2 februarie 2011

☺☺☺☺Stelian Tănase (coord.) - Avangarda românească în arhivele Siguranţei

Coincidenţa face (păstrând, desigur, proporţiile) să fi postat un text despre vizitele făcute pe acest blog de la adrese de IP ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale nu mult după ce am terminat de citit Avangarda românească în arhivele Siguranţei, volum coordonat de Stelian Tănase (Polirom, 2008). Cum ar veni, artă, artă, literatură, literatură, da' umflaţi-l, ca să-l parafrazez pe Pristanda. Serviciile secrete au vegheat şi se pare, continuă să vegheze ca nu care cumva artiştii subversivi să submineze drăguţul de stat şi ordinea existentă. Paginile de dosar reproduse în carte demonstrează limpede că Siguranţa a stat în permanenţă cu ochii pe avangardişti şi, la nevoie, i-a şi arestat. Documentele prezentate (rapoarte ale agenţilor şi informatorilor) vizează nume grele, precum Geo Bogza, Victor Brauner, Ion Călugăru, Eugen Ionescu, Gellu Naum sau Saşa Pană, dar şi mai obscure, ca Scarlat Calimachi, Sesto Pals sau Jules Perahim.


Am luat-o, oarecum nefiresc, cu sfârşitul, căci cartea începe cu un capitol introductiv foarte consistent semnat de coordonatorul ediţiei, Stelian Tănase, intitulat Zece note despre avangardă. E o punere în temă foarte utilă, pentru că deşi mulţi dintre noi am mai citit una, alta despre latura artistică a avangardei, mult mai puţini cunosc dedesubturile extraestetice (politice, ideologice, sociale) ale mişcării. Problema esenţială este, din această a doua perspectivă, ambiguitatea esenţială a avangardei. Aici Tănase îl citează pe De Micheli, teoretician al avangardei din anii 1960 şi se referă la „cele două suflete ale Suprarealismului, adică sufletul moştenitor al celor mai neliniştite spirite romantice şi a sufletului dornic să primească mesajul revoluţiei socialiste“. Ca s-o spunem mai direct, mulţi avangardişti au susţinut făţiş regimuri politice totalitare (de pildă, italianul Marinetti, fascismul mussolinian, francezii Breton sau Aragon, bolşevismul coordonat de Komintern etc.) Paradoxul fundamental este că avangardiştii au început prin a contesta până la negare establishmentul artistic şi politic (burghez, vezi bine!), pentru a sfârşi în siajul altor regimuri, cu apucături cât se poate de neortodoxe. Un alt paradox (dintr-o serie destul de lungă) este acela ca, în vreme ce contestau arta burgheză şi proslăveau noua clasă proletară, avangardiştii produceau artă al cărei debuşeu îl constituiau veşnic huliţii burghezi. Se va vedea ulterior că regimurile comuniste s-au mărginit să-i anexeze politic pe avangardişti şi nici n-au vrut să audă de creaţia lor.

Întorcându-ne la oile noastre, peisajul românesc al epocii a fost destul de variat şi a fost loc pentru toate direcţiile şi tendinţele, de la radicalismul de stânga al revistei unu până la relativa moderaţie de la Contimporanul. Mai mult, au existat şi pendulări individuale semnificative - bunăoară, Victor Brauner trece de la moderaţie la atitudini pro-comuniste, pentru a renunţa la ele după 1950 (când, oricum, avangardismul se dezintegrează complet). Unii artişti s-au înregimentat neechivoc în mişcarea comunistă ilegală (Miron Radu Paraschivescu, Gherasim Luca, Gellu Naum, Jules Perahim etc.).

A fost Siguranţa un organ odios de represiune sau a reprezentat un instrument legitim de luptă împotriva unor manifestări care puneau cu adevărat în pericol statul burghez, un stat în esenţă democratic, cu toate imperfecţiunile sistemului? În primul rând trebuie să observăm că, în măsura în care activau în mişcarea comunistă şi în slujba Kominternului stalinist indivizii respectivi subminau ordinea de drept şi însăşi integritatea statului (să nu uităm, comuniştii militau pentru dezmembrarea României). În al doilea rând, represiunea a fost relativ blândă, mai ales în comparaţie cu ce va face Securitatea peste numai câţiva ani, limitându-se uneori la supraveghere. Instructiv e cazul Geo Bogza, vizat de Siguranţă pentru atentatele la „morala publică“, atentate care îi vor atrage şi o condamnare la închisoare. În apărarea lui sare, în presă, Mihail Sebastian, care numai de simpatii de stânga nu putea fi suspectat. Mai mult, Bogza înaintează o cerere de amnistie către regele Carol al II-lea, cerere care i se şi aprobă. Asemenea episoade ar părea de-a dreptul suprarealiste (!) dacă ni le-am imagina petrecute în anii 1950 cu cei aflaţi în dizgraţia noului regim.

E o mare abundenţă de informaţii şi nuanţe în cartea asta şi trebuie s-o citeşti dacă te interesează subiectul, nu te poţi mulţumi cu o scurtă relatare de pe un blog. Două detalii picante. Primul: Lenin a jucat o partidă de şah cu Tristan Tzara la Zürich, în perioada când cel de al doilea lansa dadaismul la cabaretul Voltaire. Al doilea, luat din fişa de la poliţie a individului: Gellu Naum avea înălţimea de (numai) 163 cm la data arestării. Şi în fine: Stelian Tănase anexează la fişele de supraveghere întocmite de Siguranţă, aşa-zisele fişe de evidenţă a ilegalistului completate cu ocazia epurărilor din 1951-1952 de către foştii avangardişti deveniţi slujitori obedienţi ai regimului comunist. Foarte instructiv.

PS În ultimele două zile blogul a fost citit de pe adrese de IP ale următoarelor instituţii: Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi, pour la bonne bouche, Cabinetul Primului Ministru. Fără glumă, am logurile. Ce să fac, le-am căzut cu tronc oamenilor.

10 comentarii:

niku_elektriku spunea...

as da nu stiu cit sa mai avem niste avangardisti d'astia, fie ei si de esstrema stinga!
iar in ceea ce'l priveste pe tanase, nu po' decit sa regret ca dat de gustu' gologanilor...

Wilkins Micawber spunea...

@ niku_elektriku

Daca m-ar intreba cineva, as zice ca as vrea sa avem artisti valorosi, dar parca m-as feri sa-mi doresc extremisti de o coloratura sau alta.

Nu-mi dau seama ce va deranjeaza daca Stelian Tanase sau altcineva castiga multi bani, daca asta e problema. Grav ar fi abia daca banii ar fi primiti pentru compromisuri de un fel sau altul, ceea ce eu, unul, n-am observat in cazul de fata. Nu ca n-ar avea si omul pacate, dar cred ca ar trebui sa ne uitam in primul rand inspre abonatii la banii de la stat (baietii de la ICR va spun ceva?), nu la cei care castiga bani la privat.

niku_elektriku spunea...

daca lucrurile continua in ritmu' asta, s'ar putea ca in doo'j de ani sa nu mai avem artisti deloc; cel mult "guristi"...
avangardisti cu atit mai putzin, fie ei de stinga (ca la noi stinga e tot ce poa' sa fie mai "conservator si retrograd).

iar in ce'l priveste pe stelica, o simpla comparatzie intre cel ce'si facea emisiunile la tvr, or chiar la antena (parca a fost s'acolo!), si cel de azi ma face sa devin melancolic (vorba lu' plesu), mai ales c'am protestat cit se poa' de tare atunci cin' a fost indepartat (la nivelu' meu, bine 'ntzeles).

nime' nu'si face menajerie d'artisti, cu "retributzii" mai mari decit cele ale unui bancher de elita, fara un interes cit se poate de murdar, ca doar nu l'om considera pe sov vreun mecena.

sa 'ntzeleg ca regretzi perioada buzura de la icr?
ultimu' post al domnului tudoran mi'a readus in memorie episodu' cu salamu' de sibiu si ilie merce!

Wilkins Micawber spunea...

@ @ niku_elektriku

Marturisesc ca mi-a fost greu sa va urmaresc, poate (si) din cauza ortografiei bizare. Tot n-am inteles cu ce v-a gresit Stelian Tanase. Ca poate nu sunteti de acord cu opiniile lui e una, dar a-l acuza ca a luat bani de unde nu se cuvine e alta. Omul e liber sa lucreze unde vrea si, atata timp cat nu ia bani de la buget, nu cred ca i se poate reprosa ceva in sensul asta.

Nu cred ca am de ce sa regret perioada Buzura de la ICR. Una din marile diferente fata de zilele noastre e ca pe vremea aceea se manca rahat pe bani mult mai putini :) Ca sa nu zic ca Buzura era el insusi oleaca mai temperat si macar nu sarea in campania electorala sa anunte scandaluri de pornografie in care sa fi fost implicati oponentii puterii :)

niku_elektriku spunea...

te rog foarte frumos sa nu te iei de ortografia mea, ca nu 'ncerc decit sa fiu cit mai fonetic posibil (ca'n romana se scrie cum se citeste, sau invers!) daca tot nu m'am lamurit foarte bine de ce tot niste oameni, chiar de's "academicieni", reusesc sa vina regulat cu tot felu' de aberatzii (schimba litere, scot cratime, etc) incit avem cel putzin doo limbi scrise, daca te uitzi in presa noastra libera!
cu tanase o lasam cum a cazut, da?
iar pe "vindutzii" iceristi nu'i pot comenta decit daca ne'ntoarcem la "poneiutzu' roz"!

Wilkins Micawber spunea...

@ niku_elektriku

Nu mi-as fi permis sa ma 'leg' de ortografia dvs. - dupa cum vedeti, nici macar nu indraznesc sa va tutuiesc - am avut doar probleme in a va urmari, desigur din vina mea.

Sunt de acord ca nu are rost sa insistam cu 'cazul Tanase', caci nu cred ca ne putem pune de acord.

In legatura cu ICR, savurosul scandal 'poneiul roz' a fost un episod neinsemnat daca il raportam la sumele mult mai mari scurse catre 'amici' sau date ca salariu, de la buget, evident, unor demnitari culturali care nu ezita nicio clipa sa linguseasca puterea in vreme ce infiereaza (pe banii contribuabililor, desigur) odioasa opozitie :)

YukiAme spunea...

intrebare: pot fi blocate unele ip-uri? sa nu mai intre pe blog?

Wilkins Micawber spunea...

@ YukiAme

Habar nu am daca sau cum s-ar bloca unele IP-uri. Oricum, nu stiu daca ar fi o solutie eficienta.

Yuki spunea...

pentru mine ar fi :D
fiecare are 'urmaritorii' sai :D

Micawber spunea...

@ Yuki

De acord cu dvs., fiecare cu urmaritorii lui, pe care, precum rudele, nu si-i alege nimeni :)