Nu-i nicio mare noutate că pentru Nietzsche muzica era o valoare esenţială („Viaţa fără muzică e pur şi simplu o greşeală, o durere, un exil”, îi scria el unui prieten). Filozoful s-a apropiat de muzică nu doar prin scrieri teoretice deja celebre şi tocite prin citare (dacă nu prin citire) sau cultivând relaţii cu marii muzicieni ai vremii. E notorie amiciţia cu Wagner, dar şi cu Cosima, soţia acestuia, pentru care zice-se că făcuse o pasiune, din păcate pentru el neîmpărtăşită de fiica lui Liszt. Mai puţin se ştie despre Nietzsche-compozitorul. Dacă Rousseau a scris muzică de operă care s-a bucurat de un oarecare succes (am scris despre asta mai demult aici), mai puţină lume are habar că gânditorul german a cochetat şi el cu compoziţia, deşi ecoul în epocă a fost mult mai modest.
Producţia muzicală a lui Nietzsche nu e foarte bogată şi ocupă intervalul dintre 1862 şi 1889 (anul în care sănătatea mentală începe să i se deterioreze grav şi ireversibil). Ea cuprinde, printre altele, 15 lieduri, 9 piese pentru piano solo, una pentru cor şi orchestră, mai multe bucăţi pentru pian la patru mâini. S-au păstrat şi schiţele altor compoziţii, rămase neterminate. Nedispunând de o pregătire muzicală sistematică, autorul scria lăsându-se condus mai degrabă de spontaneitate decât de principii ale compoziţiei. Această caracteristică pare strâns legată de caracterul ocazional al unora din lucrări. De exemplu Cosimei Wagner i se dedică piesa pentru vioară sau pian Eine Sylvesternacht (subintitulată „Poem simfonic”), iar cu prilejul căsătoriei prietenilor săi Olga Herzen şi Gabriel Monod îi cadoriseşte cu Monodie à deux pentru două piane. Oricum, iese mai ieftin decât la nunţile fastuoase ale mitocanilor români.
3 comentarii:
Salut :)
Interesant blog ai aici. Sunt Admin de pe www.lectura-audio.blogspot.com
Keep up the good work
@ Admin
Multumesc, sunteti amabil.
Da!,...
Se zice ca Nietzsche este nu doar unul dintre cei mai controversati filozofi - ci -, este si unul dintre cel/cei mai neinteles/i poet/i !
( asta apropos de patetic si poetic - si -, iluzia de a se fi apropiat prea mult de Aristoteles )
iscaleste :
E ( fara punct ca la vitganshtain ca "a" mic fara punct chiar e "fara") :))))
Trimiteți un comentariu