10 mai 2010

Bloguri româneşti de muzică clasică?

Din fericire, cărţile pe care le citesc sunt mai multe decât cele despre care apuc să-mi dau cu părerea pe acest blog. În afară de cărţi citesc şi bloguri şi cred că am răsfoit măcar, dacă nu citit cu acribie, destule din aşa-zisele bloguri culturale româneşti. Am aici în vedere mai ales blogurile ţinute de oameni obişnuiţi, nu de celebrităţi, sau site-urile unor publicaţii sau instituţii, care mă interesează mult mai puţin. Majoritatea vitejilor noştri bloggeri cu preocupări zise culturale se ocupă de cărţi, filme, arte plastice chiar sau idei în cel mai larg sens al termenului.

Nu de puţine ori am avut senzaţia că din peisajul conturat de aceste bloguri, interesant şi variat, fără doar şi poate, lipseşte ceva, anume dimensiunea reprezentată de ceea ce se numeşte, în absenţa unui termen mai potrivit, muzica clasică. Vor sări nu puţini să spună că n-am dreptate, că lumea dă nu rareori linkuri la piese muzicale, că există pagini pe care dacă le deschizi îţi cotropesc casa cu acorduri muzicale de mai bun sau mai rău gust, deh, după preferinţa şi mood-ul proprietarului. Mai sunt şi bloguri care anunţă câte un eveniment muzical, câte un concert, un recital, un festival. Unii conaţionali cu blog îşi etalează sporadic preferinţele în materie, acestea nedepăşind de regulă nivelul părţii I din Primăvara lui Vivaldi, al câtorva măsuri din Carmina Burana de Orff sau - asta la oamenii mai fini - din Canonul lui Pachelbel. Dar melomani... parcă nu-s oamenii noştri.

Dar bloguri consacrate muzicii clasice? Aud? (Asta pentru că tot e muzica chestia aia care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut). Am căutat ce-am căutat şi de găsit n-am prea găsit. Două, cu chiu, cu vai, dar merită pomenite pentru calitate: Muzică clasică etc. (ţinut de un informatician român, ageamiu d-al nostru care va să zică, stabilit în Statele Unite) şi Around the World with Irina (ţinut, e redundant să mai spun, de o anume Irina). Amândouă blogurile mustesc de plăcerea de a asculta muzică clasică, de a compara şi de a comenta interpretări şi ediţii înregistrate şi arată limpede că pentru cei doi bloggeri muzica asta nu e şofat de duminică, nici prilej de făloşenie. Păcat că autorii nu par să-şi fi propus prea multă interacţiune cu ceilalţi, căci nu-i chip să faci comentarii la postările lor.

Probabil lumea e prea ocupată şi prinsă în treburile cotidiene pentru a-i mai rămâne tihna necesară ascultării unui cvartet de Beethoven sau Şostakovici, a unei simfonii de Bruckner, a unei cantate de Bach. De operă nici nu mai vorbim, ajunge o arie de mare popularitate, că nici pe aia n-avem răbdare s-o isprăvim de ascultat. Iar CD-uri nu cumpărăm, că prea-s scumpe interpretările de bună calitate, mai bine dăm un link fără dureri de cap la un clip de pe YouTube sau descărcăm la repezeală o dubioşenie de pe net, dar să fie ceva scurt şi melodios, că ne podideşte cefaleea.

Bedros Horasangian, prozator excepţional şi publicist cu opinii politice lucide (raritate printre confraţi), azi oarecum uitat, are un roman de-i zice Sala de aşteptare, în care eroul, Lucian, bate în urmă cu ceva ani buni magazinele de discuri din Bucureşti căutând să-şi completeze o integrală a concertelor pentru pian de Beethoven. O imagine niţel desuet-suprarealistă azi, nu?

11 comentarii:

Liviu Drugă spunea...

"Aderarea" la muzica clasica tine de un anumit grad de civilizatie si de seninatate. Un om sarac, iubitor si intelegator de muzica clasica este un accident. Noi, romanii, am mai urcat in ultimii ani cateva trepte spre un oarecare confort financiar, deci si psihic, si am ajuns sa adunam in numar mare la concertele de gen (cum aflu ca a fost duminica la Atheneu).
Pana la atitudinea austriacului fata de concertele de muzica clasica mai avem, dar am pornit pe acel drum.

Wilkins Micawber spunea...

@ Liviu Druga

Nu mi-am propus sa(-mi) explic fenomenele (iar pe cele din lumea reala cu atat mai putin). N-am facut decat cateva constatari extrem de sumare privind situatia din blogosfera. Si, desigur, n-am reprosat nimanui nimic - fiecare cu educatia, gusturile si preferintele sale.

Liviu Drugă spunea...

Dar nici eu nu reproasam nimic :), doar constatam niste fapte, e adevarat, din spatele blogurilor. In rest, cum bine spui, fiecare cu educatia si preferintele sale.

Wilkins Micawber spunea...

@ Liviu Druga

M-am linistit :)

PhiloLogos spunea...

Peisajul e subţire, ai dreptate. De ceva vreme, mi-am propus să'l populez numai cu lucruri de primă mînă. E adevărat, nu am un blog (din motive de timp), folosesc trilulilu ca suport al postărilor, care, pentru început, e exact ce'mi trebuie. Impactul din păcate, nu e foarte mare, iar promovarea pe care mi-am făcut-o pînă acum a dat roade destul de mici. Dar mă aşteptam, aşa că nu există dezamăgiri. Încă o dată spun, timpul nu'mi permite să mă ocup serios de răspîndirea muncii mele.
Te invit să intri pe prima mea postare (prin clip-ul audio), unde am scris şi un Manifest cu intenţiile mele. Greul este, oricum, în faţa mea. Dar eu zic că nu strică să vezi ce fac, şi dacă ţi se pare că merită sprijin toată povestea asta, că merită să ajungă la cît mai mulţi, fă-le-o cunoscută prietenilor tăi, din blogosferă şi nu numai.

Îţi mulţumesc în primul rînd pentru post-ul tău care pune o problemă spinoasă : a sărăciei 'ofertei' pe zona muzicii clasice _

Wilkins Micawber spunea...

@ Hermogenes

Va multumesc pentru comentariu. Nu sunt convins din pacate ca ati ales cea mai buna platforma pentru a va promova ideile.

Liviu Drugă spunea...

@Hermogenes Laudabila ideea ta, cu atat mai mult cu cat e atat de rara. Voi intra sa ascult propunerile tale.:)

Elena Pasima spunea...

In primul si in primul rand lipseste un post de radio in fm-ul romanesc care sa faca educatie in cele ale muzicii culte, pentru ca RR Muzical e printre cele mai slabe posturi de gen din cate am ascultat in tara si in strainatate. Apoi nu exista nici un fel de promovare in nici un segment media pentru acest produs iar intelectualii romani, in majoritate covarsitoare, sunt aproape analfabeti intr-ale muzicii clasice, ca si cum dincolo de discursul cuvantator nu ar comporta organ de intelegere. Si da, credeam ca vorbesc singura despre Sostakovici si Bruckner. Ce sa-i spui unui absolvent de filosofie ca Wittgenstein a avut un frate pianist pentru care greii epocii au scris lucrari... Doar unii matematicieni n-au uitat de contrapunct. Muzica iar nu literatura da gradul de cultura, tocmai penca e abstracta, fara dubii, conjecturi si alte comentarii. Multumesc ca promovati ceva atat de rar.

Wilkins Micawber spunea...

@ elena pasima

Nu imi propusesem decat cateva constatari si remarcasem desertul aproape atomic in materie de bloguri din nisa muzicii clasice. Asa o fi, n-o avea intelighentia noastra bloguitoare cortex cerebral sensibil la asta sau macar cohlee, canale semicirculare si ce s-o mai gasi prin urechea interna si care s-o ajute in sensul respectiv. Noroc cu Fuchs al lui Urmuz ca ne da idei.

In rest, nu imi propusesem sa educ pe nimeni, nici sa fac reprosuri sau promovare. Sunt prea cinic pentru asta.

Mi-ar fi placut sa tin eu un blog specializat pe muzica clasica, nu ca as fi vreun mare specialist, ci din pura placere. Dar abia ma tin puterile la prapaditul asta de blog.

PhiloLogos spunea...

@ Micawber [btw, nick-ul e foarte mişto :)]: Eu n'am prea mare experienţă (mai pe şleau : zero) pe zona asta, a blogurilor. Aşa că mi-ar prinde bine o consiliere în privinţa suportului. Folosesc trilu pentru că, probabil, nu ştiu alte platforme mai bune. Te asigur că aspectul lui grafic (să mă rezum la atît) nu e deloc pe gustul meu. De fapt, lucrul care m'ar interesa în primul rînd este mărimea impactului la oameni al conţinutului postărilor. Sigur, dacă asta s'ar corobora cu aspectul adecvat al mediului, ar fi şi mai bine.

@ elena pasima

Formularea "Muzica iar nu literatura dă gradul de cultură" are mult adevăr. Pentru că e calea cea mai sigură de a'ţi spori bogăţia interioară (şi în cîte feluri!) - nu ăsta e adevăratul rost al culturii ? Acumularea de informaţii fără o dospire şi creştere a sufletului nu fac doi bani.

Nu, nu vorbeşti singură de Bruckner şi Şostakovici [poţi să'l adaugi şi pe Schnittke ? :)]
Sper să ajung să postez, într'un viitor nu prea îndepărtat, şi din aceşti uriaşi.
Ritmul postărilor este însă, langsam, fiindcă mi-am impus exigenţa de a nu le arunca 'în aer' fără prezentări însoţitoare. Iar astea cer timp : de ascultare concentrată, de concepere şi redactare.

Şostakovici va deschide plutonul (poate spune ceva avatarul meu de pe tril) _

@ Liviu Drugă

Sînteţi oricînd binevenit _

Wilkins Micawber spunea...

@ Hermogenes

Cred ca sunt ultima persoana care ar putea da sfaturi cuiva in ceea ce priveste alcatuirea unui blog.

Totusi, daca va doriti impact si, probabil, accesibilitate tehnica, puteti incerca platforma Google. E suficient sa aveti un cont Google, in rest treaba o cam fac ei. Nu ascund nici faptul ca exista insi care urasc platforma asta - nici eu nu-s inamorat de ea, pur si simplu o folosesc de mai multa vreme, stiu ca e de impact si m-am obisnuit cu formatul.