marți, 2 februarie 2010

☺☺☺☺ Lucian Boia - Napoleon III cel neiubit

Fără să am o pregătire specială în domeniul istoriei, mărturisesc că Lucian Boia e unul din autorii mei preferaţi în branşa respectivă, aşa că am citit cu mult interes penultima lui carte, Napoleon III cel neiubit (Humanitas, 2008). Aşa cum afirmă însuşi autorul, e vorba mai degrabă de a meditaţie asupra unei personalităţi controversate decât de o biografie propriu-zisă.

Într-adevăr, Charles Louis Napoléon Bonaparte, preşedinte al celei de a doua republici, devine în urma unei lovituri de stat (1851) împărat sub numele de Napoleon III. Era un prim indiciu major că avem de a face cu o personalitate puternică, capabilă de gesturi majore. Va urma o domnie agitată (încheiată abrupt, în urma înfrângerii Franţei în războiul cu Prusia, în 1870).

Lucian Boia îşi începe demersul prezentând un adevărat dosar al receptării istorice a figurii preşedintelui-împărat. Se pare că istoricii sunt departe de a fi căzut de acord, aprecierile variind foarte mult în funcţie de apartenenţa la o ideologie anume (conservatori, socialişti, republicani etc.). Există până şi abordări conform cărora Napoleon III ar fi, prin autoritarism şi unele metode politice folosite, un precursor al fascismului, în special de factură mussoliniană.

Lucrurile sunt în realitate mult mai complicate, pentru că personajul nostru a fost un amestec ciudat de autoritarism şi spirit liberal:

Mai trebuie luate în considerare psihologia lui Napoleon III şi comportamentul său. Nu avea stofă de tiran. Autoritarismul său era în bună parte de faţadă, diluat de un spirit tolerant şi de un anume laisser-faire [...].

Incontestabil rămâne faptul că Napoleon III a participat la mai toate marile jocuri ale epocii sale. Sub domnia lui s-a sistematizat Parisul (proiectul baronului Haussmann), a avut loc un adevărat boom economic în Franţa, s-a angajat construirea Canalului Suez. Pe plan extern, Franţa făcea „figură de arbitru” în Europa (lucru care s-a văzut clar cu ocazia încheierii Războiului Crimeii), dar adesea succesele au fost parţiale sau au alternat cu eşecurile. Franţa a avut un cuvânt important de spus în unificarea Italiei şi a Principatelor Române, dar nu a reuşit să impună independenţa Poloniei. Expansiunea colonială în Africa a fost un succes, dar implicarea în aventura mexicană încheiată cu executarea împăratului Maximilian a fost un dezastru. Totuşi, ceea ce la scara istoriei a contat cel mai mult a fost pierderea războiului cu Prusia, culminând cu celebra capitulare de la Sedan, urmată de abdicare (să ne aducem aminte de celebrul joc de cuvinte Napoléon, cédant Sedan, céda ses dents, de care Lucian Boia, istoric serios, nu pomeneşte).

Lucian Boia e un specialist al temelor controversate (să ne amintim de incomodele afirmaţii din Două secole de mitologie naţională, unde sunt nemilos demolate tot felul de mituri autohtone cu care suntem hrăniţi de mici). Tema Napoleon III i se potriveşte de minune profesorului Boia. Împăratul este cel puţin în Franţa o figură istorică aproape trecută sub tăcere, probabil pe nedrept. Dezastrul de la Sedan a contat pentru conaţionalii săi mai mult decât multe realizări din cele aproape două decenii de domnie. Pentru România, dimpotrivă, Napoleon III e de-a dreptul o figură luminoasă, căci a avut intervenţii esenţiale atât pentru formarea statului român modern, cât şi pentru urcarea pe tron a principelui Carol in 1866.

Interesant este că pentru diriguitorii de azi ai statului nostru tipul de autoritarism „luminat” întruchipat de Napoleon III constituie un model, chiar dacă nedeclarat explicit. Aşa-zisa modernizarea „de sus” a statului, chemarea la referendumuri etc. sunt semne ale unei asemenea atitudini. Asta ar trebui să ne pună pe gânduri, măcar şi pentru că trăim în alte timpuri decât cele napoleoniene. E drept că Lucian Boia nu se lansează în asemenea discuţii. Cartea sa rămâne însă un must read pentru cei interesaţi de mitologia istoriei.

10 comentarii:

az spunea...

Boia rocks!

Micawber spunea...

@ az

Ati exprimat, intr-un limbaj mai colorat, aceeasi apreciere pe care o am si eu pentru Lucian Boia, unul din putinii nostri istorici lucizi din generatia lui.

aimengrui spunea...

Nu sunt un istorian dar întotdeauna istoria m-a fascinat. Consider că pentru o persoană care nu are "o pregătire specială în domeniul istoriei", ai reuşit să stimulezi interesul pentru a citi cartea. Cel puţin pentru mine, deci, mulţumesc mult.

valive spunea...

O foarte buna apreciere a cartii lui Boia. Felicitari!

Micawber spunea...

@ aimengrui

Cartile lui Lucian Boia nu sunt monografii istorice, ci mai mult, niste eseuri de mitologie a istoriei. Ca atare, ele il pot prezenta interes pentru un public larg, nu numai pentru 'istorian', cum pitoresc va exprimati dvs.

Micawber spunea...

@ valive

Multumesc pentru apreciere.

Anton spunea...

Un istoric care priveşte cu o inerentă detaşare lucrurile poate face o anmită paralelă şi afirma că Napoleon III poate a fi un model de autoritarism luminat pentru actualul diriguitor al României. Poate, dar cu siguranţă nu este, deoarece Napoleon III avea realmente o viziune liberală şi o fire tolerantă. Chestiuni pe care nu le întâlnim la actualul preşedinte al României. Totodată, Napoleon III e prea mic pentru un căpitan atât de mare. Asta privind aşa, dinspre Cotroceni spre Paris. E firesc, doar e vorba de legile perspectivei.

În acelaşi timp, nu pot să nu fac o observaţie, cu toate că unora li s-ar putea părea cam lipsită de patriotism sau răuvoitoare de-a dreptul. Chiar dacă Băsescu ar sta şi el 19 ani în fruntea statului nostru - Hai, nu vă speriaţi, e doar o ipoteză teoretică! Important e să nu devină o ipoteză de lucru pentru Băsescu însuşi... -, binele pe care l-ar face românilor, precum şi efectul acestuia în timp, nu s-ar putea compara niciodată cu binele făcut nouă de acest Napoleon III...

Micawber spunea...

@ Anton

Desi acest blog nu-si propune in mod explicit sa discute teme politice, ele sunt uneori inevitabile, fie si prin incidenta la alte subiecte. Nu fac niciun secret din opiniile mele politice, iar o evocare a situatiei din Romania in contextul metodelor lui Napoleon III mi s-a parut relevanta.

E drept ca m-a speriat insusi gandul ca Basescu ar putea imparati 19 ani incheiati.

az spunea...

Băsescu nu are cum să se inspire din modelul ăsta, pentru că el citeşte doar "Cărtărăscu". habar nu are cine e Boia şi nici de Napoleon III nu a auzit, pariu!

Micawber spunea...

@ az

Daca ati citit cu atentie, nici n-am spus ca Basescu s-ar inspira din modelul Napoleon III, am spus 'diriguitorii'. Desigur ca, perspicace fiind, ati intuit la cine ma refeream.

Desigur ca Basescu, care e cel mult un semidoct (ca sa folosesc o vorba blanda) nu se inspira constient din respectivul model. O face inconstient, iar oameni de casa din jurul lui, cu mai multa pregatire, dar cu coloana verticala flexibila, teoretizeaza actiunea prezidentiala.