Vizita bătrânului domn

Se împlinesc în aprilie 25 de ani de la vizita lui Vladimir Horowitz la Moscova şi (mai trebuie s-o spun?) postarea de faţă nu e pentru cei care se întreabă cine mai e şi ăsta. Pentru cei care au deja răspunsul la întrebarea respectivă, e suficient să spunem deocamdată că, ajuns la putere cu un an mai devreme, Mihail Gorbaciov ducea o ofensivă susţinută (prin gesturi de imagine, dar şi financiar) de câştigare a simpatiei intelighenţiei locale. În acest efort propagandistic intră şi organizarea vizitei marelui pianist de origine rusă Vladimir Horowitz. Născut în 1903, acesta a reuşit să fugă în Occident în 1925, ca să revină acasă, triumfal, după peste 60 de ani.

Termenul „triumfal“ nu e cu nimic exagerat. La sosirea pe aeroport, Horowitz a fost întâmpinat de o delegaţie oficială condusă de însuşi ministrul Culturii. Acesta - senzaţie pentru un demnitar sovietic într-o împrejurare oficială - purta cămaşă în dungi şi semăna mai mult cu un actor de cinema decât cu un urmaş al lui comisarului Lunacearski (de notat, incidental, că Nikolai Gubenko, ultimul ministru sovietic al Culturii, a fost actor de meserie). Cu ocazia vizitei s-au organizat tot felul de evenimente, cum ar fi vizitarea casei lui Ceaikovski sau un recital al pianistului în sala mare a Conservatorului din Moscova, iar bătrânul muzician a cântat piese de Scarlatti (în care era specialist), Liszt, Rahmaninov, Schumann şi Scriabin. Iată-l pe Horowitz interpretând Rahmaninov la vechiul pian al lui Ceaikovski în faţa strănepoatei compozitorului:

Una din cele mai vechi amintiri ale lui Horowitz datează din 1914, când avea doar 11 ani, şi când a avut ocazia să cânte în faţa lui Scriabin. Cu ocazia vizitei la Moscova, Horowitz a trecut şi pe la casa Scriabin, unde a interpretat două studii ale acestuia la vechiul pian al compozitorului. Nu ar fi în sine o întâmplare ieşită din tipicul vizitelor de acest gen, dar la eveniment a asistat însăşi una din fiicele compozitorului (Elena), iar scena a fost extraordinară. Un fragment de film poate fi văzut aici:

De văzut e întregul film al vizitei lui Horowitz la Moscova, disponibil acum şi pe DVD. Regia lui Brian Large (despre care am scris aici) este în sine o garanţie a calităţii excepţionale. Pentru mai buna fixare în memorie a perioadei şi totodată pentru a face legătura cu vremurile noastre, să amintim că la mai puţin de o săptămână după recitalul lui Horowitz se producea marea catastrofă nucleară de la Cernobâl. Iar pentru mai buna fixare în memorie a personajelor, să nu uităm că celebrul Viaceslav Molotov, cel cu odiosul tratat cu Ribbentrop, a purtat de fapt numele de Viaceslav Scriabin şi este, după unii autori, un nepot al compozitorului despre care a tot venit vorba în postarea de azi. Molotov este un pseudonim revoluţionar menit să-i confere individului o nobleţe proletară (în limba rusă molot înseamnă ciocan).