Trei englezi

Începe weekendul şi m-am gândit să scriu câteva cuvinte despre trei englezi. Cei cărora aşa-zisa muzica grea (şi mai ales creaţia lui Wagner) nu le spune nimic pot sări fără regrete peste postarea asta. Cei trei sunt Deryck Cooke, John Culshaw şi Brian Large. E drept că nu-s nici instrumentişti, nici dirijori, nici compozitori. Cu toate astea, fără ei mica provincie castaliană a melomanilor ar fi mult mai săracă.

Deryck Cooke a fost nu doar un muzicolog erudit, ci şi un foarte talentat realizator de emisiuni de radio şi televiziune, un echivalent britanic (mult mai profesionist şi mai aplicat) al lui Iosif Sava la noi. A început să scrie un studiu monumental al Tetralogiei wagneriene, pe care din păcate n-a apucat să-l termine, căci a murit în 1976, la nici 60 de ani. A apărut numai prima parte a primului volum (intitulată I Saw the World End), iar citind-o îţi poţi da seama ce lucrare extraordinară ar fi putut fi şi ce pierdere imensă e că n-a putut fi încheiată. Paradoxal, dacă e vorba de lucrări neterminate, Cooke este cel care a colaborat la realizarea, pe baza schiţelor lui Mahler, a primei versiuni interpretabile a Simfoniei a X-a, din care autorul a dus până la capăt numai partea I. Tot Cooke este autorul unei introduceri audio la Tetralogie. E vorba de un CD dublu pe care autorul a înregistrat, cu ilustraţii din versiunea integrală dirijată de Sir Georg Solti, analiza leitmotivelor din Der Ring des Nibelungen. E o prezentare nu numai extrem de atrăgătoare, ci şi foarte coerentă. Iată un fragment:

John Culshaw a lucrat mulţi ani la casa DECCA şi a fost producătorul primei înregistrări integrale a Tetralogiei, cu Wiener Philharmoniker dirijată de Sir Georg Solti, cu o distribuţie fabuloasă din care făceau parte Kirsten Flagstad, George London, Joan Sutherland sau Wolfgang Windgassen. Munca la această ediţie a durat, cu unele întreruperi, nu mai puţin de şapte ani (1957 - 1964) şi s-a desfăşurat în celebra Sofiensaal din Viena. Ca producător, Culshaw a dus o muncă titanică de asamblare a distribuţiei şi de rezolvare a dificultăţilor tehnice şi logistice uriaşe ivite mai mereu pe parcursul proiectului. Ca să ne dăm seama de minuţiozitatea cu care s-a lucrat, pentru un anume pasaj al Tetralogiei Wagner indică folosirea unui instrument special, o varietate de corn. Culshaw a luat legătura cu un meseriaş din Elveţia care a confecţionat un instrument muzical cât mai apropiat de cel descris de Wagner. E un detaliu care ne poate face să intuim câtă rigoare a fost abordat acest proiect. De altfel, peripeţiile legate de realizarea acestei înregistrări istorice sunt povestite de însuşi John Culshaw în cartea The Ring Resounding, din păcate destul de greu de găsit. Oricât ar părea de greu de crezut, e o carte foarte antrenantă şi plină de umor. Georg Solti dirijând Götterdämmerung (înregistrarea cu pricina, pentru DECCA):

Brian Large e al treilea muschetar britanic despre care scriu azi. Titlul lui oficial este cel de regizor de emisie. E însă un regizor cu doctorat în muzicologie, specialist în opera cehă (Smetana) şi care a tradus librete (Der Fliegende Holländer). Pe blazonul lui figurează celebra versiune a înregistrării video a Tetralogiei la Festivalul de la Bayreuth 1976 (ediţia centenară), aceea cu scandalul, dirijată de Pierre Boulez şi regizată de Patrice Chéreau. Nu insist, am scris despre ea nu demult aici. Brian Large a regizat o mulţime de transmisiuni de concerte şi spectacole de operă şi a luat două premii Emmy. A transformat o meserie obscură şi puţin apreciată de public într-o artă.

Trei, Doamne, şi toţi... englezi!