joi, 27 mai 2010

Cartea şi banii

Câteva reflecţii grăbite, în ideea că putem scrie mult şi bine vorbe frumoase despre literatură, putem merge la cenacluri şi putem doini pe imaşul pedagogic, dar cam degeaba, dacă uităm de câteva aspecte mai terestre.

Mă număr printre cei care (ar zice unii) sunt fericiţi că-şi pot permite să-şi cumpere ce cărţi doresc, dar asta nu înseamnă că nu-mi dau seama că treaba asta înseamnă cheltuială - şi nu mică. E suficientă o iute aruncare a privirii prin librării (reale sau virtuale) ca să-ţi dai seama cât de scumpe sunt cărţile la noi şi poate mai ales cele scoase de cele 5-6 edituri mari, unde preţul unui volum bate bine spre 40-50 de lei. E, în comparaţie, mai puţin dacă stai să te gândeşti cât costă cărţile în Occident. E enorm însă dacă te raportezi la câştigul mediu de la noi, mai ales al cititorului tipic, care are chimirul mai subţire, iar măsurile criminale ale dictaturii regimului Băsescu tocmai i-l subţiază şi mai şi. Mai mult, în Occident există aşa-zisele ediţii paperback, semnificativ mai ieftine, scoase de edituri la ceva vreme după ce iese pe piaţă tirajul iniţial, scump, legat, zis hardbound. A auzit cineva de ediţii paperback la noi? Nu discut aici cazul cărţilor scoase ca supliment la diferite ziare sau reviste, asta e o discuţie separată, iar situaţiile nu sunt comparabile.

Odată scoasă cartea (scumpă, deh) ea trebuie vândută. Paradoxal, multe edituri par a nu-şi dori să-şi vândă marfa şi, odată încheiată etapa editorială, se transformă într-un fel de dei otiosi, indiferenţi faţă de soarta creaţiei lor, chiar dacă din asta ar ieşi bani. Asta nu se întâmplă neapărat pentru că au dispărut multe librării, iar reţeaua de desfacere e precară. Ce te faci însă că destule edituri (şi nu neapărat din cele de mâna a şaptea) nu au nici măcar site de internet sau, dacă au, acesta e nefuncţional/prost făcut şi aproape că nu te lasă să vezi ce a mai apărut? Chiar în cazurile mai fericite în care există un site cumsecade, apar de multe ori probleme legate de modalitatea de plată. Pur şi simplu cauţi o carte, o găseşti (fericitule!) pe internet dar cam atâta - achiziţionarea se transformă într-o problemă insurmontabilă. Indolenţă? Prostie? Greu de spus şi nici nu-s chemat eu să dau verdicte, dar după ce că-i scumpă, cartea e şi greu de găsit.

UPDATE: Librăriile Diverta intră în insolvenţă - citiţi aici. Să te ţii insolvenţe după ce regimul va băga mâna şi mai adânc în buzunarul categoriilor sociale care (încă) mai cumpără şi citesc cărţi.

10 comentarii:

Marin Anton spunea...

Articolul dumneavoastră este extrem, extrem de incitant. Dacă m-aş porni acum să-mi dau şi eu cu părerea pe marginea lui, cred că aş comite o scriere lungă, lungă prea din cale afară, aşa cum am prostul nărav.
Spusele dumneavoastră sunt doar o sinteză ce vizează un fenomen vast şi al naibii de complex, ca să nu spun că pe alocuri are nişte faţete de-a dreptul absurde.
O să mă mărginesc să dau un singur exemplu, unul trăit chiar de mine.
O editură - nu din cele mari, dar nici de mâna a şaptea - a hotărât să-mi publice o carte. A făcut-o dându-şi silinţa ca romanul să arate binişor. Mai departe? Mai departe a trimis niscaiva exemplare la câteva librării din ţară şi a trimis trei exemplare la librăria Eminescu din Bucureşti, singurele exemplare din capitală. După care, ostenită, s-a oprit din întreprinderea oricărei alte acţiuni. Trebuie menţionat însă că, spre cinstea ei, a prezentat romanul şi pe site-ul librăriei sale electronice, vânzând serios pe această cale. Cu un singur neajuns. Dacă site-ul e funcţional pentru România, el e imposibil de utilizat în vederea cumpărării cărţii de către cititorii dornici s-o cumpere aflaţi pe alte meleaguri. Aceştia trebuie de exemplu musai să-şi dea CNP-ul, altminteri tranzacţionarea nu poate avea loc. Numai că există o mulţime de cetăţeni ai altor ţări care nu posedă acest fatal CNP eliberat de statul român. Aceştia au ghinion deci. Aşa cum şi cititorii de pe cea mai mare piaţă de carte românească, e vorba de cei din Bucureşti, au şi ei la rândul lor ghinion fiindcă aici nu se găseşte cartea decât foarte rar şi într-un singur loc în tot oraşul. Prima tranşă venită la Eminescu s-a epuizat în patru ore - recunosc, o spun cu mândrie, dar aşa au stat lucrurile, nu exagerez cu nimic. Bine, trei exemplare nici nu era greu să se vândă la iuţeală, deşi sunt un necunoscut pentru publicul larg. O lună a durat până ce editura a mai trimis alte trei exemplare, la insistenţele mele. S-au vîndut şi astea în două, trei zile. Iar am sunat la editură şi peste şase săptămâni au mai sosit ... trei volume. Editura mi-a explicat că nu-i vina ei, că ritmul şi volumul livrării de carte nu depinde de ea, ci de cererea lanţului de distribuţie.
Ciudat e că atât editura cât şi distribuitorul din vânzarea de carte trăiesc, asta fiind ţinta lor financiară fără de care altfel ar da faliment. Cu toate acestea cei doi mari nu par a se omorî cu firea prea tare în această privinţă.
În atari condiţii am ajuns alergic la discuţiile la care participă pe canalele media editorii şi marii distribuitori de carte ce se arată întristaţi până la lacrimi de soarta cărţii din scumpa noastră ţărişoară. Când îi aud vorbind de tehnicile de promovare sau de sofisticate politici de marketing literar în care se vobeşte de tehnici de persuasiune subliminală a publicului cititor chiar că mă apucă râsul-plînsul.
Şi asta-i doar o părticică dintr-o problemă vastă şi cât se poate de serioasă, aşa cum am zis mai înainte.
Vă daţi seama câte aş mai avea de spus şi despre restul. dar, din fericire, mă opresc aici.

Micawber spunea...

@ Marin Anton

Greu de facut observatii scurte pe un subiect asa de vast, zau asa.

Daca observatiile mele erau facute dinspre partea cititorului, ale dvs. venite din partea unui scriitor, arata si ele ca e multa putreziciune in sistemul editorial de la noi. N-am ce le face decat sa revin, poate altadata, cu noi observatii.

Alina C spunea...

Cand zici carti ieftine in Occident, la ce te referi? Cu 10 euro in Amsterdam, de la American Book Center, poti sa iti iei maxim chick literature, deci mai ieftine nu sunt in Occident. Eu, de exemplu, am dat pe The Land of Green Plums al Hertei Muller 14 euro si este o carte relativ micuta. Daca faci comparatie intre nivelul veniturilor si pretul cartilor, cu siguranta ai dreptate. Gandeste-te si asa: la cat de putin se citeste in Romania, daca ar mai costa si 10 lei cartea, din ce ar mai trai editurile? In mod sigur nu din vanzari...

Micawber spunea...

@ Alina C

Cunosc mai putin situatia din Europa, dar cel putin in Statele Unite pe circa 10 dolari (nu euro!) poti sa iei paperback-uri de calitate, nu doar chick lit si alte verze.

Puteti verifica asta si cautand pe amazon.com cartea de care vorbeati.

Eu nu zic ca editurilor romanesti le e usor, dar senzatia mea e ca de cele mai multe ori nu le prea duce capul cand e vorba sa gaseasca solutii inteligente pentru a-si vinde marfa.

Cu riscul de a parea paranoic si exagerand, desigur, am sa spun si ca uneori editurile noastre arata mai mult ca niste firme de spalat bani decat ca niste companii care produc si vor sa vanda cinstit. Cel putin asta pare sa arate nonsalanta cu care isi trateaza produsele si lipsa de interes in a le vinde.

dragoş c butuzea spunea...

@Micawber - chiar asa, nu le duce capul. si sunt destul de orgoliosi sa creada ca se pricep la afaceri.

Andrei Pop spunea...

Noroc cu ziarele care mai nou dau carti dar ai vazut cum se pune problema: mai multi ospatari si tinichigii auto. Poate ca daca mai multa lume ar fi citit Cel mai iubit dintre pamanteni ar fi asociat automat ideea cu "mai putin cu filozofia si mai mult cu tractoria" dar acelasi Basescu a fost ales ca Anticomunist.

PS: te intereseaza un schimb de likuri? Eu oricum iti pun siteul in blogroll.

Micawber spunea...

@ Dragos C Butuzea

Oricum, urmeaza o perioada dificila pentru sistemul editorial. Stiu ca Nemira era acum ceva vreme in procedura de insolventa, iar ieri am citit acelasi lucru despre librariile Diverta.

Cine stie, poate asta o sa-i puna pe unii pe ganduri, desi ma indoiesc. Poate expresia e cam tare, dar uneori am senzatia ca unele edituri sunt firme de spalat bani, asa de putin le pasa de ce vand.

Roxana spunea...

nu cred ca problema e cat de mare e suma pe care o dai pe o carte. un meniu full la KFC e cat o carte buna in ziua de azi si n-o sa vezi niciodata KFC-ul gol, in ciuda crizei... tot de educare e vorba...cartile sunt scumpe dar mancarea, whisky-ul din club si benzina ca sa ne plimbam fundurile zilnic pe strazile prafuite ale orasului nu sunt...

Micawber spunea...

@ Roxana

Evident ca e vorba in mare masura de modul in care e educat/deprins fiecare si de necesitatile pe care le are.

Desigur, pretul ridicat al cartilor nu e o problema decat pentru cei care citesc (multi dintre acestia insi cu posibitati materiale modeste). Pentru ceilalti nu conteaza daca o carte costa 1 leu sau 100 de lei, pentru ca oricum nu citesc.

Micawber spunea...

@ Andrei Pop

Eu nu-s asa de indignat ca altii atunci cand vine vorba de ziarele vandute cu carti. Dar nu vreau sa lungesc vorba pe tema asta, pentru ca nu-s educatorul natiei.

Despre agresivitatea, mitocania si dispretul fata de cultura care emana de la Cotroceni nici nu cred ca mai trebuie sa comentam.

V-am adaugat la blogroll.