sâmbătă, 2 aprilie 2011

Iurodiva

Legenda zice că a fost singura persoană care l-a înfruntat deschis pe Stalin şi că nici n-a păţit nimic. Oricum, îmi închipui că mulţimea celor care i s-au opus făţiş dictatorului sovietic are un număr foarte mic de elemente, ca sā mă exprim în termeni matematici. E vorba de pianista Maria Yudina, probabil cea mai excentrică figură din istoria muzicii ruse. S-a născut în 1899 într-o familie evreiască, dar s-a convertit la creştinism de tânără şi a rămas toată viaţa o credincioasă exaltată. Acest comportament ar fi fost, el singur, de natură să-i asigure un loc într-un lagăr de concentrare în anii 1930, dacă nu şi mai rău. Dar staţi aşa, că tărăşenia abia începe.

A absolvit conservatorul la Petrograd (viitorul Leningrad, viitorul Sankt Petersburg) în 1921 şi a devenit în scurt timp una din cele mai cunoscute pianiste ale epocii. Se povesteşte că intra în scenă îmbrăcată într-o rochie lungă, neagră, de formă piramidală şi purta o cruce mare atârnată la piept, se aşeza la pian, adopta o poză de concentrare adâncă după care îşi ridica brusc mâinile spre cer şi le lăsa să cadă brusc pe claviatură, moment în care publicul încremenea, vrăjit de sunetul puternic. Lumea zicea că Yudina cânta la pian cu forţa a zece bărbaţi. La aspectul neobişnuit se adăuga un repertoriu ciudat de-a dreptul. Cânta Bach şi Beethoven, sărea peste romanticii Chopin, Liszt, Ceaikovski sau peste post-romanticul Rahmaninov şi ajungea direct la contemporanii şostakovici, Hindemith sau Stravinski, În ultimii ani ai vieţii (moare în 1970) a interpretat multe lucrări ale unor avangardişti ca Boulez sau Stockhausen. 

Publicul lua adesea interpretările Mariei Yudina ca pe nişte predici. Uneori pianista se oprea din cântat şi citea poeme din autori prost văzuţi, precum Pasternak. Comportamentul acesta îi aducea din când în când interdicţia de a cânta sau de a preda la conservator. N-a fost însă niciodată arestată şi nici nu şi-a schimbat obiceiurile. Se zvonea că o protejează însuşi Stalin. Acesta o considera o nebună sfântă, o aşa-numită iurodivă. Termenul nu are de a face nici cu euro (în pronunţia mitocănească a lui T. Băsescu), nici cu divele. Iurodivii erau, în tradiţia rusească medievală, nebunii-sfinţi pe care ţarii şi, mai târziu, chiar dictatorii comunişti, îi tolerau şi cărora li se permitea să spună adevăruri incomode. Un astfel de iurodiv ar fi fost, în epoca modernă, Puşkin pentru ţarul Nicolae I. Stalin şi-ar avut iurodivii lui, iar cei mai de seamă muzicieni care s-au fi bucurat de acest statut neconsfinţit de nomenklatura oficială par să fi fost Yudina şi şostakovici.

Legenda spune că Stalin a ascultat odată un concert al Mariei Yudina transmis la radio şi i-a plăcut aşa de mult că a cerut un disc cu interpretarea respectivă. N-a îndrăznit să-i spună nimeni că fusese un concert live şi că nu exista niciun disc. Au chemat-o de urgenţă pe Yudina în studio şi au făcut înregistrarea peste noapte. A fost un disc într-un singur exemplar, pentru un beneficiar unic: Stalin. Acesta a răsplătit-o pe pianistă cu o sumă mare de bani, la care ea i-a răspuns printr-o scrisoare de mulţumire în care spunea şi că donează banii bisericii. La asta a adăugat şi că se roagă ca Dumnezeu să-l ierte pe Stalin pentru păcatele lui. Suprinzător, nu au existat represalii îndreptate asupra Mariei Yudina. Legenda mai spune şi că atunci când l-au găsit pe Stalin în agonie în urma atacului cerebral care l-a şi ucis, el asculta discul cu pricina.

Sigur că e o poveste cu destule accente senzaţionale, deşi mulţi contemporani (printre care şostakovici însuşi, altminteri cunoscut ca sceptic) o credeau adevărată. Ea scoate în evidenţă statutul de iurodivă al artistei. În 1950, aflată în turneu la Leipzig, a intrat desculţă în Thomaskirche, unde se află mormântul lui Bach, act de mare curaj la vremea aceea, ţinând seamă că totul se raporta la Kremlin. ţarul roşu avea însă grijă de iurodivii lui.

Maria Yudina interpretând concertul BWV 1052 de Bach:

PS Majoritatea informaţiilor din postarea de azi sunt luate din cartea lui Solomon Volkov, Shostakovich and Stalin (Knopf, 2004), o lucrare deosebit de interesantă, despre care sper să pot scrie cât de curând.
Photo credits: wn.com

11 comentarii:

Anton spunea...

O postare care mi-a plăcut în mod deosebit, fapt pentru care i-am şi dat cinci stele (şi asta nu că le-aş fi dat de la subsolul articolului).
Foarte tare povestea asta cu iurodiva lui Stalin! Întâmplător, mai auzisem şi eu de iuridovii ţarilor, dar nici măcar nu-mi imaginasem că Stalin ar fi avut şi el aşa ceva. Cât o fi fost el de seminarist în tinereţile lui cele smerite şi nu tocmai.
Oricum, pianista respectivă a fost un adevărat personaj de roman. Aş vrea să citesc şi eu cartea aceea. O să caut să văd dacă nu cumva s-o fi tradus şi pe la noi. Sigur, ceva îmi spune să nu-mi fac iluzii...

Micawber spunea...

@ Anton

Povestea s-a tot spus, dar numai in cartea asta am gasit o prezentare mai amanuntita a eroinei. Se pare ca Stalin il imita in unele privinte pe Nicolae I, mai ales in ceea ce priveste modul in care ii manipula pe artisti.

Da - personaj de roman sau de film. Habar n-am daca s-a scris vreo carte sau s-a facut vreun film. Banuiesc ca nu s-a tradus in romana Shostakovich and Stalin. Contine discutii destul de lungi si detaliate ale unor chestiuni muzicale si ma indoiesc ca exista la noi publicul care sa justifice o asemenea traducere. Nu ca n-ar fi interesant (dimpotriva), dar trebuie sa ai ceva ore de ascultare la activ. Eu am citit editia engleza pe Kindle.

AntonioToscanini spunea...

Doamne ! sa vedeti ce ma excita ! deci o rochie in forma de piramida si o cruce ( ce-a noastra de toate zilele )

mi-am amintit de o cronica de film despre Cleopatra ( apropos de decesul lui Liz Taylor ) se spune ca la vremea aceea a fost cel mai bine cotat film ( cred ca tante Simona de B. cu feminismul ei si gagicul ei J.P. Shartra trebuia sa pice palida de invidie pe jos in infern )

pt ca Cleo .. dupa ce a parcurs niste "studii in fukultatea de pisicologeala" a declarat ca ea stie ce-i trebuie Lui . Barbatului !

Adica , El doreste sa iubeasca si chiar in timp imediat sa se casapeasca .
Ea a oferit (in acest altfel context istoric ) acest lucru foarte generos ! cu riscuri care ( din nou semnaleaza nu pro-spectiv ci retro-spectiv ) ca "arhetipurile" se adeveresc si mai ales ca sunt "eficace" .

pina la urma safari-ul din desest pina la date-ul din exlusiva Roma pavata .. ramane cum vedem un act de intens amor .

mai putin insa bla-bla-ul ala religios si balbait din biserici si sponsorizat de politicieni si enoriasi in egala masura .. decat o interpretare mai sensibila a religiei .

#e ca si in situatia culturii Maya . matematic vorbind ei s-au simtiti profund atasati si "simbiotizati" cu natura .. la fel si matematicienii astialalti .. cu natura .. lucrurilor .. bombe .. munitzie .. etc

dar sa vedeti cate altele se mai pot scoate din textulica asta al dvs . astept pe jar part II sa fim bunintzelesi !

PA !

ArturoToscana spunea...

PS:

uite cat sunteti de neinspirat pe tema Bach !
"trebuia" sa-l postati in decembrie cand "pseudo-melomanii" aia aveau ce invata din lalalaielile alea ale lor ..

dar ma rog .. uneori e prea tarziu cu toata pseudo - intentzia !

PPS: stiti ce-a zis Bach inainte sa deacoltzu - nu ?
de unde nu "E" sa nu ceara nimeni - doar sa spere !!!

29decembrie spunea...

mi-a facut placere sa citesc si foarte interesant.
o poveste care capteava atentia, inca din primele randuri..
'Stalin, omul de fier..'

VerdiInRelax spunea...

am uitat desigur sa va zic ca yo ma refer la Arturo Toscanini ( care nu are nimic comun in (direct) cu "Toscana" ) - din cauza ca dvs va referiti mereu la chestii de genul ..
wagner si don corleone sau shostacovici si don stalin ..etc

ps: nu stiu cat de atenti sunt cei care va citesc - abonatii dvs -eu insa imi amintesc ca o data - spuneati ceva de o "tripleta" a lui un tip pe nume barbu ( daca nu ma insel )
m-am dus atunci pe wiki si am descoperit ca e vorba de un roman banal - unde protagonistii sunt niste fotbalisti ( dintr-o echipa nu-stiu-care-de-fotbal )
care oricat au incercat .. au ramas fara succesuri .
explicatia era aia - ca acestia aveau o "origine nesanatoasa" din lumea interlopa - adica -, nu cunosteau altceva decat faultari , smacherii , inselat , etc .

pps: nu de mult timp am ascultat un socio-psiholog de pe meleagurile mele care zicea ca mafia de aia e combatuta la noi la fel ca si "clanurile" ( verisori , matusi , unchi , frati , cumetri gen , etc ) pentru ca intentia lor e aceea de a le merge lor bine nicidecum nu sunt orientati intr-o cauza generala sociala . adica .. in directia asta : cei bun pe mine / noi .. trebuie intr-o anume "echitate" sa fie in general bun pt toti .

gata ! scuze ca m-am lungit .. dar asa se vede ca uoamenii nu au exercitziul extinderii .. decat cum zicea "psihanalistul biciclist" in scufitza rosie -- doar cat de "lunga" e plapuma "lupului" :))))

Monica Tarţa spunea...

Şi noi sperăm să scrii cât de curând! M-ai făcut foarte curioasă! :)

Micawber spunea...

@ VerdiInRelax

Comentariul dvs. e coplesitor prin complexitate si profunzime.

Micawber spunea...

@ 29decembrie

Mai exact, Stalin inseamna 'omul de otel', nu de fier.

Micawber spunea...

@ Monica Tarţa

Daca am timp,la sfarsitul saptamanii, daca nu, altadata.

Triumvirata spunea...

ma bucur ca vedeti chestia asta asa !

PS: va reamintesc ca eu astept inca in acest week-end partea 2ua ..
altfel trebuie sa va zic : ADIO ! ( asta inseamna sa va dau papucii :))) )