21 noiembrie 2011

O protecţie DRM-ătoare


Am scris nu odată pe acest blog (ultima oară aici) despre cărţi electronice, precum şi despre programe şi dispozitive de citit diferite formate de ebook. N-am ascuns nici că sunt amator de asemenea gadgeturi şi nu stau să bocesc, ca în povestea cu drobul de sare, cărţile clasice, care s-ar putea să dispară (sau poate nu!) într-un viitor destul de vag precizat. În fine, m-a interesat şi oferta românească în domeniu, destul de subţire încă, dar care are şanse să se îngroaşe odată cu campaniile lansate de câteva edituri şi librării virtuale mai puternice.

Cumpărătorul român de cărţi în format electronic a avut ocazia să constate că de cele mai multe ori fişierele pe care le achiziţionează sunt protejate prin tehnologia DRM (Digital Rights Management). Nu intru în detalii tehnice, pentru că nu sunt specialist; în plus, există numeroase resurse virtuale care îi pot lămuri pe curioşi mai bine decât aş putea s-o fac eu într-o postare de blog. E suficient să spun aici că zisa tehnologie e una din reacţiile producătorilor la fenomenul (foarte răspândit şi la noi, de altfel) de piraterie intelectuală, pe care încearcă s-o stăvilească. Dacă e să ne limităm la ebook, lucrurile stau cam aşa: când cumpără o carte, cititorul descarcă un fişier (să zicem în format pdf) pe care îl poate citi, evident, fie pe un calculator, fie pe o tabletă, cu un program corespunzător. Până aici nimic special; partea interesantă abia urmează.

Cartea poate fi citită numai pe dispozitive autorizate (există posibilitatea creării unui cont, se instalează un reader special, cum ar fi Adobe Digital Editions, care necesită autentificarea etc.). Toate bune şi frumoase, editorii sunt mulţumiţi că produsul lor este distribuit şi utilizat într-un mod controlat, că nu e copiat la infinit şi dat gratis din mână în mână etc., iar cititorul se bucură de cartea dorită.

Există însă o problemă de principiu (las la o parte faptul că fiecare cumpărător e suspectat, poliţieneşte, de intenţia de a face piraterie). Majoritatea sistemelor DRM folosite la noi şi aiurea limitează numărul dispozitivelor pe care poate fi citită cartea. De copiat, fişierul poate fi copiat pe oricâte unităţi, dar de deschis el va putea fi deschis numai pe un număr limitat de maşini, să zicem între 4 şi 6. Bun, vor zice unii, şi e  vreo problemă aici? Păi cam e. Las la o parte situaţia ipotetică (dar puţin plauzibilă) în care cineva are 7 calculatoare şi vrea să citească simultan cartea pe toate. Ce facem însă peste un număr de ani, admiţând că unii din noi chiar au de gând să mai trăiască ceva timp după ce citesc minunatele cărţi ale dumnealor? În câţiva ani un utilizator poate rula mai mult de 6 dispozitive. Eu, unul, folosesc în mod curent un laptop, un desktop şi un iPad. Sunt deja 3 unităţi pe care aş putea să vreau să citesc cartea în diferite împrejurări. În 2-3 ani îmi voi fi cumpărat probabil altele şi poate vreau să recitesc cartea pe ele. şi după asta? Păi după asta, gata. Nu mai am dreptul să citesc cartea pe care am cumpărat-o.

Dar chiar am cumpărat-o? Sau ar fi mai bine să spun că am închiriat-o, am plătit toată chiria la început şi la expirarea contractului nu mai am dreptul s-o citesc? Fie şi aşa. Să nu ni se mai spună atunci, cu ipocrizie, că produsul e de vânzare. Nu, plăteşti pentru utilizarea lui limitată. În situaţia asta, parcă îi înţeleg pe cei care nu se încurcă cu chestiuni morale şi sparg voios protecţia DRM a cărţilor electronice.  

6 comentarii:

AgainGoethesElegien spunea...

e ca si cand as spune ca ouale de la tzarani sunt mai bune (gustoase) si ceva mai scumpe daca sunt "clasic" intretzinute ( gainile , fireste ! )
dar daca tot vreau sa mananc oua - pot sa le cumpar si la supermarkt . chit ca sunt de la gramada ..

in rest , fara tralala-ul "elogiului nebuniei" .. macar e bine sa nu-ti stea "rafturile" goale in "living" :))))))!
asa.. macar d-amorul decorativului !

PS : da , sau altfel tradus "donjuanismul" celebru .. sau castratia !

Wilkins Micawber spunea...

@ AgainGoethesElegien

E ultima oara cand va public un comentariu in care bateti campii, indiferent sub ce pseudonim aveti de gand sa-l faceti.

a reader spunea...

Am sa fac un pic pe avocatul diavolului, pentru ca, evident, si mie mi-ar conveni sa nu existe DRM.

Pe de alta parte mi-ar conveni sa existe cat mai multe carti electronice - ideal ar fi (si va fi intr-o zi) ca fiecare carte care apare sa apara si in varianta electronica. Dar o editura care ar publica ebooks fara DRM ar fi ca marul de langa drum si fara gard (am mai vorbit noi de asta).

Acum sa vedem cat de incomod e acel DRM din perspectiva utilizatorului. Din ce am vazut, ebook-urile Polirom (si in general ebook-urile cu Adobe DRM de la libraria Elefant) au 6 utilizari permise. Nu stiu cum sta treaba cu cele de la Humanitas - acolo sa fie numai 4 ? 4 e poate cam putin imo dar 6 as zice ca merge...

Daca veti face un bilant al acestui blog, veti observa ca predomina cartile de 2 stele ("citeşte-o numai dacă ţi-o dă cineva pe gratis şi n-ai altceva mai bun de făcut") si de 3 stele ("cumpăr-o dacă chiar te dau banii afară din casă şi citeşte-o dacă chiar ai timp" ); rar dati 4 stele ( "merită şi banii, şi timpul") si nu-mi amintesc sa fi dat vreodata 5. ( auto-fact-chekcing: nu sunt stele, sunt :) )

In cazul puzderiei de carti de 2 sau chiar de 3 stele credeti ca va veti izbi de limita celor 6 utilizari ? Ma indoiesc ca veti simti vreodata imbldul sa le recititi: pentru o carte de 3 stele e suficient o data iar pentru o carte de 2 stele o data e chiar prea mult... Cat despre cele de 4 stele, probabil ca acelea va vor alcatui biblioteca de hartie, la care nu cred ca veti renunta de tot atunci cand orice carte se va gasi si electronic.

In plus, cand va veti schimba iPad-ul, ce faceti cu cel vechi? Il vindeti ? De obicei nu ne schimbam calculatoarele sau mobilele cand se defecteaza, ci cand apar modele mult mai performante. Sa pastrezi in casa un calculator desktop nefunctional e incomod, dar un iPad vechi ati putea pastra intr-un raft de carti (iPad care ar contine in el 2-3 rafturi de carti virtuale acumulate in 2-3 ani)...

Deci poate ca ideea ca suntem limitati ne deranjeaza mai mult decat ne-ar deranja practic acea limitare.

Wilkins Micawber spunea...

@ A Reader

Criteriul dupa care acord "calificativele acelea" (sau, ma rog, ce-or fi ele) e mai degraba glumet si polemic si nu cred ca trebuie luat prea in serios. Mai degraba ca raspuns la larghetea cu care lumea lauda, fara pic de spirit critic, tot felul de cartulii. Oricum, sunt pure preferinte personale si fereasca D-zeu sa ia cineva de bune imperativele cu pricina.

Ati intuit corect: reactia mea era mai degraba la limitarea pe care o introduce protectia DRM. Si la termenul ipocrit de "cumparare", desigur, dupa cum am explicat. Am ac de cojocul sistemului, nu va indoiti de asta, dar macar de dragul principiului unele lucruri trebuie spuse :)

Catalin Dan Carnaru spunea...

Prietene,te/ai pus vreodata in postura autorului unei carti ?
autorul care sa spunem ca scrie un gen de literatura menita sa spunem a ne deschide ochii tuturor la cele ce le fac guvernele, si care gen nu va fi niciodata acceptat de editurile de carte tiparita?
singura solutie a acelui autor este publicarea online.
Oare autorul nu trebuie sa traiasca si el din munca lui ?
Daca eu pun cartea pe internet neportejata ea va fi rapid piratata si nu o va mai cumpara nimeni de la libbraria viirtuala care o vinde cu soft de protectie ci o va decarca gratuit de la sa spunem SCRIBD.
Iar autorul ce face moare de foame in timp ce cititoprii ii lauda cartea...
Comentariu pus de Catalin Dan Carnaru in calitate de scriitor

Unknown spunea...

Dacă îmi cumpărăm cartea în format letric o puteam citi-reciti de mii de ori, o puteam împrumuta tuturor colegilor și prietenilor. Dar am gresit. Am cumparat-o in format electronic. Am citit 30 de pagini, am schimbat tableta cu una noua si nu am apucat nici macar eu să o citesc. E corect? Suntem dusi cu capul. In loc sa-i învățăm pe copiii noștri să reducă prin orice mijloace consumul de hârtie, ne gândim la scriitori ca nu beneficiază de drepturi de autor. Fiecare meserie cu riscul ei. Nu cred ca Eminescu e supărat ca opera lui se multiplica în fiecare zi și nu si-a încasat banii. Cel care scrie din pasiune se bucură de două ori. O dată ca cineva e interesat să îl citească și după aceea ca aceasta pasiune îi aduce și bani.