miercuri, 9 februarie 2011

☺☺☺ Ciprian Şiulea - Retori, simulacre, impostori. Cultură şi ideologii în România

Mai vechea şi mai puţin discutata carte a lui Ciprian Şiulea - Retori, simulacre, impostori. Cultură şi ideologii în România (Compania, 2003) a prefigurat, se pare, scandalul iscat odată cu apariţia lucrării Boierii minţii a lui Sorin Adam Matei, despre care am avut ocazia să scriu mai demult aici. Cartea (al cărei titlu trimite, evident, la cunoscutul studiu al lui Maiorescu Oratori, retori şi limbuţi) e o culegere de eseuri pe teme care nu par legate între ele, ceea ce îl poate descumpăni pe cititor. Adevărat e şi că, anticipând parcă un asemenea reproş, autorul îşi începe cartea cu o Introducere în care explică ce şi cum cu volumul acesta. Pe scurt (şi simplificând, desigur, lucrurile), ar fi vorba de „relaţia tensionată şi adesea nefericită pe care ideologiile - atât cele consacrate, cât şi cele de dată mai recentă - au întreţinut-o cu cultura română“. Hmmm... germenii subversiunii plutesc deja în aer. Iar dacă la asta adaug şi faptul autorul anunţă şi că una din temele majore este „imensul deficit de exerciţiu critic de care suferă cultura romană“ pocinogul e gata.

Temele propuse de Ciprian Şiulea vizează, printre altele, receptarea (ne)critică a „furioşilor interbelici“ sau lipsa de spirit critic a şcolii de la Păltiniş, grupare din care se recrutează destule figuri oficiale/oficializate ale intelighenţiei de azi. Tot materie de critică, dar glisând considerabil spre ideologie, eseistul cere reconsiderarea dimensiunii politice a lui Titu Maiorescu. În fine, o temă importantă este, în opinia lui Şiulea, crearea de mitologii naţionale compensatorii pe care poporul român ar ilustra-o foarte suculent. Ilustrarea se face, surprinzător la prima vedere, pe un aşa-zis mit al postmodernismului, dar odată ce treci de surpriza iniţială demonstraţia se dovedeşte convingătoare.

Primul eseu, Saivane şi piramide, explorează consecinţele arhitecturale ale propagandei şi ideologiei comuniste. Aplicaţia imediată o constituie apăsătoarele şi ternele cartiere de blocuri. Autorul nu pare să fie în mediul lui, dar efortul de ilustrare a unor concepte e cu totul stimabil, iar reflecţiile pe marginea spaţiului public/privat sunt destul de interesante. Cei interesaţi de teatru ar putea aprecia mai mult cel de al doilea eseu, intitulat Comunismul în texte dramatice, unde vor găsi aprecieri despre trei dramaturgi ai epocii: Teodor Mazilu, D.R. Popescu şi Marin Sorescu.

Mult mai în vervă pare Ciprian Şiulea în textele care alcătuiesc, inclusiv topologic, miezul cărţii. Cel mai substanţial dintre ele, Maiorescu şi românii, constată că mentorul Junimii a fost în bună măsură rău înţeles de marea majoritate a exegeţilor săi (de la Lovinescu la Z. Ornea), cel puţin în ceea ce priveşte latura ideologică a operei şi atitudinilor publice ale criticului. Bazându-se pe texte needitate până nu demult, autorul combate imaginea unui Maiorescu conservator şi reacţionar în sens tradiţional şi conturează imaginea unui reformator lucid şi pragmatic, care intuieşte pericolele reprezentate de celebrele forme fără fond. Rătăcirea în Europa semnalează dificultăţile şi paradoxurile aşa-zisului discurs integraţionist. În ebrientul stil clasic propune o analiză a cărţii Omul recent de H.R. Patapievici, recent apărută la data aceea. Analiza, extrem de aplicată şi ilustrată din belşug cu citate, pune în evidenţă numeroase incoerenţe precum şi, pe alocuri, lipsa de logică. Opera patapieviciană e pusă sub semnul autismului locvace (oops!), caracterizare pe care o găsesc nu doar plastică, ci şi foarte nimerită. Postmodernismul românesc, ultimul capitol al volumului, scanează corpul cultural al naţiei în căutarea mitologilor compensatoare. Adevărat studiu de caz este postmodernismul românesc. Ca şi în capitolul precedent, se analizează mai în profunzime o lucrare tematică a lui Ion Bogdan Lefter, iar diagnosticul e în bună măsură asemănător cu cel pus cărţii lui Patapievici.

Greu de epuizat teme aşa de grase în doar câteva rânduri. Ciprian Şiulea vorbeşte adesea de funie în casa spânzuratului, fluieră în biserica establishmentului cultural al zilelor noastre, răstoarnă clişee şi zgâlţâie ierarhii ce par/păreau de neclintit. Toate acestea într-un stil sobru, fără atacuri la persoană, cu idei înlănţuite logic şi din cauza asta mai greu de combătut de cei pentru care recunoaşterea misticoidă a autorităţii culturale infailibile reprezintă singurul argument. 

13 comentarii:

eva spunea...

Ia să caut eu cartea asta, atunci. Nu de alta, dar cel puţin chestiunea postmodernismului românesc( a fost sau n-a fost)mă bântuie. Aaa, am o opinie personală în treaba asta, dar până s-o brevetez, nu-mi strică o verificare mică.

Anonim spunea...

Ciprian Siulea incearca sa demonteze imposturile de diferite tipuri si calibre care mai staruie in cultura romaneasca.
O carte interesanta la adresa
http://www.scribd.com/doc/39307506/Tratat-Despre-Corp

Micawber spunea...

@ Eva
Daca sunteti obisnuita sa inghititi pe menestecate tot ce ne serveste establishmentul cultural, daca va inclinati cu reverenta in fata acelorasi vaci sacre din ultimii 20 de ani si le sorbiti necritic orice vorbulita, nu va recomand cartea asta. Daca, dimpotriva, va plac spiritul critic, desfasurarea logica a argumentelor si luarea la puricat a marilor tabuuri de ieri si de azi, cartea merita citita si, cine stie, poate o mai gasiti, desi e aparuta de cativa ani buni.

Micawber spunea...

@ Anonim

De acord cu afirmatia despre Ciprian Siulea.

Cat despre cartea pe care o recomandati, trebuie sa recunosc ca am frunzarit-o, daca pot spune asta, si am gasit-o plina de neajunsuri pe care Ciprian Siulea le combate in cartea lui :)

eva spunea...

D-le M., superficiale mai sunt interacţiunile în blogosferă! Chiar mă puteţi bănui de ,,închinare''? Încerc să mă ghidez după simţul meu critic, chiar dacă nu v-am dat ocazia să observaţi. A, vă întrebaţi când am să-mi exersez catifelatu-mi simţ critic pe dvs? Ooo, va veni şi clipa aceea. Să nu sărim etapele.

În fine, sunt ferm decisă să am cartea aceea. :)

Micawber spunea...

@ Eva

Daca cititi cu atentie comentariul meu, observati ca nu v-am aplicat niciun fel de eticheta. Sunt de acord ca interactiunile din blogosfera sunt superficiale, dar ma tem ca n-avem ce face. In fine, in ceea ce priveste exersarea simtului critic asupra mea, ma tem ca-s o entitate prea neinsemnata pentru a constitui tinta dvs. Sunt un simplu blogger care isi da din cand in cand cu parerea despre cate o carte, nimic mai mult si nu-s afiliat vreunei grupari, edituri sau publicatii.

eva spunea...

Iar eu doar polemizam.(...e sportul meu preferat.):) Şi să ştiţi că nu sunt superficială când aleg să provoc astfel. Nici supărăcioasă...

Nu-mi pun problema cine sunteţi,..pt. mine existaţi doar ca o făptură textuală. Cred că aşa şi preferaţi. :) Cât timp textele dvs. mă incită, îmi rezerv dreptul de-a apărea în ,,spaţiul'' ce vă aparţine, după pofta inimii. :)

Micawber spunea...

@ Eva

Sunteti binevenita cu comentarii si va rog sa nu va imblanziti tonul critic. Atrasesem doar atentia ca nu am pretentia ca scriu recenzii. Pur si simplu nu-s interesat de asa ceva. Sunt simple postari pe un blog, subiective si neinregimentate.

eva spunea...

Lasati modestia,... scrieti mai bine decat multi recenzenti declarati.:) Va asigur.

Multumesc ca m-ati invitat public, atunci. Simtul meu critic nu-si va pierde nimic din esenta tare, hihihi...

PisiciCorporale spunea...

Domnu Micawber :

dar pe aia cu geneza o stiti ? "te-am facut om cu femeie" ! cred ca vine de la gene la fel cum faceau prietenii "nostri" ( monstri sacrii ? ! ) ...
cand se "puricau" unii pe ceilalti !
poate ca asa se intelege si clipu-ul unui anume deleuze care o are pe "ea" in back-ground ..
abia atunci putem "modifica" eticheta ..

"faptura textuala" cu "faptura sexuala" ! si nu e nicio conotatie negativa -mistica-etc!

PA !

Micawber spunea...

@ Eva

Sa nu vina ziua in care o sa ma declar si eu 'recenzent' din aceia. Abia atunci o sa vedeti pre cati am sa popesc si la cati am sa impart favoruri.

Micawber spunea...

@ PisiciCorporale

Mi-a fost greu sa va urmaresc, dar sunt convins ca tot ce ati scris e foarte profund.

MaruAcru spunea...

ma rog !

diferenta de "profunzime" intre "textual si sexual" in acceptia lui Bula ..
este cam asta _

watch :

"Will Smith in Switch " pe gugal !

PS:

sa speram ca aveti si alti comedianti decat cei (invechiti) "caragialieni" !

ar fi cazul (am schimbat secolul ! u nau ? ! )

PA!