vineri, 8 iunie 2012

Un bătrân meloman hi fi


Ravelstein, eroul lui Saul Bellow din romanul cu acelaşi nume, este în multe privinţe un personaj baroc, chiar dacă ascultă şi muzică din alte epoci. Îmbogăţit în urma publicării unei cărţi de filozofie politică, el nu face economie când vine vorba de aparatură şi nici nu face un secret din preferinţele sale muzicale:

La orice oră din zi sau din noapte asculta CD-uri cu muzică de Rossini, pusă la maximum. Avea o extraordinară predilecţie pentru Rossini, ca şi pentru operele secolului al optsprezecelea. Muzică barocă italiană, executată însă la instrumente vechi originale. Plătea preţuri exorbitante pentru echipamentul hi-fi. Difuzoarele stereo în valoare de 10.000 de dolari bucata nu i se păreau prea scumpe.
Locatarii a trei etaje de deasupra şi de sub el erau nevoiţi să asculte, fie că le plăcea sau nu, Frescobaldi, Corelli, Pergolesi până la Italianca în Alger. Când vecinii îi băteau în uşă ca să se plângă, Ravelstein le zâmbea şi îi informa că fără de muzică nu poţi înghiţi ceea ce îţi oferă viaţa, şi că le-ar face bine să accepte şi să asculte. Dar le-a promis şi să izoleze mai bine podelele şi tavanul şi, într-adevăr, a consultat un specialist în izolarea fonică.
- Am irosit zece mii de dolari pe izolatoare din fibră capoc şi camerele tot nu sunt insonorisées.

Să nu se spună totuşi că Ravelstein era total insensibil la preferinţele altora. Cumpărând un BMW scump pentru Nikki, un tânăr efeb cu care împărţea patul cu lenjerie fină, el are grijă ca din automobilul prevăzut cu dotări de lux să nu lipsească un CD player performant:

- Nikki e atât de pedant, se justifica Ravelstein. şi de ce să nu fie totul perfect? Vreau să-l ştiu mulţumit sută la sută – motorul, carcasa, dispozitivele electronice. Totul să fie la locul lui. [...] şi în noua maşină n-or să fie casete cu opere baroce. Numai jazz chinezesc.
(traducere de Antoaneta Ralian)

În imagine, nişte boxe din acelea scumpe cum va fi avut şi Ravelstein (de aici). 

Niciun comentariu: