Cărţi electronice: fruntaşi, codaşi şi mijlocaşi

Ne place sau nu (că tot nu ne întreabă nimeni!), lumea se schimbă, la fel şi tabieturile lecturii. Cred că s-a înţeles încotro bat: urmează o postare despre cărţile electronice. şi ca să nu scriu numai de la mine din cap, mi-am căutat şi o sursă de informare. E vorba de studiul The Global ebook Market 2011: Current Conditions & Future Projections de Rüdiger Wischenbart, realizat pentru Târgul de la Frankfurt de anul acesta. Autorul studiază piaţa noilor formate ebook într-un număr de 13 ţări diferite ca localizare geografică, forţă economică şi culturală şi dezvoltare tehnologică: Germania, Franţa, Spania, Italia, Marea Britanie, Suedia, Olanda, Slovenia, Polonia, Austria, Brazilia, China şi Statele Unite. E un material destul de detaliat, iar aspectele urmărite (şi exprimate deseori prin cifre) sunt destul de numeroase, de la numărul apariţiilor la parametrii care influenţează politica preţurilor. Datele ne oferă posibilitatea să vedem cine sunt fruntaşii şi – desigur – codaşii în domeniu.

N-am să complic postarea cu o puzderie de date pe care cine vrea le poate lua direct din documentul la care mă refer. O privire rapidă asupra numărului de titluri disponibile ne confirmă aşteptările: cele două mari ţări anglofone sunt pe primele locuri, Marea Britanie cu circa un milion, urmată îndeaproape de Statele Unite, cu 950.000. ţările dezvoltate economic şi cultural din Europa sunt mult în urmă în clasament (Germania 93.000, Franţa 22.000, Spania 10.000 etc.), iar în Olanda sau Suedia autorul e de părere că piaţa e în stadiu emergent. Chinezii sunt înaintea europenilor la numărul de titluri disponibile (200.000). Polonia face o figură foarte frumoasă, cu 18.000 (înaintea Braziliei, cu 4.000). La urmă de tot e Slovenia, unde nu au apărut decât 300 de titluri, toate gratuite, necomerciale. Pentru ca datele să fie comparabile, e utilă raportarea numărului de apariţii la milionul de locuitori, ceea ce autorul şi face în cele mai multe cazuri. Foarte folositor e şi procentul din piaţă reprezentat de ebook-uri. Partea leului le revine tot englezilor şi americanilor, cu circa 6%, în vreme ce europenii sunt undeva pe la 1-2%.

Deşi tabloul schiţat e al unei lumi foarte diverse, unele tendinţe sunt limpezi. Ar fi vorba în primul rând de scăderea vânzărilor de cărţi în format clasic (cazul cel mai dramatic fiind al Suediei, dar tendinţa se face simţită cam peste tot). Ne-am aştepta la o creştere paralelă a pieţei cărţilor electronice, dar situaţia e mai complicată – nu tot ce se scade de la cărţile clasice se adaugă peste tot automat la celelalte. E posibil să fie de vină şi politica preţurilor, relativ rigid reglementate în numeroase ţări, taxele comerciale, cecitatea editorilor şi/sau legislatorilor. Mie cărţile electronice mi se par încă mult prea scumpe pentru a constitui o alternativă atrăgătoare la celuloză şi hârtie. Cititorii nu vor migra semnificativ spre noile medii dacă dispozitivele pe de o parte şi cărţile pe de alta vor rămâne scumpe, iar dacă la hardware există limite sub care e greu să cobori, la partea de soft flexibilitatea poate fi mult mai mare.

Dar la noi? Ca întotdeauna, mă uit în curtea vecinului ca să văd mai limpede cum e la mine. Date sintetice n-am, aşa că am compilat şi eu cum am putut un tabel cu numărul de apariţii la edituri româneşti mai răsărite. Iată ce a ieşit:

  

Dacă mai luăm la socoteală şi ce au mai scos alţii ajungem probabil undeva la 2.000 de titluri. Mult, puţin, nu ştiu – probabil modest, dacă îi luăm ca etalon pe polonezi. Nu am luat în considerare decât elementul cantitativ (corectbooks.com a scos puzderie de titluri, extrem de inegale ca valoare). Sunt şi destul de scumpe ebook-urile noastre, dar se fălesc cu sisteme de protecţie împotriva pirateriei (DRM). Ajuns în punctul acesta, mă umflă râsul. Nu trebuie să fii mare hacker ca să ştii cum se scoate protecţia unui fișier din acestea, aşa că sistemul o să fie mai puțin eficient decât un ins cu un picior amputat care participă la un concurs de tras şuturi în dos.

 ***

Mă număr printre cei cărora le plac cărţile electronice. Am citit destul pe Kindle, dar îmi place mult iPad-ul, care permite o mare flexibilitate în materie de formate şi opţiuni şi nici nu e aşa obositor cum predică unii. Până mai ieri foloseam aplicaţia Stanza, dar m-a pus Aghiuţă să fac upgrade (parcă aşa îi zice) la iOS 5 (ăla cu iCloud şi toate zorzoanele) şi s-a zis cu reader-ul, cică nu e „suportat”. Aşa că deocamdată citesc cu Bluefire.