vineri, 6 aprilie 2012

Wagner à la française



În Errata. O autobiografie, George Steiner insistă asupra rolului pe care l-au jucat părinţii în educaţia umanistă pe care a primit-o. Aceştia, evrei vienezi, se stabilesc la Paris în anii 1920, înspăimântaţi de valul de antisemitism care asalta Austria. Copilul creşte într-un mediu cosmopolit şi este, conform propriilor declaraţii de mai târziu, trilingv (franceză-germană-engleză). „Radioasei mele mame îi stătea în fire să înceapă o frază într-o limbă şi s-o termine în alta”, relatează memorialistul. Interesul pentru clasici îi este inculcat de timpuriu, iar iniţierea în textul grecesc al Iliadei îi e făcută de tatăl lui, când copilul nu împlinise încă şase ani. Steiner-tatăl era meloman şi avea o mare slăbiciune pentru Wagner, chiar dacă în preferinţele lui muzicale îşi făceau loc şi alţi compozitori:

La fel ca mulţi evrei germani, austrieci şi central-europeni, el a fost fascinat de Wagner. La Viena, în timpul foarte scurtei sale înrolări din 1914, a călărit un cal numit Lohengrin; apoi s-a însurat cu o femeie pe care o chema Elsa. Dar casa ne era umplută, oricum, de întreaga moştenire a muzicii germano-austriace – de Mozart, Beethoven, Schubert, Hugo Wolf şi Mahler. Când eram de-o şchioapă, la ora de culcare, mi se permitea uneori să ascult, prin crăpăturile uşii sufrageriei, muzică de cameră, mai exact un Lieder-recital, susţinut de muzicienii care erau invitaţi la noi acasă. Aceştia erau, din ce în ce mai des, refugiaţi aflaţi în situaţii dezolante. şi totuşi, chiar şi în întunericul tot mai profund al amurgului politic, o arie de Schubert sau un studiu de Schumann putea lumina mina preocupată a tatălui meu. Când realităţii abuzate trebuia să i se facă nişte concesii, tata le dădea un bobârnac ironic: înregistrările lui Wagner erau acum cântate în franceză.

Oricât de contra firii ar putea fi asemenea versiuni franţuzeşti, ar fi nedrept să nu recunoaştem că din rândul francezilor s-au recrutat destui exegeţi şi interpreţi wagnerieni importanţi. Din prima categorie fac parte Louis Barthou, Andre Coeuroy sau chiar Debussy, iar din cea de a doua e suficient să-i pomenim pe Pierre Boulez sau Patrice Chéreau, artizanii montării Tetralogiei la ediţia jubiliară din 1976.

În fotografie, Peter Hofmann în Lohengrin şi Eva Marton în Elsa, montare la Metropolitan Opera. Sursa: John Louis Digaetani (editor) Wagner Outside the Ring: Essays on the Operas, Their Performance and Their Connections with Other Arts, McFarland & Company, 2009.

Niciun comentariu: