28 septembrie 2007

☺☺Ruxandra Cesereanu - Naşterea dorinţelor lichide

O copertă de un kitsch monumental
Am răspuns zilele trecute unui comentariu la una din postări şi nu ştiu cum a venit vorba de Ruxandra Cesereanu, care îmi era mai cunoscută în calitate de universitar şi de autoare eseuri şi critică decât ca prozatoare. Cumpărasem cu ceva vreme în urmă ultima ei carte, Naşterea dorinţelor lichide (Cartea Românească, 2007), aşa că m-am gândit că n-ar strica s-o şi citesc.

Zis şi făcut. Pornind (pretext pur, aş zice) de la titlul unui tablou al lui Dali aflat în colecţiile Guggenheim, Ruxandra Cesereanu scrie o carte despre „bărbaţi, despre lumea, trupurile şi sufletele acestea”. Subiect minat, orice s-ar zice. Aproape imposibil să-l abordezi fără a călca pe vreo mină ascunsă, plantată fie de feminişti, fie de misogini, fie de pudibonzi, fie de cine ştie adepţi al altor „isme” ale vremurilor noastre. Încerc totuşi o prezentare, limitându-mă strict la latura estetică şi nepropunându-mi să fac niciun comentariu la adresa opiniilor exprimate de autoare.

Primul capitol al cărţii se numeşte chiar Naşterea dorinţelor lichide. El explică ce şi cum cu aceste dorinţe (mai pe limba noastră, e vorba în esenţă de dorinţele de natură erotică - li s-a găsit doar un nume mai artistic). Ni se relatează o mică aventură platonică petrecută la Veneţia, în urma căreia „autoarea” (în fine, entitatea auctorială, ca să nu cădem în tot felul de capcane textuale) se pomeneşte obiect al admiraţiei unui tânăr, care o bombardează ani de zile cu răvăşele în care îşi (de)plânge dragostea neîmpărtăşită. Scrisorile sunt exaltate, de un patetism adesea teatral, căutat, dar în ansamblu capitolul reuşeşte să facă o destul de bună introducere.

Urmează un capitol numit Atingerea, în care iubirea neconsumată continuă să joace rolul principal. Ruxandra Cesereanu ne relatează un joc amoros nevinovat, un fel de iniţiere castă bazat pe cele citite la 16 ani într-o carte de tantra yoga. Meritul autoarei este că nu ne lasă să ne dăm seama dacă are foarte mult umor sau, dimpotrivă, nu are deloc. Capitolul mai conţine şi vreo 40 de pagini de reflecţii condensate într-o singură frază care l-ar face gelos, cred, până şi pe Márquez, cel din Toamna patriarhului (Thomas Mann nici nu mai contează, pare un ageamiu când e vorba de stabilit recorduri la lungimi de enunţ). Trebuie să recunosc - horribile dictu! - că mi-am permis să sar pagini întregi.

Miezul cărţii (Postbărbaţi), dacă pot să-i zic aşa, este o suită de peste 100 de portrete de bărbaţi, fiecare pe câte o pagină, alcătuind un fel de anaforă, căci fiecare portret începe, stereotip, cu vorbele „El era un bărbat...”, după care urmează aşa-şi-pe-dincolo. Este o tipologie bogată şi concisă. Iată cum se prezintă (post)bărbatul cu numărul 74:
El era un bărbat cu ochi atât de frumoşi şi licoroşi, încât îmi venea să îi beau ca pe un rest de seu topit, fiert, zemuit. Nu era deloc ţâcnit, ci molatic, un urs coropolent şi tandru. Mi-ar fi plăcut să îl ating pe păr, dar era mai înalt decât mine şi ar fi trebuie să mă caţăr puţin. Mi-ar fi plăcut să îi şoptesc la ureche vorbe de şagă, dar era mai tânăr decât mine şi nu se cuvenea etc.
Cred că Postbărbaţii reprezintă cea mai realizată parte a cărţii, prin fineţea observaţiei şi precizia detaliului. Mai puţin reuşite sunt însă ultimele capitole: în penultimul, fete şi femei răspund la întrebarea „Ce este un bărbat?”, iar în ultimul, bărbaţii sunt puşi să răspundă la întrebarea „Ce înseamnă a fi bărbat?”. Răspunsurile sunt rareori interesante, iar cele care sunt, par modelate de către autoare.

În concluzie, o carte cu câteva momente bune şi destule mai proaste, mai ales din cauza unui retorism excesiv şi al unui soi de înamorare de propriul scris, dacă tot suntem la d’ale amorului. În fine, coperta (am ataşat poza în stânga acestei pagini) mi se pare de un kitsch monumental. Preferam o reproducere a tabloului dalinian care dă titlul cărţii...

19 comentarii:

dorothea spunea...

Părerea mea e că nici Dali nu e prea departe de kitsch, dar în fine, nu era asta tema însemnărilor dvs. Cât despre carte în sine, în momentul de faţă mărturisesc că nu mă prea ademeneşte o antologie de portrete de "postbărbaţi". Găsesc deja obositoare tema femeilor şi a bărbaţilor şi cum vede unul pe alta sau una pe altul. Şi nici de bărbaţi (sau femei) cu prefixe parcă nu mai am răbdare. Şi dacă tot aş hotărî să mă obosesc cu tema aceasta, poate aş citi-o mai bine pe Elfriede Jelinek.

Wilkins Micawber spunea...

Nu pot decat sa va dau dreptate.

Nici pe mine nu ma tenteaza genul acesta de carti (cu si/sau despre 'femei'/'barbati'), sau in masura (mica) in care ma intereseaza, urmaresc chestiunea estetica, nu problematica propriu-zisa.

Va dau dreptate si in ceea ce il priveste pe Dali - atata ca macar kitsch-ul lui aduce mai putin cu arta tip 'rame-oglinzi' decat nefericita coperta a cartii d-nei Cesereanu.

RuxCes spunea...

Am dorit ca pe coperta cartii sa se afle imaginea pictata de Dali, dar Fundatia Dali a refuzat cu obstinatie sa raspunda editurii in privinta copyrightului. Drept care mi s-au propus pe ultima suta de metri alte doua imagini, una mai riscanta decit cealalta. Am ales-o pe cea mai ... ingurgitabila. Voila. In rest, ca autor criticat, nu prea am ce sa comentez.

RuxCes spunea...

Eu am dorit sa fie pe coperta chiar tabloul lui Dali, dar Fundatia Dali a refuzat cu obstinatie sa dea vreun raspuns catre editura. Apoi mi s-au propus alte doua imagini, am ales-o pe cea mai putin kitschoasa (cealalta era ingrozitoare). Voila. In rest, fireste, ca autor criticat trebuie sa imi asum impresiile de lectura.

Wilkins Micawber spunea...

Doamna Cesereanu, dincolo de multumirile pentru comentariul dumneavoastra, trebuie sa va spun ca nu cred ca v-o ia cineva in nume de rau ca a iesit coperta asa cum a iesit. Cat despre impresiile de lectura, imi inchipui ca atunci cand v-ati decis sa scrieti v-ati asumat si riscul ca productia dumneavoastra sa nu fie pe gustul tuturor. In ceea ce ma priveste, am incercat sa fiu echilibrat in exprimarea opiniilor mele, dar in ce masura am si reusit ramane sa aprecieze cei care viziteaza acest blog.

Anonim spunea...

http://www.booksinfinit.ueuo.com

Un site pe care incerc sa il pun pe picioare .Poti intra aici pentru o carte.Scuze de deranj.

Wilkins Micawber spunea...

In principiu, cred ca orice site cu si despre carti e binevenit. Din pacate, ati ales sa realizati site-ul in engleza, o limba pe care in mod evident nu o stapaniti, dovada numeroasele greseli si stangacii de acolo.

rux ces spunea...

nu era nici urma de repros in ceea ce spuneam intr-un mesaj mai vechi. id est - mi-am asumat (a fost necesar acest lucru) ca nu toata lumea gusta ceea ce scriu (ba chiar foarte putini gusta). mi-am asumat faptul ca scrisul meu poate stirni alergii si delimitari mai mult sau mai putin critice. cred ca de data aceasta m-am facut inteleasa cu acest mesaj.

Wilkins Micawber spunea...

Partea cel putin amuzanta e ca nu cred ca a reprosat cineva ceva cuiva, sau, cel putin, nu autoarei. E de la sine inteles ca nu toti cititorii rezoneaza cu ceea ce scrie d-sa (acesta a fost si cazul meu), dar aceasta nu o face mai putin demna de respect in intreprinderile d-sale.

barna th marius spunea...

hi......scrii entuziasmant....felicitari....
incantat sa te fi descoperit..prin virtual....cand ai timp...
poti intra la www.barnathmarius.blospot.com. ....proze....ceva teatru si altele...M

Anonim spunea...

in mare, sunt destul de satisfacut cu prezentarile unor carti, pana acum am retinut numele lui Dan Lungu.
Coperta e chitsch-oasa mai degraba in relatia ei cu titlul cartii.
Mi-au placut interventiile Ruxandrei Cesereanu, de mai sus. Sigur ca fiecare autor isi asuma niste riscuri, insa nu riscul e important cand propui o carte lecturii. Ci curajul

Wilkins Micawber spunea...

@ barna th marius

Multumesc pentru cuvintele frumoase, la care-i sensibil tot omu', cat de putina vanitate ar avea.

Din pacate n-am atata timp cat mi-as dori ca sa scriu despre ce citesc.

Oricum, importanta prea mare n-are treaba asta, caci nu sunt decat un diletant care-si da si el cu parerea.

Wilkins Micawber spunea...

@ dorian

Va multumesc si dumneavoastra pentru aprecieri.

Ca sa fiu rautacios, as zice ca desigur curajul e un element important cand propui o carte lecturii, dar si mai important e sa gasesti o editura mai de Doamne-ajuta care sa te ia in seama.

Oana Presecan spunea...

Buna seara,

Dupa cum ati putut afla, probabil, iata ca o editura de "Doamne-ajuta", cum spuneati, a luat-o in seama pe scriitoarea Ruxandra Cesereanu. Asta daca considerati Humanitas o editura suficient de buna... Era doar o chestiune de timp pentru ca scriitura dumneaei sa fie privita asa cum merita. Adica fara prejudecati demne de benedictinii medievali.

Wilkins Micawber spunea...

@ Oana Presecan

Marturisesc ca n-am priceput ce ati vrut sa spuneti. Nu cred ca reisse de nicaieri ca R. Cesereanu n-ar fi luata in seama de edituri importante. Dimpotriva chiar, ba si in cazul unor carti mai slabe ale d-sale.

Gelia spunea...

chiar daca sunteti cumva cam vehement in privinta lui pseudo-dali .. pe ma fascineza poza .
lumanarea aceea dac-n-a-murit nimeni ..pot sa fantazez putzin ca e o flacara a pasiunii febril-fertile si lichide ?
mi-e clar ca pot sa fantazez ce doresc eu k de fapt doream sa ma lansez putin in retorik asa k keste

Wilkins Micawber spunea...

@ Gelia

Fantazati cat poftiti, dar nu va dezlegati chiar de tot de la mal, ca e pericol de naufragiu sever.

poseidon spunea...

ce sa zic ..
ca tot a fost o "moda" ..
o dorinta cu robinsoniada aia !

Gabriel Cernea spunea...

Sa iesim din sfera kitsch-ului, ce ziceti? Nu stiu daca mai receptionati mesajul meu pe un topic in care ultima postare a fost in 2011. Il mai citeste careva? Totusi risc.
Ultima carte pe care am citit-o de curand este "Mireasma trandafirilor salbatici" de Sorina Popescu. Te trimite in lumi vegetale, dominate de planuri contrapuse in timp (comunism -capitalism, inclusiv perioada interbelica romaneasca) si spatiu (Romania - Anglia, mai exact la "curtea" unor aristocati englezi la care a ajuns o romanca, in zilele noastre, pe post de guvernanta). Lumi anatagonice, onirice, aproape ireale, dar palpabile, dominate de emotii intense, spasme si miresme afrodisiace. Nimic siropos, asa cum s-ar crede.
Cartea o puteti achizitiona online, eu numai asa am intrat in posesia ei,navigand pe internet, pentru ca da, cartile bune nu se gasesc in librarii.
http://www.librarie.net/carti/189247/Mireasma-trandafirilor-salbatici