Serviciul de Telecomunicaţii Speciale îmi onorează blogul

Ţin blogul acesta de aproape patru ani. E mult, e puţin, s-o spună alţii. Am scris şi scriu mai ales despre cărţi şi am pus câteodată postări pe tema receptării literaturii, mai rar despre marotele mele muzicale de wagnerian. Mare mi-a fost mirarea să observ că de la o vreme paginile blogului sunt citite de pe o adresă IP aparţinând Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), după cum se poate vedea şi din captura de ecran din stânga (una luată la întâmplare din ultima săptămână, căci vizite au fost mai multe). Pur şi simplu nu ştiu ce să spun. Desigur, prima reacţie e să mă simt onorat că un reprezentant al unei instituţii cu sarcini aşa de importante în statul nostru găseşte timp să citească ce scriu eu aici. Vă daţi seama? Oameni încărcaţi de mari răspunderi, cu umerii împovăraţi de sarcinile grele care le revin pentru protejarea siguranţei comunicaţiilor oficiale, oameni care - mai ştii - contribuie la răsfăţul nostru aproape săptămânal cu stenograme scurse prin presă, în sfârşit, oameni cu greutate găsesc timp să citească însemnările lipsite de importanţă de aici. Toate acestea desigur reglementar şi deplin legal, folosind tehnica aşa-zisă din dotare, nu de alta, dar dacă ar intra pe site de acasă, în halat şi târlici, n-ar mai avea niciun haz, vorba lui Caragiale din C.F.R.

Desigur, faptul că nu fac niciun secret din convingerile mele politice şi că am afişat pe blog în urmă cu câteva săptămâni un banner explicit anti-Băsescu nu are nicio legătură cu interesul pe care mi-l arată, mai nou, STS-ul. Noroc că bugetul instituţiei pentru cheltuieli de personal a fost majorat cu 14,58% pe 2011. Trai pe vătrai. Totuşi - mai răsfiraţi, băieţi, mai răsfiraţi!