşti, chiar dacă ai mai citit ceva de acelaşi autor şi eşti, cum s-ar zice, avizat. Autorul nu-i nici Goethe, nici Dostoievski (ba chiar e la ani-lumină distanţă de aceştia ca valoare), aşa că, cititor onest, ai vrea să arunci o privire înainte de a da banii la casă. Să citeşti textul de pe coperta a IV-a nu te ajută prea mult, căci fiecare negustor îşi laudă marfa, iar editura va avea grijă să apară acolo numai elogii la adresa cărţii şi a autorului. Iată cum cumpărarea unei cărţi ajunge să semene din ce în ce mai mult cu un joc de noroc.

Las la o parte plăcerea de a zăbovi într-o librărie şi de a răsfoi cărţi. Cârnăţarii Editorii noştri nu par să ţină seama de asta, important e să iasă banii (nici nu-s sigur că ies). Ce contează că prin alte părţi nu se pomeneşte de cărţile astea cu prezervativ, las' că sunt ai noştri inventivi - n-am inventat noi condeiul purtăreţ fără sfârşit? Am un bun prieten, cititor înfocat, care n-are, din păcate, bani să-şi cumpere câte cărţi ar dori, aşa că îşi luase obiceiul să mai citească prin librării si hypermarketuri. Va trebui să-şi cam pună pofta în cui şi să privească cu jind prin stratul de polietilenă.

10 comentarii:

strelnikoff spunea...

ideal ar fi, maybe, ca langa teancu de carti in tzipla [adica - nerasfoite, neatinse] sa stea un volum de rasfoit

exista maniaci ca mine care vor sa cumpere doar carti virgine :)

Micawber spunea...

@ strelnikoff

Ideea dvs. e de cel mai autentic bun-simt, atata ca de multe ori cei care vand carti nu ofera decat exemplare din acestea trase in folie.

beausergent spunea...

Căutam o povestire (una singură) de Nabokov şi am dat târcoale librăriilor cam o lună, doar, doar voi găsi un exemplar "de răsfoit" al Povestirilor, pentru a putea citi intangibilul Cuprins! În final am cumpărat cartea (foarte scumpă, pentru posibilităţile mele de bugetar) fără a şti dacă povestirea pe care mi-o doream neapărat era acolo... Era şi a meritat toţi banii.

Micawber spunea...

@ Beausergent

In cazul acesta va numarati printre fericitii castigatori la loteria cartilor trase-n plastic.

dragoş c spunea...

ai MMMAAAAAAARE dreptate! e o prostie!
dar nu inteleg, ce te impiedica sa rupi tipla? eu am facut-o si nu m-a batut nimeni :) (si nici n-am cumparat-o macar)

e-adevarat, are si ea un rol - tipla - ne putem strofoca sa-l gasim, dar nu asta cointeaza - si nu stiu de ce am scris ultima fraza. :(

Micawber spunea...

@ dragoş c

Iata ca la solutia asta nu ma gandisem - e o adevarata sectionare a nodului gordian. Dar nici sa am parte de dojenile libraresei plictisite parca n-as avea chef :)

Marin Anton spunea...

Articolul dumneavoastră e atât interesant cât şi, într-o bună măsură , distractiv. Dar sigla acelei chestii bancare pe care o alăturaţi articolului este o găselniţă absolut colosală, una care i-ar face să pălească de invidie pe Ilf şi Petrov. Sau de mândrie fiindcă, iată, literatura scrisă de ei a fost una profund vizionară.

Micawber spunea...

@ Marin Anton

Taman la Ilf & Petrov ma gandisem si eu. Adevarul e ca in fata unei asemenea realitati ca cea reprezentata de firma bancii in chestiune cei doi maestri par de-a dreptul niste carpaci.

Apropo, se pare ca a iesit sau sta sa iasa o noua carte a lor:

http://www.polirom.ro/catalog/carte/america-fara-etaje-3822/

De data asta nu e o gluma de 1 aprilie.

Anton spunea...

Da, stă să iasă. Umblă vorba prin târg că evenimentul se va produce în toamnă. Am şi citit ceva din carte, "România literară" publicând un fragment. E de fapt un jurnal de călătorie al unor cetăţeni sovietici prin America celui de-al treilea deceniu al secolului trecut. De data asta moftangiii nu-s la ei acasă, ba, pe deasupra, mai sunt şi nişte ruşi care trebuie să-şi justifice cumva prezenţa şi plimbarea prin America, bastion al capitalismului veros. Mie unuia mi s-a părut extrem de interesant, dincolo de farmecul scriiturii acestor maeştrii care-şi păstrează aceeaşi vioiciune a observaţiei şi acelaşi zâmbet inconfundabil în colţul buzelor.

Marin Anton spunea...

Abia mai târziu mi-a dat prin minte să mă uit şi pe site-ul Poliromului după "America fără etaje". Ei spun că o au la vânzare pentru cei care vor s-o cumpere de pe site, cu reducere săptămâna asta, iar librăria "Eminescu" se laudă că are deja 10 exemplare în stoc. N-am apucat să verific cu ochii mei, mai ales că surprizele desfacerii de carte de pe la noi sunt infinite. Uneori zici că însuşi Ostap Bender în persoană s-ar ocupă de această trebuşoară. Deşi, la o adică, dacă marele maestru al combinaţiilor s-ar băga în această afacere, sigur n-ar ieşi în pirdere.