miercuri, 26 februarie 2014

Inimi însângerate de 14 februarie

Poza alăturată, binişor afectată de trecerea vremii şi retuşată pentru a scoate mai bine în evidenţă personajul central, a fost făcută în Florida în ziua de Sf. Valentin a anului 1929. Pe vremea aceea America nu numai că nu exportase pretutindeni sărbătoarea îndrăgostiţilor, dar nu o cunoştea prea bine nici ea. Sfântul cu pricina era celebrat mai ales în comunităţile – ce-i drept, numeroase – ale italienilor catolici. De la acest grup etnic mare şi influent obiceiul de a marca ziua de 14 februarie s-a răspândit treptat şi în alte zone ale societăţi americane şi, în vremurile globalizării, peste mări şi ţări. Dar să trecem la domnul din fotografie. Tânăr (abia împlinise 30 de ani), deşi cam grăsuţ (va muri în urma unui infarct miocardic înainte de a împlini 50 de ani), omul ştia să guste plăcerile vieţii (poza ne arată maşina de lux parcată în curtea reşedinţei de vacanţă din Miami). Nici cu dragostea nu stătea prost. Se însurase înainte de a împlini 20 de ani cu aleasa inimii sale şi ducea o viaţă exemplară de familist. Până aici, o poveste relativ banală din ţara tuturor posibilităţilor, chiar dacă eram în plină eră a prohibiţiei. Pe domnul din poză îl chema Al Capone şi era capo al mafiei din Chicago. Ziua de Saint Valentine a anului 1929 a constituit momentul unei răfuieli sângeroase între bandele mafiote regizate de Capone, cunoscută în istorie drept masacrul din ziua de Sf. Valentin. În rest, omul nici usturoi nu mâncase, nici gura nu-i mirosea. Era în Florida şi se sorea în costum de baie. Cum să fie vinovat pentru grozăviile din Oraşul vânturilor?

Unde dai şi unde crapă. Capone a scăpat de acuzaţiile pentru crimele din ziua Sfântului Valentin, însă incidentul a contribuit – paradoxal – la creşterea notorietăţii sărbătorii, iar trecerea oceanului n-a mai fost decât o chestiune de timp. O fi bine, o fi rău, chiar nu ştiu. Unii înfierează noua sărbătoare, considerând-o marcată de un mercantilism excesiv şi de un mimetism inexcuzabil. Alţii, dimpotrivă, o privesc ca pe un semn de adaptare la spiritul vremurilor. Habar n-am cum e mai bine, dar să nu uităm că acum un secol şi ceva nu puţini erau, la noi, cei care înfierau sărbătorirea Crăciunului cu brad cu globuri şi beteală şi moş cu barbă albă şi halat roşu. Prea era pe stil nemţesc – şi chiar era! În altei imagini iconice pentru ziua de Sf. Valentin (cu excepţia nesfârşitelor inimioare însângerate, ca la masacru), mie îmi tot vine să studiez poza cu Al Capone în Florida. Ce vegetaţie luxuriantă... şi nici nu era sezon de uragane.

Fotografia şi o parte din informaţii provin din albumul Capone: A Photographic Portrait of America’s Most Notorious Gangster realizat de ziarul Chicago Tribune. Textul postării de azi a fost publicat iniţial în numărul pe februarie al revistei Cronica veche (aici).

Un comentariu:

dinu d. nica spunea...

Asta-mi aduce aminte de o poezioară, dintr-unul din romanele polițiste scrise în tandem, de cuplul E. Barbu și N.P.Mihail (nu știu cât de mare era, acolo, influența anglo-saxona, cunoscând aprehensiunea pentru plagiat a maestrului Barbu):
Când dorul tău s-a preschimbat în chin
Și-ai vrea să-ți vezi iubita mult visată,
Aprinde-un foc sub Sfântul Valentin
Și mergi încotro umbra îți arată...