Intelectualul băsist de la Humanitas, preşedintele republicii ateniene şi androginul „cool”

Editurile noastre, la fel ca alte firme care produc câte şi mai câte, îşi promovează produsele cum pot, mai bine sau mai rău. M-am ferit până acum să comentez modalităţile pe care le foloseşte una sau alta din ele, în ideea-truism că trăim vremuri grele şi face fiecare ce poate ca să-şi vândă cârnaţii cărţile. Un text al lui Dan Gulea, profesor la un cunoscut liceu ploieştean, mi-a atras însă atenţia asupra concursului organizat de Editura Humanitas în rândul elevilor din toată ţara, în scopul mai mult sau mai puţin declarat de a-i atrage spre lucrările publicate şi – să nu fim ipocriţi – de a-i face să ceară bani de la părinţi ca să le cumpere. Nimic rău până aici. Totul pare o acţiune fericită de marketing cultural, o situaţie win-win, atât pentru cititor, cât şi pentru editor.

De la premise până la realizarea practică e uneori o distanţă apreciabilă, la fel şi între ideea generoasă şi onestitatea intelectuală. Citez din textul profesorului Gulea:

În concursul organizat de Editura Humanitas la nivelul liceelor, etapa a III-a (17 februarie 2012) a adus întrebari formulate de dl Andrei Cornea despre Grecia antică, pe baza Banchetului (ed. Petru Creţia) şi a lui Robert Flacelière, Viaţa de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle (trad. Liana Lupaş, 2011).

Întrebările au sunat aşa cum le reproduc mai jos (în italice); ele au fost împărţite în câte două seturi, unul negru (primul set reprodus aici), al doilea gălbui (celălalt set reprodus).

Îmi permit să formulez şi eu câteva întrebări la formularea acestor întrebări, întrucât consider întrebările dlui Cornea tendenţioase şi deviante; sunt convins că ar fi trebuit să îşi răspundă măcar la câteva dintre punctele pe care i le adresez. Nu acum, ci mai demult.

Să vedem o mostră de întrebare tendenţioasă:

3. Ce sunt?

Mi s-a întâmplat, într-o noapte, să fiu președintele republicii. Din păcate, doar o singură noapte. După asta au dat preşedinţia altuia. (Pardon, nu sunt cine vă gândiți!) Ce sunt?

M-au ales prin tragere la sorţi împreună cu ceilalţi 49 de colegi. Locuim cu toţii într-o casă rotundă, Tholos. De multe ori, dormim acolo, ca vai de lume de altfel! Deşi cică am fi magistraţii supremi în stat, nu primim de la democraţia noastră decât un fleac de drahmă pe zi. Ce? Pe la voi nu sunt drahme de loc? Ce trist!

Răspuns: Sunt un pritan

Profesorul comentează, pe bună dreptate cred:

a. Grecii nu aveau funcţia de preşedinte al republicii, ci pe cea de preşedinte al Adunării celor 50 de pritani; acesta nu era ales noaptea, ci ziua (!);

b. „Numele funcţiei era epistates”. De ce un răspuns alternativ, de ex. „epistates”, nu e posibil? (Flacelière, p. 41-42: „În secolul V, preşedinte al Adunării era pritanul desemnat în fiecare zi prin tragere la sorţi, iar numele funcţiei sale era epistates.”)

c. De unde ştii la ce mă gândesc?

d. De ce e trist că nu sunt drahme? Unde să fie? Cu ce scop?

e. Preşedintele oricărei republici moderne este unul singur, pe când pritanii erau 50. O ambiguitate lipsită de gust sau de discernământ?

f. Aud?

Se pare că pe Andrei Cornea îl macină, semi-conştient cel puţin, anume complexe sau, tot freudian vorbind, reziduuri diurne, actul ratat fiindu-i probabil provocat de reproşurile pe care multă lume i le-a adus, pe bună dreptate, pentru proslăvirea actualului regim politic din Romania.

Cu ocazia unei întrebări din alt set, autorul, care a sărit de multişor de vârsta adolescenţei, cochetează caraghios cu liceanul anilor 2010, coborându-se, pedagogic (socratic?) la nivelul lui de înţelegere, printr-un „cool” bine plasat:

2. Ce sunt?

Sunt rotund. Semăn la rotunjime cu Luna din care provin. Am patru mâini şi patru picioare. Când merg, mă învârt în cerc, folosindu-mă de toate cele opt membre. Nu sunt o caracatiţă. Şi ceva cool: sunt pe jumătate bărbat, pe jumătate femeie. Ce sunt?

Mai sunt şi alţii asemănători mie şi foarte cool, dar unii au sosit din Soare şi alţii din Pământ şi sunt un pic altfel decît mine. Cu toţii am pierit de mult, fiind tăiaţi în două de Zeus, drept pedeapsă pentru înfumurarea noastră. Voi sunteţi descendenţii noştri şi, când vă iubiţi între voi, ne readuceţi cumva la viaţă.

Răspuns: Sunt androgin.

Spaţiul şi profilul acestui blog nu-mi permit să reproduc integral textul şi argumentele lui Dan Gulea. Cei interesaţi le găsesc aici. Am vrut doar să atrag atenţia asupra unei imposturi intelectuale cu atât mai periculoase cu cât îi vizează pe cei foarte tineri. Pe lângă asta, modul în care sunt formulate întrebările jigneşte uneori inteligenţa elevilor. De fapt acesta mi se pare aspectul cel mai grav. Mulţi elevi sunt prea inteligenţi pentru a se lăsa manipulaţi de sofisme cu trimiteri transparente la preşedinţi (eventual inexistenţi) sau de expresii folosite pentru a le intra sub piele. După un asemenea episod, aş boicota fără ezitare acest concurs.