Am citit şi eu despre moartea, în floarea vârstei, a lui Alex Leo şerban. Nu ne-am cunoscut altfel decât se cunosc două pseudonime pe internet, în cazul de faţă als şi Micawber. Scria uneori comentarii la postările de pe blogul acesta şi alteori ne întâlneam comentând pe varii bloguri. Nu cred să fi căzut vreodată de acord cu el pe vreo temă, nu-mi amintesc să fi gustat/stimat/apreciat aceleaşi lucruri. Ne-am ciocnit nu odată destul de violent, în fine, în limitele unei minime aparenţe de civilizaţie blogosferică, deşi nu de puţine ori am avut senzaţia că loveşte sub centură. Dar un om pe care nu-l preţuieşti n-are cum să te supere, nu? Ne-am contrat, ne-am ironizat, nu l-am cruţat, nu m-a iertat. Probabil dacă ne-am fi întâlnit faţă în faţă n-am fi avut ce să ne spunem. L-am văzut de vreo două ori la televizor, i-am citit câteva articole, i-am citit o carte. Dacă reuşeai să faci abstracţie de cine le scrie, nu-s rele, îmi ziceam, deşi nu-s cinefil şi n-am nicio pricepere în domeniu. Oricum l-ai fi privit (iar eu nu pot fi suspectat că l-am simpatizat), n-aveai cum să nu-i recunoşti bogăţia lecturilor, inteligenţa şi fineţea observaţiilor, chiar dacă cel puţin pe internet mima un stil adolescentin-messengeristic care îl făcea caraghios.
Simpatizat de unii, antipatizat de alţii, Alex Leo şerban a fost o apariţie în lipsa căreia ecosistemul nostru cultural şi, în particular, blogosfera, vor fi chiar mai sărace şi mai conformiste decât sunt. Sper ca familia şi prietenii celui dispărut să treacă cât mai uşor pentru acest moment greu pentru ei, pentru că nu vor reuşi oricum să-l depăşească complet niciodată.
Un comentariu:
era fascinant alex leo serban. pe cit era de pornit pe net, platind polite care se intindeau pe luni, uneori ani, reale si imaginare, intii pe forumul cinemagiei, apoi pe bloguri, pe atit de neranchiunos si placut, cu al sau fermacator ririit era la televizor. era cel putin doi oameni intr-unul.
Trimiteți un comentariu