Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici a câştigat premiul literar „Augustin Frăţilă”

S-a încheiat concursul literar „Augustin Frăţilă”, iar câştigătorul potului de 10.000 de euro este Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici, carte despre care am scris la vremea respectivă aici. Acum că s-a terminat – am aflat şi eu ca omul de rând, de pe Facebook, felicitări câştigătorului, onoare celor clasaţi pe locurile următoare. Iată clasamentul meu şi totodată modul în care, ca membru al juriului de bloggeri, am acordat punctele:

 

1. Dan Lucian Teodorovici – Matei Brunul (5 puncte)

2. Octavian Soviany – Viaţa lui Kostas Venetis (4 puncte)

3. Mirela Stănciulescu – Emoţia (3 puncte)

4. Magda Cârneci – FEM (2 puncte)

5. Alexandru Vlad – Ploile amare (1 punct).

 

Dintre acestea am avut de ales, aşa am punctat, deşi ca să spun drept niciuna din cele cinci cărţi nu mi-a plăcut într-atât de tare încât să mă îndemne să reiau, cândva, lectura. Nu pot decât să-mi exprim regretul că printre cărţile înscrise la concurs nu s-au numărat şi Moartea unui dansator de tango de Stelian Tănase şi Povestea unui om şi a gândacului său de Anton Marin, despre care am scris la vremea respectivă aici şi aici. În plus, nu sunt sigur că anul 2011 a fost chiar cel mai bun an pentru romanul autohton. La fel ca în viticultură, unde unii ani sunt mai buni decât alţii, aşa şi în literatură, la urma urmei.

 

Traducătorii profesioniști (e drept, nu cei care traduc beletristică, ci specialiştii în texte tehnico-ştiinţifice) au o vorbă care sună „GIGO”. E de fapt un acronim englezesc (garbage in, garbage out, adică nu scoate dintr-un text prost altceva decât e, un text prost). Oarecum asemănătoare a fost şi situaţia în care m-am trezit, deşi as mai îndulci un pic pilula şi n-aş zice că toate cele cinci cărţi au fost garbage. Ele au fost însă materialul, input-ul care mi-a fost pus la dispoziţie, iar rezultatul (output-ul, de bună seamă) nu avea cum să fie decât pe potrivă. Când am acceptat să fac parte din juriul de bloggeri mi-am propus să adopt drept criteriu de judecată (să-mi fie iertată autocitarea) „capacitatea cărţii de a trece rampa, de a stârni interesul cititorului străin, de a sparge barierele ghetoului literar românesc” şi spuneam că „Voi acorda punctaj maxim acelui roman care (desigur, în opinia mea) va dovedi cel mai mare potenţial de „vandabilitate” pe piaţa internaţională a cărţii”. Un criteriu desigur subiectiv şi care mi-a şi adus de altfel critici nu lipsite de substanţă. Acum, la sfârşit, trebuie să recunosc că nu am prea putut să fiu consecvent în aplicarea acestui etalon sau, mai bine zis, că mi-a venit destul de greu să discern ce elemente din fiecare roman l-ar face căutat în traducere. Cred, totuşi, că figura cea mai bună o face la acest capitol Matei Brunul de Dan Lucian Teodorovici, o carte la adresa căreia am avut destule vorbe rele când am scris despre ea, dar care pentru mine este câştigătoarea (detaşată) a acestui concurs.

 

Rămâne ca anii următori să ne arate dacă „Augustin Frăţilă” se va impune ca premiu literar râvnit şi respectat sau va rămâne o simplă menţiune la lista lungă a proiectelor româneşti eşuate. Deoarece marele premiu este acordat de firma Philip Morris Trading, mare comerciant de tutun, ar fi frumos ca laureatul să doneze măcar o părticică din bani pentru cercetările din domeniul oncologiei.