Rămâne să vedem, în al doilea episod al datului cu părerea despre amintirile lui Annie Bentoiu, cam ce-ar mai fi de spus.
N-am sa mă opresc asupra titlului („Timpul ce ni s-a dat”), a cărui metafizică a fost deja mestecată de mai mulţi exegeţi. Oricât ar fi de atrăgător şi bogat în semnificaţii, titlul unei lucrări nu poate compensa eventualele minusuri ale acesteia. Există aceste minusuri în cazul memoriilor lui Annie Bentoiu? Aş zice că da. Să explic.
Textul amintirilor oscilează între planul trecutului (incursiunea în illo tempore, cu evocări deseori memorabile) şi cel al prezentului. Autoarea intercalează tot felul de reflecţii asupra unor momente actuale, ceea ce îi oferă ocazia unor comentarii moral-politice care adesea ocupă pagini întregi, ba chiar şi note de subsol lungi şi fastidioase pe aceeaşi temă. Spunea cineva că o lucrare bună e una fără note de subsol, sau cu note de subsol reduse la minim, căci un autor care exprimă limpede ce are de spus nu are nevoie de aşa ceva. La Annie Bentoiu digresiunile (introduse cu un scop pedagogic implicit, cum ar veni, să învăţăm din greşelile trecutului, vezi bine) sunt plate şi au aerul moralizator al dojenilor unei bunicuţe). Nu e vorba de conţinutul acestor reflecţii (întâmplarea face să fiu de acord cu majoritatea poziţiilor politice pe care le exprimă ele). E vorba însă de o dovadă de nedibăcie literară să rupi ritmul unor amintiri bine scrise intercalând aceste fragmente de discurs „contemporan” mai puţin reuşite ca scriitură. Ca să nu mai spun şi că această carte se termină on a low note, termen anglo-saxon care desemnează un sfârşit neconvingător, cu aproape zece pagini de banalităţi înşirate, ca la şcoală, cu liniuţă de la capăt de rând, reprezentând concluziile autoarei cu privire la regimul comunist.
Ar fi fost un bun prilej pentru redactorul cărţii să intervină şi s-o convingă pe autoare să renunţe la acest stil. Cartea nu e la prima ediţie - s-a mai publicat acum câţiva ani la Editura Vitruviu. Republicarea ei la Humanitas ar fi reprezentat o bună ocazie de îndreptare a stângăciilor, ocazie din păcate ratată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu