Data trecută l-am lăsat pe Lucian, eroul
lui Bedros Horasangian din Sala de
aşteptare, bătând Bucureştii în căutarea integralei concertelor pentru pian
de Beethoven interpretate de Claudio Arrau. Îi mai lipsea tocmai cel mai
celebru concert, ultimul („Imperialul”). Melomanul anilor 2010 va trebui depună
eforturi serioase pentru a-şi imagina prin ce trebuia să treacă omologul său
din România de acum trei decenii:
Oare
pe Smârdan va găsi concertul cinci?
Se
uită după un magazin mai puţin cunoscut, înghesuit între „Chimicale” şi „Articole
sanitare”. Iată-l ajuns şi acolo, a intrat, Lucian e emoţionat, altă surpriză:
o vânzătoare nouă, nu o cunoaşte, tânără şi drăguţă – când eşti bine dispus
toată lumea şi se pare mai altfel – şi de ce să nu recunoască, chiar i-a
plăcut, dar bucuria lui a atins cota cea mai înaltă când a văzut expus pe
cimentul magazinului, bomba bombelor, concertul cinci. Numai el! Formidabil! Ce
noroc, tocmai concertul care-i lipsea! Trebuie să-şi păstreze cumpătul şi
calmul, bucuria este prea mare. [...]
„Vă
deranjez pentru un disc...” Lucian e bine dispus, zâmbeşte, magazinul e strâmt,
marfa înghesuită pe rafturi, dar şi pe jos. Vânzătoarea mânca, el a deranjat-o,
nu şi-a dat seama, ce să facă, riscurile meseriei, se scoală să-l servească, îi
oferă discul, amabilă, zâmbitoare la rându-i, cum să nu fii fericit! Se uită la
mapă, scoate discul, îl verifică să nu aibă vreun defect, înainte era mai
prudent, oarecum exagerat, acum nu mai are răbdare şi nu e atent decât la
zgârieturi, lucruri evidente, anii l-au transformat, a devenit concesiv,
tolerant, nici să asculte prea des muzică nu prea are ocazie, de timp ar fi
vorba, dar nu întotdeauna el e de vină.
Lucian
încearcă să facă chiar şi o glumă, luând ca subiect concertele pentru pian de
Beethoven, dar vânzătoarea îşi închipuie că e „din ăia” care vor să intre în
vorbă cu ea ca să-i ceară apoi telefonul de acasă. Nu-i răspunde. Păcat, era
drăguţă! „Io am cărat porumb şi cu dricu... Păi ce, era să-l las să se strice?
Două Maria Ciobanu, dom’şoară...”
Dă
să plece. Întreabă de nişte trio-uri pentru coarde care-i lipsesc: ochii îi cad
pe un disc cu Momente muzicale de Schubert – disc bulgăresc – ea îşi imaginează
iar cine ştie ce şi devine acră.
Bedros Horansangian este unul din puţinii autori români în opera cărora găsim ecouri muzicale clasice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu