☺☺☺☺ Sorin Adam Matei - Boierii minţii - Intelectualii români între grupurile de prestigiu şi piaţa liberă a ideilor

Mi-a căzut şi mie în mână mult-comentata, la vremea ei, carte a lui Sorin Adam Matei Boierii minţii (subtitlu: Intelectualii români între grupurile de prestigiu şi piaţa liberă a ideilor), apărută în 2004 la Editura Compania şi reeditată în 2007. E vorba de un volum subţire şi cu o copertă perfect dimenticabilă, dar care conţine câteva eseuri de sociologie şi istorie a culturii centrate pe vechea şi spinoasa dezbatere despre intelectualul român. Cartea conţine din capul locului germenii scandalului pentru că în afirmarea şi apoi demonstrarea tezelor sale autorul porneşte de la un caz, acela al lui H.-R. Patapievici.

Ideea de bază este - simplificând oarecum - că la noi bursa valorilor culturale este controlată de „grupuri de prestigiu”, care, explică autorul, duc mai departe domnia lumii tradiţionale, aristocratice şi instaurează o stare socială [...] «paramodernă», cu un picior în trecut şi unul în prezent. Termenul-cheie este aici grup de prestigiu, definit ca sistem închis, în care accesul se face „prin iniţiere şi ritualuri”. Sorin Adam Matei ilustrează mecanismul pe baza căruia funcţionează un asemenea grup prin cazul H.-R. Patapievici, individ care ar fi cunoscut o „ascensiune meteorică” urmată de o „contestare vehementă”. Oficiantul ritualului de acceptare în grup a fost Gabriel Liiceanu, care a „garantat” pentru genialitatea lui Patapievici şi l-a supranumit un „Kirkegaard bucureştean”.

Istoria ascensiunii (incrementum, fără decrementum, cel puţin deocamdată) lui Patapievici ar ilustra, conform tezelor lui Sorin Adam Matei, un mecanism care acţionează în cultura noastră încă de pe la paş’opt, trecând prin Junimea şi prin grupările intelectualilor interbelici şi ajungând hăt, departe, până sub Ceauşescu şi dincolo de regimul acestuia. Este vorba de exercitatea unui cvasimonopol în lumea ideilor de către un grup sau de un număr mic de grupuri din acestea (de prestigiu). Nu e vorba aici de a decide dacă respectivul grup este format din oameni valoroşi individual sau de a contesta opera membrilor grupului, ci se a observa că exercitarea controlului de către grupul de prestigiu intelectual este un simptom al nealinierii noastre la modernitate, al lipsei unei veritabile pieţe libere a ideilor.

Cu alte cuvinte, ce a fost bun la paş’opt sau la 1867 (anul cercetării critice asupra poeziei române a lui Maiorescu) e bun şi în veacurile XX sau XXI. O paralelă foarte nimerită face Sorin Adam Matei (care predă la universitatea americană Purdue) cu situaţia din mediul universitar de peste ocean. În vreme ce şi acolo există un establishment format din profesorii mai în vârstă, titularizaţi (sau tenured), marea masă a studenţilor la doctorat, a cercetătorilor sau profesorilor aflaţi mai aproape de începutul carierei se mişcă într-o lume a comerţului liber cu idei, a promovării nu prin aderenţă la un grup, ci prin nemilosul mecanism de peer review. E o lume poate mai puţin spectaculoasă, cu mai puţine staruri şi genii proclamate încă din timpul vieţii, dar care asigură un climat intelectual stimulator şi prietenos faţă de cei care bat la porţile consacrării.

Sorin Adam Matei nu se mulţumeşte să diagnosticheze boala de care suferă ai noştri, ci îi sondează atent originile şi avatarurile istorice. Corpul propriu-zis al cărţii e alcătuit de capitole pline de substanţă precum Paşoptismul: liberalismul între colectivism şi elitism, Junimismul: un liberalism tehnocratic, Constantin Dobrogeanu-Gherea: socialist, conservator, european.

Departe de a fi o răfuială cu o persoană sau alta, cu un grup sau grupuscul, Boierii minţii e o carte incitantă, scrisă cu mult echilibru şi cu un discurs sobru, propriu mai degrabă lucrărilor ştiinţifice nord-americane decât polemicilor isterice ascuţite duse pe malurile Dâmboviţei. Aflat departe geografic de lumea trântei de idei de pe la noi, Sorin Adam Matei foloseşte exemple luate din lumea românească a ideilor nu pentru a se răfui cu H.-R. Patapievici (numele acestuia atrage, ca un magnet, scandalul), ci pentru a ilustra cu dovezi independente susţineri teoretice foarte interesante, fundamentate în prealabil pe bază de fenomene istorice.

Boierii minţii este o carte esenţială pentru cei care doresc să înţeleagă mecanismele cristalizării elitelor intelectuale în ţara noastră. Interesantă mi se pare şi relaţia dintre aceste elite (grupurile de prestigiu) şi puterea politică (Sorin Adam Matei nu abordează explicit în carte această dimensiune). Această relaţie s-a modificat simţitor în ultimii 20 de ani, de la plasarea vehementă în opoziţie la începutul anilor ’90 până la susţinerea până la servilism a decidenţilor politici majori în primii ani de după 2000 (cazul Patapievici e şi aici ilustrativ). Şi, nu în ultimul rând, cartea lui Sorin Adam Matei ne arată că se poate discuta în termeni critici despre establishmentul nostru intelectual fără isterie, cu urbanitate şi argumente sistematice.