vineri, 3 februarie 2012

Aventuri cu Tică şi Rică (II)

După ce m-am ocupat acum două săptămâni de Tică şi Rică în dezacord cu ştiinţa (1958), a venit azi rândul celui de al doilea din seria romanelor lui Leonid Petrescu. E vorba de Tică şi Rică au pornit spre lună! (Editura Tineretului, 1961). Să nu privim cu prea multă lejeritate semnul de exclamare cu care se încheie titlul, căci el semnalizează perfect entuziasmul de care e străbătută întreaga carte. Personajele sunt cunoscute din povestea anterioară. E vorba de cuplul contrastant Tică-Rică şi de Vrăjitor, acea apariţie supranaturală convertită la spiritul ateismului materialist-ştiinţific de rigoare în epocă (de altfel numele lui apare cel mai adesea în ghilimele). Suntem în primăvara anului... nu ni se spune exact care, dar putem ghici, din faptele evocate în Cuvânt înainte că nu s-a scurs prea multă vreme de la faptele de glorie ale cosmonauţilor sovietici care începuseră să cucerească spaţiul (1957-1961).

Îi găsim pe Tică şi Rică conversând despre literatura ştiinţifico-fantastică, dar sfârşind prin a discuta despre explorarea universului şi, desigur, despre marea admiraţie pe care le-o inspirau tuturor realizări sovietice pomenite mai sus. Tică citeşte dintr-o revistă despre numeroşii voluntari care scriau Academiei de ştiinţe din Uniunea Sovietică în speranţa că vor fi recrutaţi pentru viitoare călătorii:

- [...] Ascultă acum despre un alt caz, foarte interesant. Uite ce scrie: „De una din scrisori este prinsă o fotografie, care înfăţişează figura inteligentă, vioaie, a lui Jean-Pierre Charpentier, un şcolar francez. El visează la călătorii în spaţiu, e plin de admiraţie faţă de realizările ştiinţei sovietice şi s-a hotărât să înveţe ruseşte, pentru ca să poată citi toate cărţile despre sateliţi”.

Atmosferă entuziastă (sunt scrisori şi din România), iar băieţii tânjesc şi ei după asemenea aventuri. Noroc cu Vrăjitorul, care apare ca la comandă şi îi invită să-l însoţească într-o călătorie cu racheta. Nu ştiu cum se zice în ruseşte Destination Moon, dar punctul terminus al călătoriei îl constituie satelitul natural al planetei noastre. Vrăjitorul îi duce pe copii la cosmodrom, îi urcă în rachetă şi începe călătoria. Până să decoleze racheta, se poartă discuţii educative despre astronomie, gravitaţie, acceleraţie gravitaţională şi viteze cosmice, principiul de funcţionale al rachetei spaţiale, se îmbracă costumele de cosmonaut etc. Spre deosebire de personajele din romanul precedent, ignorante şi sfidătoare în suficienţa lor, astronauţii Tică şi Rică au învăţat lecţia predată de Vrăjitor, dau dovadă de curiozitate şi chiar de unele cunoştinţe în domeniu. Poziţia, justă, e cea a materialismului obiectiv („Voi însă ştiţi că în realitate legile şi fenomenele din întreaga lume există în afara noastră şi nu au nevoie de noi pentru ca să se manifeste”, precizează Vrăjitorul).

Urmează călătoria spaţială propriu-zisă, cu relatări oarecum comice ale unor neajunsuri specifice (imponderabilitatea şi dificultăţile vieţii pe o navă spaţială). Undeva pe traseu la bordul rachetei se primeşte o telegramă de la... Săgetuţa şi Veveriţa, în care tinerilor cosmonauţi li se urează o călătorie plăcută în spaţiul cosmic. Nu e nevoie ca cititorul să facă un efort deductiv prea intens. Ni se explică de îndată că e vorba de Strelka şi Belka, cele două cățelușe sovietice trimise în spaţiu în 1960.


Urmează momentul atingerii suprafeţei lunare, precedat de o dispută care pune în evidenţă o oarecare creativitate lingvistică:

- Ne apropiem de Lună, zise Rică, întorcându-se de la fereastră. Vrei să ne spui, nene „vrăjitorule”, la ce oră o să aterizăm?
- Tu nu vorbeşti corect, îi răspunse „vrăjitorul”. Nu poți spune că „aterizezi” decât în legătură cu Pământul. Numele latinesc al Pământului este „Terra” şi de aici vine şi denumirea „a ateriza”, adică a coborî pe Pământ.
- Aha! Atunci... vrei să ne spui când o să alunizăm?
Tică începu să râdă.
- Alunizăm! Ha! Ha! Adică ce, o să căpătăm alune?
- De fapt, zise „vrăjitorul cu seriozitate, termenul „a aluniza” nu-i chiar atât de rău. Se poate spune şi „a aseleniza”, de la denumirea latinească „Selena” dată Lunii.

Trecem peste scăparea Vrăjitorului (Selena e denumire grecească). Odată alunizaţi aselenizaţi, Tică şi Rică se confruntă cu tot felul de ciudăţenii, cum ar fi scăderea greutăţii din cauza acceleraţiei gravitaţionale mai mici decât pe Pământ, lipsa atmosferei, relieful lunar şi câte şi mai câte, pentru care primesc explicaţiile răbdătoare ale mentorului lor. La întoarcere vor face şi o ieşire în spaţiu. Întreaga relatare a călătoriei e de un realism bine condus, iar singurul element discordant e timpul. Într-adevăr, drumul spre lună se face în doar câteva ore, mult mai puţin decât ar fi cerut condiţiile de deplasare cu vitezele cosmice date. Enigma se rezolvă la sfârşitul cărţii. Tică, Rică şi Vrăjitorul nu părăsiseră nicio clipă suprafaţa Pământului. Întreaga călătorie, cu explorarea suprafeţei lunare cu tot, nu fusese decât o simulare în laborator. Puţin dezamăgiţi, cei doi rămân să viseze la viitoare călătorii spaţiale, reale de data asta, dar din poziţia în care suntem azi vedem că nu le-a fost dat. Asta numai dacă pe unul din ei nu-l chema Dumitru Prunariu.

Fact checking
Spre deosebire de volumul precedent al seriei, Tică şi Rică au pornit spre lună! nu-şi mai poate permite o atitudine de neutralitate politică sau ideologică. Cartea e înţesată de referinţe la expediţiile spaţiale sovietice. Pentru că a venit vorba de căţeluşele Strelka şi Belka, e de pomenit că primul animal în spaţiu a fost căţeluşa Leika, lansată pe 3 noiembrie 1957, cu doar o lună după lansarea pe orbită a primului obiect fabricat de om (Sputnik I). Evenimentul se dorea un omagiu adus apropiatei sărbători de la 7 noiembrie. Coordonatorii misiunii nu mizau pe faptul că Leika va fi în viaţă la întoarcere (de altfel i se lăsase hrană otrăvită, pentru a o scuti de probleme). Până la urmă se pare că bietul căţel a murit după doar câteva ore de drum, din cauza stresului şi a supraîncălzirii. Acest lucru a fost ţinut secret pană după destrămarea URSS. Lansate în 1960, Strelka şi Belka au fost mai norocoase şi s-au întors vii. Cei interesaţi de implicaţiile politice şi ideologice ale aventurii spaţiale sovietice pot citi recentul volum Soviet Space Culture. Cosmic Enthusiasm in Socialist Countries (Palgrave Macmillan, 2011, editat de Eva Maurer şi colaboratorii). 
(Va urma)

12 comentarii:

magda spunea...

postarile despre carti de copii imi plac cel mai mult. ce expresive sint desenele din rica si tica. in prima carte erau din doar trei culori: alb, negru, rosu. in asta apare si galben.

Micawber spunea...

@ magda

Deh, unora le place o categorie de postari, altora, alta, nu-i poti multumi pe toti.

Observatia dvs. privind ilustratiile e foarte adevarata. O sa vedeti si evolutia din cel de al treilea volum al seriei, despre care sper sa am ocazia sa scriu. Ilustratiile sunt toate realizate de Burschi Gruder (gasiti informatii de pilda aici:
http://burschi.webs.com/)

A fost un ilustrator foarte talentat si prolific, iar desenele lui pot fi gasite in foarte multe din cartile si revistele pentru copii aparute in comunism. Si-a continuat activitatea, mult mai discret, si dupa 1990.

Marina spunea...

Multumiri si pentru aceasta postare - este interesant insa ca atunci cand am citit cartea nu mi-am dat seama ca erau referiri de natura politica in ea. Poate ca versiunea pe care am citit-o eu fusese 'cenzurata', in sensul ca numai ispravile celor doi eroi sunt mentionate, ceea ce face ca lectura sa fie intr-adevar interesanta. Astept cu nerabdare urmatoarea postare.

rescatorul spunea...

caut de mult aceste carti cu tica si rica. si sunt multi altii care jinduisc dupa ele. te-ai gandit vreodata sa le scanezi, savarsind astfel un lucru minunat pentru cei neimpliniti? :)

rescatorul spunea...

am fi foarte recunoscatori daca ai scana aceste carti si le-ai oferi si celor care jinduiesc dupa ele...:)

Micawber spunea...

@ Marina

Interesant de vazut reactia receptorului sincron cu aparitia cartii (inteleg ca sunteti din categoria respectiva). Nu am motive sa cred ca ar fi existat o cenzura; oricum, cititorul-copil al acelor vremuri n-ar fi putut probabil s-o detecteze.

Micawber spunea...

@ rescatorul

Intr-adevar, ar fi poate de dorit ca aceste carti sa fie scanate. Din pacate, nu cred ca am sa pot scana exemplarele mele, caci sunt destul de deteriorate si ma tem sa nu le stric si mai rau.

Cu un pic de perseveverenta sunt convins ca veti gasi, cautand prin anticariatele virtuale, volumele pe care le cautati. Apar din cand in cand pe lista cartilor disponibile, totul e sa fiti tenace.

Marina spunea...

Si pe mine m-ar interesa sa am aceste carti - dar ma descurajeaza idea de a cauta practic acul in carul cu fin. Mai curand as ajuta la redactarea lor sub forma de carti electronice cu ilustratiile originale, astfel incat sa le poata citi toti cei care iubesc aceste capodopere ale literaturii romane pentru copii:).

Marina spunea...

Si pe mine m-ar interesa sa am aceste carti minunate, dar ma descurajeaza idea de a cauta practic acul in carul cu fin. Mai curand m-as oferi sa ajut la redactarea lor si postarea lor pe internet cu ilustratiile originale, astfel incat sa se bucure tot romanul de ele. La urma urmei, chiar si Tica si Rica s-ar minuna de faptul ca in ziua de azi exista carti electronice! :)

Micawber spunea...

@ Marina

La mijloc sunt destul de multe probleme tehnice, nu in ultimul rand calitatea precara a exemplarelor fizice.

Nicar Tiba (nvtiba@gmail.com) spunea...

Felicitari si mii de multumiri pentru idee....mi-ar place sa contribui si eu cu ceva la colectie dar in afara de "Povesti
Nemuritoare" de Petre Ispirescu (si asta fara coperta) nu am nimic.

In alta ordine de idei: imi amintesc de citeva povesti/carti pe care as vrea tare mult sa le mai recitesc dar nu stiu titlurile:

1 Nina Cassian - Un volum cu versuri fantastice cu ilustratii alb negru

2 O carte format "de buzunar" de vreo 48 file care probabil se numea "Din Basmele Popoarelor" ce continea o povestire chinezeasca si se incheia cu o povestire maya de o mare sensibilitate (mi s-a parut mie atunci)

3 Povestirea "3 Gainusi" aparuta intr-o culegere de diferiti autori

4 Un volum (cartea era in format
A4)de povestiri din zona asiatica a fostei URSS probabil povestiri mongole

Poate cineva isi aminteste ceea ce am uitat eu si ma poate ajuta sa aflu titlurile; apoi cine stie cu putin noroc sa le gasesc pe net si le pot posta pentru bucuria tuturor.

Va multumesc din nou

Nicar

Micawber spunea...

@ Nicar

Ma bucur ca v-a placut postarea si sper sa revin cat mai curand cu inca o carte - ultima - din ciclul Tica si Rica.

Cautati pe scribd.com, vad ca s-au postat acolo multe carti pentru copii scanate.