Distrugerea şi deteriorarea cărţilor vor fi pedepsite prin lege

Până la urmă trebuia să le vină şi ideea asta, era în firea lucrurilor. După ce a reglementat forma castraveţilor şi dimensiunile ouălor, Uniunea Europeană a trecut şi la chestii pentru oamenii mai subţiri, iubitori de cultură. Să n-o mai lungesc: diriguitorii europeni propun implementarea în statele membre a unei legislaţii care să pedepsească distrugerea şi deteriorarea cărţilor. Foarte frumos, vor sări mulţi din cei care ţin bloguri zise bibliofile şi care nu mai prididesc să scrie despre ultimele apariţii editoriale, despre ce autografe a mai dat nu ştiu care autor sau publică poze kitschoide cu cărţi folosite pe post de tot felul de alte obiecte. Care va să zică, în sfârşit o măsură care să-i arză pe vandalii care necinstesc cartea-frumoasă-cinste-cui-a-scris-o, să înveţe mocofanii să preţuiască cititul şi obiectele sale şi să nu le (mai) necinstească.

Proiectul noii directive europene prevede pedepse usturătoare pentru cei care „deteriorează, distrug, păstrează în condiţii necorespunzătoare sau de natură a facilita deteriorarea sau distrugerea cărţilor şi altor tipărituri”, sancţionând şi tentativele sau complicităţile la aceste fapte. Se prevăd amenzi substanţiale, iar în cazurile grave (deteriorări sau distrugeri în masă sau în locuri publice), condamnări penale. Recidivele sunt şi ele drastic înfierate. Mai mult, se are în vedere sancţionarea părinţilor ai căror copii se fac vinovaţi de maltratarea cărţilor. Dacă puştiul tău e prins că-i face ochelari lui Eminescu pe cartea de română sau – ferească Dumnezeu – rupe o foaie din cartea de chimie ca să-si facă din ea avion, te poţi pomeni amendat. O să devenim o naţiune de bibliofili. Zic asta pentru că n-am nici o umbră de îndoială că puterea politică de la noi (care a rezolvat toate celelalte probleme arzătoare ale ţării) va vota de îndată această propunere legislativă.

Sarsailă se ascunde şi de această dată în detalii. Noile reglementări nu definesc nicăieri concepte precum „carte” sau „tipăritură” – potrivit lor, distrugerea unui pliant publicitar de la Bricostore şi mutilarea unui exemplar din Biblia de la Bucureşti sunt fapte de o gravitate similară, iar vinovatul nu poate decât să spere că instanţa nu-i va aplica pedeapsa maximă posibilă. Nu sunt definite clar nici conceptele de „distrugere” sau „deteriorare”, pentru care te poţi trezi la răcoare pe termen de până la 3 ani. E încadrabil aici urâtul obicei de a face urechi de măgar la pagini sau de a le îndoi pe post de semn de carte sau intră la socoteală doar smulgerea copertelor sau confecţionarea de cornete pentru seminţe din foile volumului? Cam multe semne de întrebare pentru o lege care urmează să taie în carne vie.

În fine, cum rămâne cu dreptul de proprietate? Înţeleg să fie protejate exemplarele preţioase, care fac parte din patrimoniul naţional şi care să fie trecute într-un registru special, dar de ce să se aplice asemenea prevederi şi unor ediţii comerciale fără o valoare deosebită? La urma urmei, dacă cumpăr o carte ea devine proprietatea mea şi, chiar dacă gestul de a o distruge nu e lăudabil, mi se pare inadmisibil ca statul să te pedepsească pentru el. Dar e mai uşor să sancţionezi de-a valma decât să te preocupe cu adevărat educaţia cetăţenilor. Subiectul e sensibil şi sunt convins că va provoca dezbateri încinse. Deocamdată să ne aplecăm cu atenţie asupra textului noii directive europene şi să vedem ce ni se pregăteşte. Îl găsim pe site-ul oficial al Uniunii Europene unde, spre bucuria celor certaţi cu limbile străine, a fost tradus şi în româneşte. Citiţi aici şi vă cruciţi.

PS A fost o glumă de 1 aprilie. Deocamdată. 

© Picture credits http://www.flickr.com/photos/wentzelepsy/4368668388/