7 februarie 2010

Alexandru Stănceanu - Adevăratul cod al manierelor elegante

Am dat în bibliotecă peste cartea cu titlul şi subtitlul de mai jos (respect pe cât se poate formatarea originală de la pagina 1):

ADEVĂRATUL COD

AL

MANIERELOR ELEGANTE

PENTRU

TINERII DE ORICE CONDIŢIE

BUNA-CUVIINŢĂ, FRUMOASELE PURTĂRI ŞI ETICHETA
Arta de a se face cineva plăcut în societate; scrisori de amor şi cereri în căsătorie; limbajul florilor; felicitări, poezii pentru declamat în societăţi etc.
TRADUSĂ ŞI ÎNTOCMITĂ DUPĂ DIFERIŢI AUTORI


DE

ALEXANDRU STĂNCEANU



CULTURA ROMÂNEASCĂ, S. A. R.

Institut de editură - Bucureşti 1 - Str. Pitagora 18

 
Fac aşadar azi mai mult muncă de copist, dar nu-mi pare rău. Nu ştiu nici cine e Alexandru Stănceanu, nici în ce an a apărut cartea (potrivit unor surse, au existat două ediţii, una în 1920, alta în 1942 - unele detalii ortografice mă fac să cred că am în faţă cea de a două ediţie). A nu se confunda cu Adevăratul cod al manierelor elegante pentru junii de ori-ce condiţiune (apărut tot la Bucuresci, dar în 1894). Că este o carte esenţială in domeniu o dovedeşte şi faptul că o citează până şi marea specialistă în materie de maniere elegante din zilele noastre, celebra Aurelia Marinescu. Gurile rele spun că ar fi salvat Editura Humanitas de la un faliment aproape inevitabil cu a ei carte care a făcut vânzări-record la vremea respectivă.

Copist fiind pentru o zi, transcriu din „Tabla de materie”:

Introducere
Mihalache Tremuriciu
Capitolul I - Alegerea petrecerilor nobile, instructive şi folositoare
Capitolul II - Ce este eticheta
Capitolul III - Regule pentru buna-cuviinţă şi maniere elegante
Capitolul IV - Cum face cineva cunoştinţă cu doamnele
Capitolul V - Cum trebue să se poarte cineva faţă de o doamnă pentru a-şi câştiga simpatia ei
Capitolul VI - Cum trebue să se poarte un cavaler într’o societate faţă de doamne în general şi faţă de iubita lui în special.
Capitolul VII - Arta de a plăcea sau ce mai trebue să observe un cavaler într’o societate unde se află şi doamne
Capitolul VIII - După ce semne poate cunoaşte un cavaler amorul celeia pe care o iubeşte.
...
Capitolul XIX - Lacrimile
Capitolul XX - Consilii pentru cei ce doresc a se căsători
...
Capitolul XXV - Limbajul culorilor sau însemnătatea simbolică a fiecărei culori. Limbajul florilor.

Mai bine de jumătate din carte a alcătuită din modele de declaraţiuni verbale (cereri în căsătorie şi decaraţiuni de amor) sau modele de scrisori (declaraţiuni de amor în scris, scrisori de gelozie, de reproşuri, de rupere de realaţii, de adio etc. etc.). Avem şi modele de răspunsuri, pentru situaţiile în care destinatara intră în joc. Feminiştii zilelor de azi vor obiecta că lucrarea li se adresează exclusiv bărbaţilor, dar acelea erau vremurile.

Pour la bonne bouche, un model de scrisoare de gelozie:

Doamnă,
Plec în călătorie şi în timpul lipsei mele îţi recomand să nu mă înşeli. Îţi va fi greu poate, dar te asigur că este singurul lucru la care ţin.
Deci la revedere; şi aşteptându-mă, iubeşte-mă foarte puţin şi nu mă înşela nicicum.
Al Domniei tale,
X

Să recunoaştem că e extraordinar... şi nu e nici pe departe singurul fragment delicios din această carte uitată. E, în acest „iubeşte-mă foarte puţin şi nu mă înşela nicicum", un întreg univers.

7 comentarii:

Emillia spunea...

Am o matusa la Valcea, care-i si instruita in duhul codului bunelor maniere.
Tot o raritate...

Wilkins Micawber spunea...

Nu se poate desigur nega ca toate acestea isi au charmul lor (mie cartea mi-a placut la nebunie, dar e un text pe care trebuie sa fii dispus sa-l degusti).

Totusi nu cred ca-i chiar asa de greu sa te porti in lume, cum s-ar zice, si fara parcurgerea acestor carti. Ar ajunge pentru inceput nitica masura, un pic de modestie si echilibru si o naturalete bine inteleasa.

Dan Gulea spunea...

Vasile Gergely de Csokotis,
"Omu de lume seu Sontice regule cuviinţei, graţiei... spre întrebuinţarea tinerimei romaneşti", Vienna, 1819
trad. din G. I. Wenzel, 1817:
„Cu adeveratu Pricepera şi Virtutea sunt quele mai desusu Însuşir a Omenilor, inveţiatura şi lucrarea târiei lor comunâ, da durere! Nu multu sunt întribuntiate in Cursul’ vietei de toate dilele!“

Din cuprins: regule despre cum să se poarte omul la gustarea de dimineaţă („6. ieie sama să nu hurduce cu lingura teierul ş.a. seau, ce-i mai mult, se nu scape dios ceva de a mînă“)
„părăsiţi-vă de faptele cele rele, de răpire, de furat pe ascuns... lăcomie, lenevie...“

Wilkins Micawber spunea...

@ az

Va multumesc pentru citatele savuroase. E genul de texte dupa care ma dau in vant. In paranteza fis spus, tot incerc sa dau de celebrul Prandiulu academicu al lui Hasdeu, dar nu-l (mai) gasesc.

O intamplare fericita face sa fi mostenit codul manierelor elegante despre care am scris, asa ca placerea e dublata de posibilitatea de a contempla obiectul fizic, ceea ce nu e putin lucru.

Dan Gulea spunea...

cred ca era vb de odobescu. am gasit ceva aici
http://www.archive.org/stream/operecomplete02odobuoft#page/136/mode/2up

Wilkins Micawber spunea...

@ az

Ca bine ziceti, mare prostie am scris, imi era mintea la altceva, la alta nazbatie comisa de Hasdeu pe seama latinistilor.

Multumesc pentru link si pentru indreptare.

Mary spunea...

Am bucuria sa fiu si eu in posesia acestei carti. Am indragito si am pastrato cu mare atentie pentru ca e mult mai degradata si imi lipseste de la ea capitolul XXV si porneste de la introducere deci nu am copertile. M-am bucurat sa gasesc cum arata intradevar aceasta carte.