6 iunie 2012

☺☺☺ David Lodge – Schimb de dame


Dacă ar fi o piesă de teatru, Schimb de dame de David Lodge (Polirom, 2001) ar fi probabil o comedie de moravuri bulevardieră bazată pe unul din cele mai vechi mecanisme de generare a comicului, anume acel gen de substituire hazoasă care are darul de a provoca râsul, de simetrie comică dusă până la consecinţe absurde. E vorba însă de un roman, şi încă unul destul de cuminte în materie de tehnică, dar nu mai puţin savuros. Pentru cei care caută în toate povestea, aceasta e destul de simplă. Se dau doi universitari, unul englez (Philip Swallow) şi altul american (Morris Zapp) care, în virtutea unor schimburi academice, ajung să facă schimb de posturi pe durata unui semestru. Swallow va preda la Universitatea de Stat din Euphoria (desigur, un stat fictiv, dar evident o referinţă hazoasă la California), în vreme ce Zapp va face acelaşi lucru la Universitatea din Rummidge (despre care unii zic că ar fi o sosie livrescă a Birminghamului). 

Care va să sică aşa. Acţiunea începe en plein air – şi e vorba de o interpretare literală a expresiei – în cele două avioane care îi transportă pe Swallow şi, respectiv, pe Zapp, spre destinaţiile lor. Parcă de la Versetele satanice ale lui Rushdie nu mai citisem o carte care s-o ia din avion. Oricum, o bună ocazie pentru amorsarea intrigii şi pentru portretizarea eroilor, asemănători în cele mai multe privinţe: au amândoi 40 de ani, predau literatura engleză, sunt căsătoriţi (Swallow cu Hilary, Zapp cu Desiree, nevasta numărul doi, e adevărat), au cu actualele soţii câte doi copii şi tot aşa. Există şi abateri de la regula tiranică a simetriei: Swallow e un universitar mediocru, Zapp o mare autoritate în materie de Jane Austen, primul are o căsnicie insipidă şi ferită de cataclisme, cel de al doilea are o fată dintr-un mariaj anterior şi e pe cale să divorţeze de Desiree etc. Simetrie cu contraste, mai ceva ca-n Triumful talentului cu Niţă Ghiţescu şi Ghiţă Niţescu.

Întâmplările se petrec în 1969, an de agitaţii studenţeşti. Inocentul Swallow va plonja în mijlocul unor conflicte flower power de tot râsul, iar mai versatul Zapp va ajunge să câştige stima noilor colegi englezi, mai lipsiţi de experienţă în ale revoltelor, pentru capacitatea lor de mediere. Are loc şi schimbul de dame din titlu, căci fiecare se cuplează, ca să spun aşa, cu soţia celuilalt (naivul Swallow apucă să aibă o scurtă aventură cu Melanie, fiica lui Zapp din prima căsătorie). Acest adevărat act de switcheroo nu dă naştere la mari suferinţe, ci mai degrabă dimpotrivă, eroii sunt cu toţii oameni ai relaxaţilor ani ’60 care nu fac din midlife crisis o tragedie. De altfel ei se vor reuni la sfârşit la New York, unde ajung cu două avioane care sunt cât pe ce să se ciocnească în aer, pentru a rezolva situaţia ca între oameni civilizaţi şi sunt discutate tot felul de soluţii moderne, inclusiv un mariaj multiplu.

Schimb de dame e una din multele satire ale mediului academic anglo-saxon. David Lodge cunoaşte, desigur, din interior sistemul englez şi taie în carne vie. Probabil cei familiarizaţi cu peisajul epocii ar putea recunoaşte oameni reali în personaje precum Hogan, şeful de catedră de la Rummidge, iar observaţia e valabilă şi pentru universitarii de peste ocean peste care dă Zapp. Unii ar putea pretinde că detectează un tratament mai favorabil aplicat universităţii americane, unde sistemul meritocratic pare să fie mai la el acasă. Cu toate acestea, aluziile la micile ranchiune între colegi şi la orgoliile lor mărunte, manierismul caraghios al belferilor, încruntarea adresată hedonismului vieţii americane ne fac să fim ceva mai rezervaţi în privinţa asta. Greu de contestat sunt comicul prezent mai peste tot, uneori altoit cu o doză consistentă de sarcasm, sau construcţia elegantă şi permanentele ruperi de ritm datorate schimbărilor de perspectivă, accelerării şi decelerării pe care le sesizăm la tot pasul. Nu zic că e marea capodoperă a secolului care s-a încheiat, dar vine vacanţa şi multă lume se poate gândi că o asemenea carte e taman ce trebuie în asemenea ocazii. 

8 comentarii:

Cosmina spunea...

Buna,
ma bucur ca ai scris despre David Lodge, eu am mai citit Ganduri ascunse si voiam sa scriu ceva de ele, dar am tot amanat. Bine zici "sarcasmul lui D.L" - are, intr-adevar, o doza de sarcasm care ii permite (il lasa inima, sa zic asa) sa faca din personaje, spre final mai ales, niste maimutoaie neserioase. E cam ca in piesele lui Caragiale: dupa multa agitatie, dupa ce unii se dau cu capul de pereti, altii ameninta ca se sinucid, fac o tragedie din te miri ce, iau lucrurile in tragic etc, la final toata lumea se impaca si se pupa amical pe obraz, ca si cum nebunia de dinainte a fost apa de ploaie. Tot creditul pe care li l-ai acordat personajelor pe parcursul cartii (atata cat e - creditul) se naruie la final pentru ca toata lumea renunta brusc la principiile "aprige" care au motivat pana atunci actiunile. Ca si cum ar fi fost brusc lovite de amnezie.
In fine, as mai citi Lodge doar cand simt ca devin prea idealista - are un talent de a-si rade de dramele si dramoletele pe care ni le cream singuri, ceva de speriat! Acid, ironic, sarcastic, cu un simt al umorului foarte bine pus in valoare, cam asa l-as caracteriza pe D.L. Nu stiu, a scris vreo carte in care sa nu-si ia personajele (as zice oamenii in general, dar cred ca sunt prea radicala)in tarbaca? Nu ca nu mi-ar placea de el si asa, intreb si eu...

capricornk13 spunea...

Si mie mi s-a parut foarte OK Schimb de dame, nici nu mai stiu de ce n-am scris despre ea pe blog, probabil fiindca deja credeam c-o citise toata lumea. Lodge are un umor bun in toate cartile pe care i le-am citit dealtfel.

Wilkins Micawber spunea...

@ Cosmina

De acord. N-am citit decat doua carti de Lodge si nu pot sa va raspund la intrebare. Oricum, si mie mi se pare destul de ingaduitor cu personajele.

Wilkins Micawber spunea...

@ capricornk13

A, care va sa zica sa scriem pe blog nu despre ce avem chef, ci despre ce (probabil) nu citeste toata lumea, am inteles mesajul.

Yuki spunea...

banuiesc ca stiti ca-i trilogie :)

Wilkins Micawber spunea...

@ Yuki

Habar n-aveam. Ar trebui sa-mi fie rusine?

Yuki spunea...

nop, puteti sa va bucurati de vestea buna :)
a doua continua aventurile lui philip swallow si ale lui moris zapp, dar e mai slabuta.
in schimb ultima "nice work", tradusa "meserie" revine la tema din prima care: personaj scos din mediul sau si pus sa se descurce in altul complet strain de el si firea lui.

oricum, cam toate cartile lui urmeaza cam aceeasi linie: un personaj bine infipt in viata lui, cu pareri si conceptii bine definite despre cum trebuie sa arata lumea, care este scos afara din vizuinea lui sigura si pus sa se confrunte cu tot felul de situatii noi.
pt o nota aparte, recomand " out of the shelter"--nush cum a fost tradusa--inspirata din viata autorului.

da, ati dat peste un fan :)

capricornk13 spunea...

@micawber: nu, nici vorba, nu e o regula in ce ma priveste; uneori uit sau n-am chef sa scriu despre cartile pe care le citesc, alteori mi se pare aiurea; de exemplu n-as scrie nimic dac-as reciti Dostoievski, nu cred c-ar interesa pe nimeni :)