☺☺Cornel Ungureanu - Istoria secretă a literaturii române

Aşa titlu mai zic şi eu! Parcă mai simte cititorul, asaltat de atâtea oferte care de care mai colorate, imboldul de a pune mâna pe carte. Iar dacă cititorul mai e şi interesat de istorie literară, parcurgerea cărţii lui Cornel Ungureanu Istoria secretă a literaturii române (Editura Aula, 2007) e ca şi obligatorie. Căci dacă-i secretă, musai ascunde istoria asta tot felul de taine păstrate cu mare grijă până acum. Ce mai, e momentul dezvăluirilor. Nesmintit că o să aflăm că Dosoftei a purtat o corespondenţă cifrată cu Newton, că Eminescu, studinte la Viena, a avut un copil cu o actriţă de la Burgtheater sau că Zaharia Stancu scria la Europa liberă scrisori pe care le semna „Darie”.

Nimic din toate acestea. Cornel Ungureanu ne explică că istoria lui îşi propune mai degrabă o muncă de recuperare şi aducere în prim-plan a unor opere literare uitate sau mai puţin cunoscute. Care va să zică, o implicită punere în discuţie a canonului care a lăsat aceste opere pe dinafara mainstream-ului beletristic, ceea ce - mi-am zis - nu e deloc rău. E bine să mai vină cineva şi să mai scuture de praf vechile canoane, multe moştenite pedant din critic în critic, de la Maiorescu la Dan C. Mihăilescu.

Ceea ce face însă Cornel Ungureanu e un fel de reclamă falsă, un fel de false representation, cum ar spune un jurist anglo-saxon. Indiferent cum i-ar zice, e o punere pe o pistă falsă a cititorului care parcă nu-i face cinste unui autor serios. Dacă lucrarea şi-ar fi propus recuperarea unor autori şi/sau opere, nu cred că ar fi avut nimeni de obiectat ceva. Declarând asta, autorul face în realitate altceva. El se foloseşte de neclarul concept de „geografie literară” (exploatat de altfel şi într-o serie de lucrări anterioare) pentru a privi istoria literaturii noastre din perspectiva provinciilor istorice din care provin autorii şi a raportului centru/periferie sau graniţă clar conturată/graniţă difuză.

Dacă ar fi fost doar atât, iar autorul s-ar fi limitat la această geografie, nici n-ar fi fost aşa de rău. E limpede, de pildă, că numeroşi autori pot fi discutaţi şi mai bine înţeleşi, poate, privindu-i prin prisma spaţiului geografic pe care l-au ilustrat (de pildă, Slavici pentru Banat şi Ardeal, Caragiale pentru Muntenia sau Sadoveanu pentru Moldova). Cornel Ungureanu are însă ambiţii mult mai mari. El îşi propune să lucreze nu cu o biată geografie (aşa cum o mai făcuse în volume anterioare, precum Geografia literaturii române), ci cu ditamai geopolitica. În cartea de faţă, tot ce mişcă in literatura română e raportat la geopolitic(ă). Ajungi să te simţi ca în bancul cu castravetele şi, citind, aştepţi să-ţi apară în faţa ochilor cuvântul respectiv odată la cinci rânduri, pe toate cele peste 500 de pagini ale cărţii.

Dacă discuţia factorului geopolitic s-ar fi limitat la modul (semnificativ) în care acesta afectează opera unor creatori de la, să zicem, 1848, 1859, 1877, 1918 sau 1944 etc. - adică în momente-cheie ale istoriei europene şi naţionale, aş mai fi zis. Dar ce are factorul geopolitic cu Mateiu Caragiale, cu Bacovia, cu Vinea sau cu mulţi alţi autori prezentaţi în această Istorie? Prea puţin.

Istoria secretă a literaturii române e un talmeş-balmeş de idei, criterii şi principii, despre care aflăm că-s călăuzitoare, dar de fapt nu prea sunt. Promisiunea că ni se vor pune în prim-plan opere îndeobşte neglijate e ţinută în mult prea mică măsură. Interesante sunt portretele unor autori sau gânditori mai puţin cunoscuţi sau de curând intraţi în atenţia publicului (Mozes Gaster, A. C. Popovici, Marc-Mihail Avramescu, Jeni Acterian, Belu Silber etc.). Din păcate, toate aceste personalităţi, perfect stimabile altminteri, nu au operă literară propriu-zisă. Citirea cărţii lui Cornel Ungureanu e ca un fel de cură de slăbire în care te îndopi cu salate, îţi umpli stomacul, dar n-ajungi să te simţi niciodată sătul. Trecând mereu de la geografia literară la geopolitică sau recuperări (în toate cele şase ordini permise de analiza combinatorie) ajungi la capătul volumului cu senzaţia că dieta te-a obosit, dar nu ţi-a servit la nimic. Condiţiile grafice precare şi hârtia proastă contribuie şi ele la impresia că ai făcut o alegere proastă cumpărând cartea.