28 aprilie 2010

☺☺ J. M. G. Le Clézio - Diego & Frida

Conform unui stereotip mental destul de răspândit (şi, să recunoaştem, nu lipsit de susţinere în realitate) mexicanul e un ins asupra căruia Statele Unite exercită o atracţie magnetică şi care e gata să facă orice (inclusiv sa treacă Rio Grande pe post de wetback) doar, doar o ajunge acolo, unde are de regulă statutul de imigrant ilegal, muncitor la negru plătit mizerabil, paria etc. Citind Diego & Frida de J. M. G. Le Clézio(Paralela 45, ediţia a doua, 2008) găsim cel puţin o excepţie notabilă de la regula de mai sus, celebrul cuplu de pictori Diego Rivera - Frida Kahlo. Cartea (apărută în colecţia Perechi celebre a editurii) este o biografie (neromanţată) a celor doi şi le urmăreşte existenţa din primele două decenii ale secolului XX, marcate de marile frământări sociale din Mexic, trecând prin agitaţia anilor '30 şi până la moarte (Frida moare în 1954, Diego, trei ani mai târziu).

Diego şi Frida sunt, cel puţin în datele lor imediate, personalităţi foarte deosebite. El (mai în vârstă cu aproape 20 de ani decât ea) e o natură htonică, un uriaş plin de energie şi poftă de viaţă, un poligam prin excelenţă, practic amoral în ceea ce priveşte relaţiile dintre sexe (am şi pierdut şirul căsătoriilor pe care le-a încheiat, al amantelor şi copiilor pe care i-a avut). Ea e ceea ce unii numesc femeia unui singur bărbat, o fiinţă care are parte toată viaţa de imense suferinţe fizice (sechele de poliomielită la care se adaugă urmările unui accident de circulaţie, avorturi repetate şi traumatizante etc.). La toate aceste deosebiri se adaugă şi cosmopolitismul lui Rivera, care, deşi are o creaţie cu un evident caracterul naţional, mexican şi precolumbian, îşi face stagiul boem cvasi-obligatoriu la un artist, petrecând lungi perioade de timp la Paris (loc unde Fridei nu-i prieşte, după cum nici la New York nu-i place, spre deosebire de majoritatea compatrioţilor de la sud de Rio Grande - ea numeşte Statele Unite Gringolandia). Pe cei doi îi unesc, dincolo de faptul că sunt amândoi nişte adevăraţi hibrizi umani, rezultaţi din amestecul a numeroase rase şi naţionalităţi (detaliu semnificativ, lipseşte la ambii elementul anglo-saxon), o nelinişte creatoare permanentă şi, desigur, o pasiune erotică devoratoare pentru celălalt, un lasă-mă dar nu-mi da pace care îi face să se recăsătorească după ce divorţează, deşi e drept că cea de a doua căsătorie nu se mai consumă fizic, ci doar afectiv. În fine, ambii artişti sunt animaţi de idealuri politice asemănătoare. Ei militează în cadrul partidului comunist şi (în ciuda vindecării de unele iluzii) rămân fideli crezului revoluţionar leninist (mai puţin stalinist însă - relaţiile apropiate cu Troţki, exilat în Mexic, sunt grăitoare).

Opera celor doi artişti e îndeobşte cunoscută pasionaţilor de artele frumoase, iar Le Clézio o inventariază în contextul biografic specific (pentru reproduceri ale celor mai importante lucrări ale artiştilor, vezi aici şi aici). Diego Rivera e - se ştie - creatorul unor compoziţii murale ample, într-o tehnică aparent naivă şi de un proletcultism figurativ, care pot fi şi azi admirate în multe clădiri publice din Mexic sau Statele Unite. Detaliu picant, pictorul a fost chemat de însuşi Nelson Rockefeller pentru a decora Rockefeller Center din New York, aflat în construcţie în anii '30. Artistul a pictat o frescă (Omul la răscruce) având ca temă progresul tehnic şi ştiinţific al omenirii, având desigur în centru un muncitor, iar în partea stângă a pictat chipul lui Lenin. De aici a ieşit un adevărat scandal - imaginaţi-vă un Lenin foarte vizibil în ditamai Rockefeller Center - iar fresca a sfârşit prin a fi distrusă (au supravieţuit din fericire alte versiuni ale ei, vezi aici). Frida Kahlo, din punct de vedere artistic figura secundară a cuplului, e autoarea multor portrete şi autoportrete inspirate de propria suferinţă. Sunt - cel puţin aşa mi se pare mie - nişte creaţii stilistic hibride, amestecuri de suprarealism şi pictură naivă. Culmea e că Frida îi dispreţuia, cel puţin declarativ, pe suprarealişti.

Le Clézio, scriitor laureat Nobel cu doi ani în urmă, a scris o biografie onorabilă, deşi nu rareori îmbibată de sentimentalismul admirativ stătut cu care un compatriot al lui de acum aproape 100 de ani scria despre viaţa lui Beethoven. Aţi ghicit, e Romain Rolland! În rest, de bine, poate am să citesc odată şi ceva fiction de Le Clézio, să mă lămuresc mai bine ce şi cum cu acest (nou) pom lăudat.

10 comentarii:

YukiAme spunea...

mai, eu nu as numi-o pe Frida ' femeia unui singur barbat', gandeste-te ca ea toata viata a incercat sa isi 'castige independenta' de oricine si orice: limitele corpului ei, de banii lui Diego, ca artist.
Mie una Frida mi se pare femeia prin excelenta: puternica, foarte determinata, cu slabiciuni, pasionala, barbata ar putea spune unii prin forta ei de caracter si in acelasi timp incerdibil de feminina.
cat despre arta ei oemnii care se pricep si cu care am vb spun ca is not much, Diego e recunoscut ca muralist, ea e la granita dintre suprarealism cum spui si tu si pictura naiva. Mie mi se pare ca unele dintre tablourile ei vorbesc foarte bine despre corpul femeiesc.

Wilkins Micawber spunea...

@ YukiAme

Probabil nu ma pricep nici la femei, nici la pictura :)

Sa luam atunci expresia 'femeia unui singur barbat' mai stricto sensu, adica daca Rivera era tipul de poligam, ea era mai degraba monogama. In fine, cred ca nici nu mai conteaza.

Si mie mi se pare mai valoroasa pictura lui decat a ei, dar iarasi, nu ma pricep, mai citesc una, alta, mai aflu cate ceva, imi mai dau cu parerea etc. Daca in materie de literatura sunt diletant, in materie de arte frumoase sunt de-a dreptul ageamiu.

YukiAme spunea...

:) hai ma, numarul de amante avut de diego cred ca n-a fost egalat decat de numarul de amante avute de frida ca sa nu vorbim de numarul de amanti ( doar ai fridei de data asta):)
acuma depinde si cum e prezentat aspectul asta in cartea citita de tine, eu am citit-o pe cea a lui hyden herrera.

Wilkins Micawber spunea...

@ YukiAme

E drept, ma bazez pe ce am citit in cartea lui Le Clezio, care, e drept, citeaza si din Herrera. Le Clezio e foarte rezervat in ceea ce priveste relatiile Fridei cu femei si, in masura in care acestea ar exista, ele sunt mentionate mai ales ca reactii exasperate la infidelitatile lui Diego.

Dar in fine, banuiesc ca scopul nostru nu e sa reconstituim viata sexuala a celor doi artisti.

Anonim spunea...

Buna Ziua!
Ma numesc Vlad si sunt de la Radio Whisper (anti manele) un radio dedicat bloggerilor si celor din jur.
Am vizionat blogul dumneavoastra cu atentie si vreau sa spun ca am fost foarte fascinat de ceea ce am gasit.
Cuvinte alese, subiecte frumoase si pe placul vizitatorilor.
Felicitari pentru blog chiar este frumos.Incep sa il citesc cu drag.
Noi cei de aici de la radio whisper promovam articole la diversi bloggeri si astazi am promovat un articol de-al tau am spus si sursa de unde vine articol am deschis si un subiect pe acest articol.Poti sa ne recomanzi orice articol si noi o sa il promovam.Muzica difuzata este diversa, fara manele si necenzurate.
Emisiuni amuzante, stiri simulte altele.
Va propunem sa adaugati link sau banner al siteu-lui nostru pe blogul dumneavoastra.Daca ai avea placerea si ai dori sa ne sustii cu acest proiect de radio,sa facem o posibila colaborare.Vrem sa iti luam interviu daca ne acorzi timpul tau si o sa incepem sa luam la mai multi bloggeri minunati si foarte multi sunt plin de idei,sa vedem cum gandesc,noi suntem aici on cu muzica pentru voi.
Avem in vedere sa facem o treaba mare si fara tine si fara bloggeri nu putem de asta trebuie sa ne ajutam unul pe altu.Poti propune orice articol pentru radio whisper.
Suntem Respectosi,ajutam unde este nevoie si am dori sa vorbim poti adauga id-ul nostru radiowhisper_com schimbam o vorba,o ideie etc.
P.S:(Avem nevoie de oameni in radio sa fim cati mai multi sa facem o echipa mare cred ca ai un talent aparte si poate ai vrea sa ne ajuti in domeniul care iti place tie).
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,Nu am scris site-ul sa nu zici ca facem spam e un mesaj adevarat si gandim inainte de-a scrie! Si suntem alaturi de tine.
Iti multumesc pentru timpul acordat!Vorbim pe meseneger pe id-ul radiowhisper_com sau ne poti scrie pe radiowhisper_com@yahoo.com.Iti uram numai bafta in ceea ce faci.Va Multumim.
Coordonator Whisper
Savu Vlad Alexandru

Wilkins Micawber spunea...

@ Anonim

Mai intai si mai intai, va multumesc pentru comentariul amabil si pentru cuvintele frumoase pe care le aveti despre blogul meu. Nu stiu daca-s meritate, dar deh, nimeni nu e perfect insensibil la laude :)

Ma emotioneaza si publicitatea pe care - sustineti - mi-ati facut-o.

Trebuie insa sa spun foarte limpede ca nu mi-am propus, scriind acest blog, sa ies din anonimat, sa devin persoana (semi)publica sau sa ma afiliez la un grup sau institutie oarecare. Din acest motiv nici nu veti gasi pe blog linkuri la site-uri ale unor institutii (fie si prestigioase) sau ale unor celebritati mai mari sau mai mici de la noi sau aiurea. Respectand aceste principii, nu pot da curs cererii dvs. de a pune pe blog un link la adresa dvs. de internet sau de a participa la emisiunile dvs., desigur, altfel decat as face-o pe acest blog. Sper sa intelegeti ca e vorba de o atitudine de principiu, nelegata de de activitatea postului dvs. de radio, despre care marturisesc ca nu stiu nimic.

Daca va intereseaza postarile de pe blog, asta nu poate decat sa ma bucure si sa ma stimuleze. Revening la plicticoasele 'principii', nu obisnuiesc sa fac reclama cartilor despre care scriu, mai ales cand e vorba de scrieri ale unor autori celebri si/sau aparute la edituri mari. Au ei destule mijloace de a se face cunoscuti. Exceptia ar constitui-o cartile valoroase apraute la ediuri mai mici, scrise de autori mai putini familiari publicului. Un exemplu este cartea lui Marin Anton, intitulata Eu, gandacul, apruta in 2009 la Editura Institutul European. Am scris despre ea nu demult (http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2010/01/anton-marin-eu-gandacul.html) Despre cartea asta ar merita sa se scrie si (de ce nu?) sa se vorbeasca mai mult, inclusiv la radio :)

M-am lungit peste masura, dar meritati un raspuns mai elaborat, chiar daca el va dezamageste. Va doresc si eu mult succes in intreprinderile dvs.

YukiAme spunea...

lol, asa e :)

YukiAme spunea...

ce tare, acelasi mesaj de la radio whisper l-am primit si eu.

Wilkins Micawber spunea...

@ YukiAme

Probabil ca celor de la radio le-a placut si blogul dvs. - eu, oricum, imi fac datoria si iau foarte in serios toate comentariile :)

YukiAme spunea...

aha, al 'dumneanoastra' ca e doi care scrie-n iel, doar ca radio asta desi a citi cu atentie n-a observat asta :)