marți, 8 martie 2011

Leapşa PRPRR (adică pe repere literare)

Colegul de blogosferă isuciu m-a invitat zilele trecute să răspund la câteva întrebări pe teme literare. Când eram elev, profesoara de română mă dojenea, reproşându-mi că nu am suficientă trăire în compunerile pe care le scriam, aşa că nu-mi dădea mai mult de nota 9, dar adăuga că mult-râvnitul 10 ar fi la degetul meu mic dacă aş scrie cu mai mult patos. Se crucea probabil biata femeie vâzând cât de sec poate să scrie cineva despre Scrisoarea III sau alte capodopere ale canonului naţional. Probabil asta m-a marcat, drept care în şcoală nu am completat niciodată vreun oracol. Profit acum de invitaţia care mi s-a făcut ca să umplu golul la acest capitol. Iată ce a ieşit:

1. Numiţi cinci titluri de cărţi capodopere din literatura română sau universală.

Fără vreo semnificaţie a ordinii:
Tolstoi - Război şi pace
Mann - Muntele vrăjit
Ilf şi Petrov - Douăsprezece scaune
Shakespeare - Furtuna
Caragiale - Momente şi schiţe

2. Dintre o carte scrisă de un autor român şi una scrisă de un autor străin pe care o alegeţi? Presupunerea este că dacă o citiţi pe una nu mai puteţi s-o citiţi şi pe cealaltă.

Cartea bună (aşa întrebare, aşa răspuns).

3. Ce apreciaţi la o carte: povestea sau emoţia?

Felul în care e scrisă.

4. Literatura modernă şi contemporană este mai valoroasă decât cea antică?

Să lăsam ipocrizia la garderobă: cine mai citeşte literatura antichităţii în afară de unii cercetători, profesori sau studenţi?

5. Orientarea politică a autorului influenţează valoarea unei cărţi?

Da, până la un punct. Lipsa de credibilitate extraliterară (politică, morală etc.) se poate răsfrânge asupra credibilităţii literare. Pe mine, cititor, autorul mă invită să-l însoţesc într-o experienţă estetică şi de multe ori nu poţi pleca la drum cu un individ faţă de opiniile căruia nu ai pic de consideraţie. Nu e ca în ştiinţe. Poate că Nils Abel a fost un ins execrabil, cu mari bube morale, dar asta nu face teorema lui mai puţin adevărată oricât l-ar detesta cineva pe matematicianul care a formulat-o. Dacă dorim să facem cu totul abstracţie de persoana autorului, de convingerile şi faptele acestuia, mă tem ca trebuie să-i reconvertim pe scriitori sau artişti şi să-i facem oameni de ştiinţă.

6. Pe care scriitor îl consideraţi mai valoros: Ştefan Agopian sau Mircea Cărtărescu?

Dacă e valoare estetică, pe Cărtărescu, dacă e valoare morală, pe Agopian, deşi la distanţă de o mustaţă.

7. Consideraţi că trebuie să faceţi eforturi pentru citirea unei cărţi bine cotate sau o părăsiţi? În acest din urmă caz, regretaţi că aţi pierdut ceva?

Sunt cât se poate de democrat: nu depun eforturi deosebite pentru citirea unei cărţi „bine cotate“, oricum, nu eforturi mai mari decât pentru citirea unei cărţi mai puţin apreciate de unii sau de alţii. Dacă e vorba să regret ceva, e vorba de timpul pierdut.

8. Credeţi că o carte poate avea un efect terapeutic?

Da.

9. Apreciaţi valoarea unei cărţi pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor?

În niciun caz pe baza recomandării criticilor (aceia consacraţi, cu sau fără barbă sau ochelari). Nu citesc prefeţe/postfeţe, cronici sau recenzii înainte să citesc textul primar. După, uneori, da. Înainte, niciodată.

10. V-aţi întâlnit cu situaţia în care să vă placă opera unui scriitor, dar să nu vă placă autorul?

Da. Să explic. Îmi place de pildă Levantul de M. Cărtărescu, dar nu-mi place autorul şi nici nu sunt de acord cu opiniile sale extraliterare. Îmi place Creanga de aur de M. Savoveanu, dar găsesc abjectă persoana prozatorului (afirmaţie valabilă şi pentru G. Călinescu şi unele din romanele sale). Îmi plac multe din atitudinile publice ale lui Paul Goma, dar ca scriitor îl găsesc extrem de slab. Céline nu-mi place ca individ şi nici ca scriitor.

11. Dacă aţi văzut o ecranizare a unui roman, mai citiţi şi cartea?

N-am o regulă. Dar nici nu cred că trebuie să renunţi să citeşti Război şi pace chiar dacă ai văzut o ecranizare din acelea reuşite.

12. Credeţi că un scriitor poate să creeze o operă valoroasă dacă nu este patriot?

Nu ştiu cum defineşte autorul întrebării patriotismul, aşa că până mă lămuresc nu pot să răspund.

13. Dacă ar fi sa realizaţi un clasament valoric al literaturilor lumii (engleză, franceză, italiană, spaniolă, japoneză etc.), de la 1 la 10, pe ce loc aţi poziţiona literatura română?

Ajunge cât am tăiat în dreapta şi în stânga şi am împărţit autorii şi operele, nu-i cazul să mai facem şi clasamente.

PS Aş vrea să transmit această leapşă colegului az, pentru al cărui blog am multă preţuire.
Image credits: makeliterature.com

8 comentarii:

mofturi spunea...

Raspunsurile ofera puncte de vedere de interes. Pacat ca unele intrebari au fost ocolite; la punctul 2 nelamurirea era daca preferati literatura romana sau cea straina. La final nu se urmarea cine stie ce filosofie, ci stabilirea locului literaturii romane in literatura universala.Este usor de constatat ca exista literatura franceza, engleza, spaniola, italiana, greaca, americana, sud-americana, rusa, germana, japoneza si altele. Mi-a placut tratarea punctului 5 iar la 6 era vorba de mustata lui Agopian :) ?

Micawber spunea...

@ mofturi

Deh, ramane sa mai lamurim o serie de chestiuni, poate cu alta ocazie. Ati ghicit, la mustata lui Agopian ma referisem :)

valive spunea...

Sper sa nu ai nimic impotriva daca preiau si eu leapsa. Mi-e dor de o leapsa pe teme literare si de aceea o preiau.

Micawber spunea...

@ valive

Desigur.

valive spunea...

Multumesc.

beausergent spunea...

nu inteleg nici intrebarea nici răspunsul de la punctul 4. literatura clasică nu e una singură de la cea antică până la ultima producţie literară a unui "clasic în viaţă"? am citit recent apuleius, din curiozitate şi marcus aurelius (venit la pachet cu epictet) pentru că era pe o "listă" de-a lui Dan C. MIHĂILESCU - fără barbă).

Micawber spunea...

@ beausergent
Acu' sa nu ne facem ca nu pricepem. Stim de la scoala ce acceptiuni are termenul de "clasic", nu facusem decat sa ma raportez (implicit) la una din ele. In rest, sigur ca putem despica firul in patru pana maine. Si cum as putea sa am eu obiectii fata de recomandarea unui guru national? :

beausergent spunea...

regret dacă v-am contrariat. e ultimul lucru pe care mi-l doresc în blogosferă (în primul rând îmi face mie rău, fizic). voiam doar să "scot" de la dvs. un comentariu care să mă lămurească mai bine de ce credeţi că lumea nu mai citeşte "literatură antică"... referirea la "literatura clasică" lipseşte cu desăvârşire atât în întrebare cât şi în răspuns. am introdus-o în comentariul meu doar pentru a integra, cumva, percepţia asupra unui text de cărtărescu şi aceea asupra unui cânt din homer, disociate în întrebarea din chestionar. curiozitatea mea reală, ascunsă, era să aflu cum îşi selectează lumea, în general, lecturile. vă mulţumesc pentru răspuns. caracterul histrionic al comentariului meu anterior a fost totalmente neintenţionat.