Spunea cineva (nu
importă cine, dar cred că destul de adevărat) că un scriitor care face politică
îşi pierde din capul locului cam jumătate din cititori. Nu ştiu cum stau
lucrurile cu o autoare a cărei eroină se adresează, aproape obsesiv, bărbatului
iubit cu apelativul „dragule”, dar mă tem că şi aici pierderile de public pot
fi însemnate. E vorba, ca să nu fie loc de speculaţii, de Magda Cârneci, care
nu cred să se fi gândit la asta în timpul considerabilei gestaţii (1995-2005,
2010) la FEM, recentă apariţie la Cartea Românească (2011). Calapodul
cărţii nu e prea complicat. Volumul e o suită de povestioare, unele
autoscopice, altele mai degrabă heteroscopice, disimulate sub pretextul unor
misive adresate de o femeie („eu sunt un fel de şeherezadă”) unui bărbat, mai degrabă fost decât actual iubit
(căci viitorul e de o imprecizie epistemică admirabilă).
Un scurt capitol
introductiv (Demaraj, nu Derapaj, ca romanul lui Ion Manolescu!) ne iniţiază în
procedeul romancierei şi face un exerciţiu retoric de captare a atenţiei
destinatarului (sus-numitul bărbat, în realitate cititorul cărţii):
Dragule, să nu te sperii, am să-ţi spun un secret, eu
sunt un fel de şeherezadă. O mică şeherezadă de apartament de bloc dintr-un cartier oarecare,
dintr-un oraş de provincie, o şeherezadă a ta, personală, chiar dacă tu nu vrei să-mi tai capul mâine
dimineaţă dacă nu-ţi povestesc cele mai extraordinare istorii care să te ţină
treaz toată noaptea. Pentru asemenea lucruri, ai la îndemână televizorul, ştiu
prea bine că tu consumi în fiecare seară mari cantităţi de reportaje şi filme
poliţiste şi melodrame şi porno şi documentare şi atâtea altele... [...] Nu,
fii liniştit, nu o să te moralizez, eu o să fiu o şeherezadă mai blândă, care-ţi
povesteşte despre mine, despre noi, întâmplări mărunte şi totuşi stranii pe lângă
care trecem fără să le dăm importanţă, istorioare uimitoare şi totuşi normale,
scene misterioase pe care de obicei le uităm, memoria noastră le lasă cu încăpățânare
sau cu frică deoparte. O să-ţi povestesc despre mine şi de fapt despre tine, şi
de fapt despre noi, chiar dacă ţie ţi se pare că asta nu are importanţă, viaţa
ta, viaţa noastră nu are valoare, iar istorioarele ei stranii şi mai puţin.
Cam necioplit bărbatul acesta şi destul de puţin pregătit să priceapă
adâncimile sufletului (trupului?) femeiesc. Oricum, naratoarea („sunt un
vânător [sic] de stări speciale, iradiante, sunt o căutătoare de imagini
intense”) speră să trezească ceva în sufletul destul de placid al partenerului,
mai înclinat să caute senzaţiile tari la televizor sau pe internet decât în
sufletul femeii de lângă el. Va începe cu relatarea unor întâmplări din
copilărie şi adolescenţă, cu evocarea mamei şi a surorii bondoace şi a primelor
experienţe erotice, destul de plate de altfel. Forţa motrice e expunerii o
constituie declarata dorinţă de mărturisire, văzută ca mijloc de evadare dintr-un
şir de viziuni cvasi-onirice care o bântuie („Dragule, trebuie să-ţi povestesc.
Trebuie să descarc din mine viziunile acestea ciudate”).
O suită de texte consacrate corporalităţii (tripticul corpul prezenţei –
corpul iubirii – corpul lucidității) devoalează înclinaţia autoarei spre
teoretizarea poetică, propensiune pusă în evidenţă şi de tratamentul
sexualităţii, al relaţiei bărbat-femeie, al evoluţiei propriului corp de la
„grădina luxuriantă de vară” a uterului matern la partenera de act sexual de mai
târziu. Tematica şi chiar stilul Magdei Cârneci amintesc, uneori supărător prin
senzaţia de déjà vu, de textele Ruxandrei Cesereanu (cea din Naşterea
dorinţelor lichide, despre care am scris acum 100 de ani aici). Să fie
vorba de un Zeitgeist care transcende personalitatea scriitoarelor
noastre? Greu de spus. FEM e fără îndoială o carte inteligent scrisă,
apăsată însă de păcatul unui retorism pe alocuri ostentativ şi al unei
originalităţi tematice discutabile, care lasă neexploatate prea puţine din
clişeele culturale ale anilor din urmă.
FEM este una din cele cinci cărţi nominalizate pentru premiul literar „Augustin
Frăţilă” (vezi aici). Mai e un pic şi se vor anunţa şi rezultatele acestei
competiţii. Să vedem cine o să aibă mai mult succes la bloggeri.
4 comentarii:
De la ce vine FEM?
@ Anonim
Cred ca de la femeie/feminin/femeiesc, dar probabil cel mai bine ar fi s-o intrebati pe autoare.
...Derapaj e romanul lui I. M.
Da, Derapaj, era o greseala de dactilografiere.
Trimiteți un comentariu