Nu ţi-e dat prea des sa dai ca cititor peste un roman precum
Strada de
Adrian Chivu (Polirom 2012) în care singurele semne de punctuaţie să fie câteva
semne de întrebare şi puncte la sfârşit de capitol iar sintaxa e caracterizată
printr-o puternică prezenţă a polisindetonului cu conjuncţia şi aşa că e greu
să rezişti unei tentaţii mimetice şi să-ţi scrii postarea despre carte cam în
acelaşi fel şi în carte este vorba despre un copil de vreo doisprezece ani
Traian Rusu care locuieşte cu mama şi cu sora lui într-un cartier din nordul
Bucureştilor cândva prin anii 1980 dacă judeci după câteva detalii de epocă
precum cozile la care îl tot trimite mama pe Traian ca să cumpere ce se mai „băga”
la magazinele alimentare dar acesta e mai degrabă un detaliu care ţine de
autenticitatea istorică pentru că ceea ce îl preocupă pe autor e mai ales modul
în care prelucrează copilul cu naivitatea caracteristică vârstei evenimentele
din jurul lui precum intenţia mamei de a-şi reface viaţa după ce soţul ei
tatăl lui Traian a murit de cancer şi ea îl aduce în casă pe Dan inginer care
are un băiat Marcus care va sta în cameră cu Traian şi mai sunt şi alţi adulţi
a căror prezenţă e cel puţin stresantă cum ar fi unchiul lui Traian care „dispare”
o vreme de acasă prilej pentru Mircea prietenul lui Traian de a-l declara
asasinat de soţia lui ulterior strigoi o întreagă tevatură fantezistă în care
se angajează copiii şi mai sunt desigur prietenii din cartier dintre care l-am
pomenit deja pe Mircea şi Cip şi Polacec şi Mugurica şi Carla băieții şi fetele
de la blocuri universul copilăriei de acum treizeci de ani şi textul are o
savoare deosebită în special acolo unde sunt reproduse în stare brută
discuţiile dintre copii într-un stil indirect liber delicios autorul nu
intervine direct niciodată deşi îl putem intui în permanenţă controlând cu mână
forte fluxul conştiinţei şi sintaxa şi putem reţine destule pasaje antologabile
cum ar fi discuţiile despre sex ale copiilor sau întâmplările din cartier care
sunt în esenţa banale dar devin remarcabile prin literaturizare şi e greu să
scrii despre cartea asta fără să te ducă gândul la alte câteva romane
contemporane cu şi despre copii cum ar fi Muzici şi faze de
Ovidiu Verdeş despre care am scris aici sau Cum mi-am petrecut vacanţa de
vară de T. O. Bobe vezi aici şi asemănarea e mai puternică cu
primul dintre ele prin prisma procedeului stilistic riguros şi cu al doilea în
virtutea tematicii şi tematicii psihologice deşi probabil mulţi cititori vor fi
de părere că Strada lui
Adrian Chivu e mai bună decât Cum
mi-am petrecut vacanţa de vară atâta că cel puţin până în prezent a avut parte de mult mai
puţină vâlvă dar timpul nu e trecut.
4 comentarii:
Și tocmai acum nu mai pot să-mi cumpăr cărți :(
@ ionuca
Imi pare rau. Scrieti-mi si va trimit cartea in format electronic, desigur fara protectie, ca s-o puteti citi dupa pofta inimii.
VA ROG SA IMI DATI UN NUMAR DE TELEFON PE CARE SA VA POT CONTACTA.
@ Anonim
Puteti lua lgatura cu mine scriindu-mi un e-mail pe adresa indicata la rubrica Despre mine.
Trimiteți un comentariu