23 noiembrie 2011

Lumea gheţii


guest post de dragoş c. - chestii livreşti

eu ce sunt? să fiu, oare, omul de ştiinţă, observatorul? să fiu oare, omul care are şansa să privească, în parte, viaţa din exterior? dintr-un unghi nou, format în egală măsură din solitudine şi clarviziune? sau sunt, pur şi simplu, doar patetică? (p.198)

este domnişoara smilla, 37 de ani şi un singur prieten, un băieţel pe nume isaia. care moare. după unii, un accident. nu şi după ea, care porneşte să descopere adevărul. şi va reuşi. sfârşit.
roman poliţist. sau de aventuri, sau psihologic. sau de ştiinţă. prinde cititorul şi-l duce în copenhaga, dar şi în thule (groenlanda) sau peste atlantic, pe un vapor.

avem cu toţii o încredere oarbă în cei ce iau deciziile. avem încredere în ştiinţă. deoarece universul nu poate fi pătruns în toate profunzimile lui, iar pe informaţii nu te poţi baza sută la sută. acceptăm existenţa unui glob pământesc rotund, acceptăm existenţa nucleelor atomic ţinute laolaltă, ca picăturile, de către un univers curbat, precum şi necesitatea de a interveni în materialul genetic. şi nu fiindcă am fi convinşi de corectitudinea tutror teoriilor, ci fiindcă avem încredere în cei ce ni le prezintă. suntem cu toţii, prozeliţi ai ştiinţei. dar, spre deosebire de adepţii altor religii, prăpastia dintre noi şi preoţi nu mai poate fi desfiinţată. (p.356)



ceea ce mi-a plăcut - pe lângă gândurile cinice şi cumplit de "adevărate" ale domnişoarei smilla - a fost lumea de gheaţă  pe care høeg o creează cu ajutorul acestui personaj, geolog şi specialist în fenomenele gheţii. albul zăpezii, răceala gheţii dar şi căldura ei, gheţarii, groenlanda - perspectiva unei lumi de neaflat din altă parte. de simţi fulgi pe limbă şi-ţi vine să te tragi mai lângă calorifer sau s-arunci o pătură-n spinare.   

aşa încât, dacă găsiţi cartea prin vreun anticariat sau pe la vreun/vreo prienten/ă, luaţi-o şi citiţi-o! păcat că nu e reeditată.

peter høeg, cum simte domnişoara smilla zăpada (frøken smillas fornemmelse for sne), editura univers, bucureşti, traducere (minunată!) de valeriu munteanu, 391 de pagini
coperta de done stan

romanul a fost ecranizat în 1997 (imdb). imaginea de sus e un cadru.

6 comentarii:

Rontziki spunea...

Am citit-o acum mulţi ani, împreună cu încă o carte de Peter Hoeg, Femeia şi maimuţa, ambele mi-au plăcut foarte mult, dar le-am citit împrumutate şi le-am tot căutat prin anticariate de câţiva ani şi nimic...
Am scris şi editurii mai demult, n-o mai aveau şi nici n-am aflat de vreo reeditare.

Wilkins Micawber spunea...

@ Rontziki

Cautati din cand in cand pe okazii.ro - acolo apar cand te astepti mai putin tot felul de carti ciudate/rare/epuizate, de regula chiar ieftine.

Violette Vornicel spunea...

Domnisoara Smilla simte zapada cu o inteligenta de poet. Cartea lui Hoeg mi-a schimbat peisajele interioare de iarna si de gindire si inca ma urmareste cu ambianta ei stranie, desi am citit-o acum mai bine de 11 ani. De acelasi autor, m-a incintat si "Fata cea tacuta" --recomand amindoua cartile tuturor celor care tinjesc dupa lecturi care sa-i transporte in lumi necunoscute si pasionante.

Micawber spunea...

@ Violette Vornicel

Se pare ca am ratat un autor interesant.

dragoş c spunea...

@Rontziki - si eu am gasit-o intamplator, intr-un anticariat. poate si pt ca o tot cautasem. :)

@Violette Vornicel - da, høeg indeplineste conditia mea pentru un bun scriitor - o perspectiva noua (si reusita) asupra lumii. binse zis, ambianta stranie.

dragoş c spunea...

@Violette Vornicel - si acuma imi pare rau ca nu am scris mai bine despre carte...