vineri, 5 august 2011

Declinul lui Maurice Ravel


Continuând răsfoitul lucrării Neurological Disorders in Famous Artists (J. Bogousslavsky, F. Boller, editori, Partea I, Karger, 2005), am dat peste informaţii interesante despre suferinţele care au marcat ultimii ani de viaţă ai lui Maurice Ravel. Potrivit lui Erick Baeck, autorul studiului despre Ravel, compozitorul ar fi suferit de o „boală neurologică progresivă presenilă care i-a anihilat creativitatea în ultimii ani ai vieţii“. Supus unei operaţii pe creier la 17 decembrie 1937, în urma unei suspiciuni de hidrocefalie, pacientul nu îşi mai revine şi moare pe 28 decembrie. În absenţa unei autopsii, medicii pot pune, retrospectiv, numai diagnostice speculative.

Încă din 1927 Ravel se plânge de oboseală progresivă, i se recomandă un repaus de un an, dar ignoră sfatul medicilor şi scrie celebrul Boléro (1928). În următorii 2-3 ani scrie mai multe lucrări şi termină Concertul pentru pian în sol major (cunoscut şi sub numele de Concertul pentru mâna stângă). Lucrarea îi este dedicată lui Paul Wittgenstein, un pianist austriac care îşi pierduse braţul drept în Primul Război Mondial. Interpret mai degrabă mediocru, acesta a rămas cunoscut în istorie mai mult graţie concertului respectiv şi, desigur, faptului că era fratele... fratelui său, filozoful şi logicianul Ludwig Wittgenstein. În 1932 Ravel este accidentat de un taxi şi, deşi nu e rănit foarte grav, suferă, se pare, şi un traumatism cerebral. În anii următori starea lui se agravează, apar probleme de coordonare motorie, defecte de mişcare a globilor oculari şi probleme de limbaj.

Conform unui cunoscut neurolog din epocă, Ravel prezenta în această perioadă semne de afazie Wernicke. Pentru necunoscători, e vorba de un defect de limbaj caracterizat de un flux abundent al vorbirii, a cărei coerenţă logică este însă redusă, ca rezultat al afectării aşa-zisei arii cerebrale a lui Wernicke, situată în zona temporală posterioară. Cu toate acestea, examenele neurologice nu au evidenţiat leziuni cerebrale localizate, pacientul suferind, după toate probabilităţile, de o boală neurodegenerativă din aşa-numitul complex Pick. Detaliile medicale ne interesează însă ceva mai puţin aici. Întrebarea care poate prezenta interes pentru meloman e în ce măsură bolile lui Ravel au lăsat urme în creaţia sa. Unii critici au speculat că însăşi tema obsesivă din Boléro ar fi un semn de suferinţă neurologică, dar această opinie e demontată atât de declaraţiile lui Ravel, conform cărora efectul repetitiv este unul intenţionat, cât şi de faptul că lucrările ulterioare ale acestuia nu prezintă caracteristica respectivă. Mai interesantă ar putea fi situaţia Concertului pentru mâna stângă care, susţin unii, ar fi o muzică a cărei origine se găseşte în emisfera dreaptă a creierului. Implicaţia indirectă ar fi că, emisfera cerebrală stângă fiind afectată, povara creaţiei muzicale era preluată în mai mare măsură de cea dreaptă. Toate acestea rămân însă speculaţii mai degrabă literare.

În ultimii 3 ani ai vieţii, forţa creatoare a lui Ravel s-a diminuat puternic. Compozitorul nu a reuşit să finalizeze o serie de lucrări pe care, conform propriilor sale spuse, le avea în minte: baletul Morgiane sau opera Jeanne d'Arc. Am încă atât de multă muzică în cap, [...] am încă atât de mult de spus“, îi declara el violonistei Hélène Jourdan-Morhange în iulie 1937, cu câteva luni înainte de a muri.
      
       Fact checking

  • Ravel a vizitat Bucureştiul în februarie 1932, însoţit de celebra pianistă Marguerite Long, care a interpretat Concertul pentru mâna stângă. Regele Carol al II-lea, care poza în protector al artelor, l-a invitat la un prânz, dar compozitorul, distrat, a rătăcit invitaţia şi a uitat de masă. Sătul să mai aştepte, regele i-ar fi telefonat şi s-ar fi amuzat de explicaţie. Să fi fost incidentul cauzat de degradarea neurologică progresivă a lui Ravel?
  • Imaginea „în oglindă“ a afaziei Wernicke este afazia Broca, în care este afectată producţia limbajului (pacientul se exprimă greu şi bolovănos), dar capacitatea de a gândi logic este intactă. Cauza o constituie afectarea ariei cererbale a lui Broca, situată în partea anterioară a lobului temporal stâng.
  • Imaginea îl prezintă pe Ravel pe patul de moarte, la câtva timp după operaţia pe creier. 

7 comentarii:

impricinatul spunea...

mersi frumos pt. info. habar n-aveam de povestea asta a lui ravel.
mi se pare cam exagerata, insa, chestia asta prin care cineva doreste cu tot dinadinsul sa stabileasca o legatura intre creativitatea artistului X si patologia sa.
nu simplifica prea mult lucrurile?
adica, dr. faustus vs. cancer pulmonar, ceaikovski vs. psihogenia reactiva la homosexualitate etc.

Micawber spunea...

@ impricinatul

Sigur ca asemenea interpretari sunt de cele mai multe ori de un determinism primitiv care trebuie evitat. De altfel autorul articolului nici nu le crediteaza, desi face o discutie mai ampla, cu referinte si tot tacamul. Pentru a nu lungi prea mult postarea m-am rezumat la a expune pe scurt parerile respective si le-am respins fara alte comentarii.

Dinu D. Nica spunea...

Scuze, sunt off topic, dar nu mă pot abține:
Deschizând zilnic blogul dvs. remarc, pe laterală dreaptă, în ”Cartierul de bloguri”, un site intitulat ”Cărți(în format electronic)bune gratis”. Dar cărți proaste gratis, nu au?!
Dinu D. Nica

Micawber spunea...

@ Dinu D.Nica

Probabil ar trebui sa-i intrebati direct. Probabil ca au si proaste, ar fi nedrept sa nu.

Dinu D. Nica spunea...

Așa e. Prea ar fi nedrept!
Dinu D. Nica

Bogdan spunea...

Inca o data tin sa multumesc pentru postarile excelente cu tema muzicala!

Micawber spunea...

@ Bogdan

Va multumesc.