4 mai 2012

Domnul Goe ilustrat

Într-o epocă de control ideologic absolut, precum cea comunistă, imaginea care însoţeşte textul poartă adesea mesaje implicite menite să-l îndrepte pe cititor în direcţia dorită, singura considerată corectă. Nu sunt exceptate de la acest principiu nici piesele incluse (mai mult sau mai puţin pe drept cuvânt) în cărţile pentru copii. Veterană a manualelor şi antologiilor şcolare, schiţa D-l Goe... a avut parte în ultimii 40-50 de ani de ilustraţii mai mult sau mai puţin reuşite, însă aproape niciodată inocente.

Începem cu apariţia din 1960 în azi uitata colecţie Traista cu poveşti (!) a Editurii Tineretului (ilustraţii de caricaturistul M[ihail] Gion). Prezente pe copertă alături de mariner, mam’mare, mamiţa şi tanti Miţa sunt nişte zgripţuroaice corpolente (desigur, pentru că au supt o cantitate considerabilă din sângele poporului). Goe are un facies de retardat:


Surprinzător (sau poate că nu, pentru că e obiectul invectivei râzgâiatului), figura urâtului de pe culoar nu e aproape deloc caricaturizată:

D-l Goe... deschide superbul volum Proză apărut în 1971 la Editura Ion Creangă ilustrat de Iacob Desideriu:


De această dată graficianul pare să insiste pe antipatia pe care ar trebui să ne-o inspire personajul titular. Cele trei graţii sunt tratate cu mai multă îngăduinţă:


Piesa centrală a ilustraţiilor e un adevărat tablou al şocului care urmează după pierderea iremediabilă a pălăriei. Siluetele adulţilor par dezarticulate, iar Goe ne oferă posteriorul:


Goe nu pare să-şi fi revenit nici măcar după ce s-a instalat lângă birjarul care îi duce pe toţi la bulivar:


În fine, să aruncăm o privire pe ilustraţiile lui Eugen Taru la volumul D-l Goe... şi alţii (Editura Ion Creangă, 1983), care înfăţişează cvartetul într-o configuraţie dinamică la urcarea în tren:


Urâtul e de-a binelea antipatic şi, deşi nu poartă ochelari, arată ca unul din aceia cu sticle-n ochi, genul Rică Venturiano:


După binecunoscutul incident, mam’mare doarme în fundul cupeului cu puişorul în braţe:

  
Taru îşi încheie suita ilustraţiilor tot cu un tablou dinamic. Cele trei doamne şi Goe nu mai sunt înfăţişaţi în birjă, ci tot într-o postură dinamică, precipitându-se spre ea, desigur cu o rapacitate tipic burgheză:


Un comentariu:

capricornk13 spunea...

Off topic (pentru ca insemnarile dvs la care ma refer sunt mai vechi) mi-am comandat ieri de pe Book Depository "Spiritul Vienei..." si "Banda lui Möbius" (cartea lui Michael Pollack despre Viena nu era, din pacate, disponibila)- abia astept sa le primesc si va multumesc pentru insemnarile care m-au inspirat :)