sâmbătă, 11 mai 2013

Nabucco în Egipt


Nu, nu e nicio greşeală, nu am încurcat operele, e vorba de Nabucco, nu de Aida, ambele de Verdi. Special e poate doar contextul istoric, căci suntem în Germania nazistă, iar evreul, fie şi pe post de simplu personaj, e indezirabil. Cum să-ţi imaginezi aşa-zisul cor al sclavilor evrei interpretat pe o scenă din al Treilea Reich? Cu tot acest inconvenient, creaţia lui Verdi este, în ansamblu, bine reprezentată în epocă, iar naziştii merg până la a încerca să şi-l anexeze pe italian, considerându-l „germanic”. Am scris despre toate acestea într-o postare mai veche (aici), bazată pe cartea Gundulei Kreuzer, Verdi and the Germans: from Unification to the Third Reich (Cambridge University Press, 2010), o lucrare la care vom tot reveni în anul Verdi-Wagner.

Verdi era aşadar apreciat în Germania, iar responsabilii culturali au fost de părere că ar fi păcat să fie tăiat Nabucco din repertoriu pentru un simplu bagatel. Sarcina de a retuşa lucrările cu părţi indezirabile i-a revenit lui Julius Kapp, dramaturg angajat la Opera de Stat din Berlin, membru de partid din 1933. Kapp a operat modificări în opere precum Vecerniile siciliene, din care a eliminat „balastul istoric”, a montat un Hernani cu happy end şi a tăiat un act întreg din Bătălia de la Legnano, cu referiri la conflictul lombardo-german. Pentru Nabucco, sarcina care i-a revenit lui Kapp a fost „deiudaizarea libretului”.

Kapp a mutat, precum miliţianul care trage cadavrul de pe Edgar Quinet pe Academiei, acţiunea principală cu vreo douăzeci de ani mai aproape de noi, începând nu cu luarea Ierusalimului de către Nabucodonosor al Babilonului în 587 î.e.n., ci cu cucerirea Egiptului, la care se face referire în Vechiul Testament. Iată cum evreii s-au transformat în egipteni adoratori ai lui Ra. Zaccaria a devenit Amon, mare preot din Memphis, sora lui, Anna, preoteasa Amenerdis, iar Ismaele s-a metamorfozat în Psametih. Conflictul religios a fost „marginalizat”, aducând-se în prim plan „îndrăgostiţii prinşi între două naţiuni aflate în conflict”. Nabucco este portretizat ca un „lider omenos şi iertător”, în rezonanţă cu portretul oficial care i se confecţiona Führerului.

În mod ironic, montarea epurată a lui Nabucco nu s-a bucurat de prea mult succes. Julius Kapp nu s-a bucurat nici el de prea mare apreciere din partea autorităților naziste. „În 1935, Camera muzicienilor a descurajat în mod expres reformularea textelor din oratoriile bazate pe Vechiul Testament ale lui Händel [...].” Chestiunea adaptării politic corecte a lucrărilor din repertoriul internaţional a rămas una spinoasă şi s-au făcut auzite, spre cinstea celor curajoşi, multe opinii critice la adresa procedeului.

Postarea de azi se bazează, desigur, pe lucrarea Gundulei Kreuzer. Poza, reprodusă din acest volum, înfăţişează o schiţă de decor pentru Actul I din opera Nabucco în montarea realizată de Julius Kapp la Teatrul Municipal din Kassel (1940).

Niciun comentariu: